Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Ora absurdă (III)


Fernando Pessoa, traducere de Dinu Flămând

23.08.2013
Editura Humanitas Fiction
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Iar eu delirez... Mă gândesc deodată la ce gândesc... Te fixez...
Şi tăcerea ta e orbirea mea... Te fixez în visare...
Mi-e ca o şerpuire de serpentine roşii felul în care la tine eu meditez,
Iar gândind la tine degust amintiri de o savoare-nfiorătoare...
 
De ce să nu te dispreţuiesc?... Iar de te pierd, ce folos?...
Lasă-mă să nu ştiu de tine... Tăcerea ta e un evantai pliat
Evantai închis, căci de-ar fi deschis ar fi prea frumos, prea frumos,
Dar e şi mai frumos aşa, iar Ora să rămână fără păcat...
 
Pe toate piepturile toate mâinile încremeniră încrucişate...
Se ofiliră mult mai multe flori decât cele avute-n grădină...
Iubirea mea pentru tine a rămas o catedrală cu tăceri delicate,
Iar visele mele o scară fără început, dar care se termină...
Va intra pe uşă cineva... Se simte aerul surâzând...
Ţesătoare văduve se veselesc cu giulgiul de fecioare ţesut...
Ah, plictiseala ta e statuia unei femei care va sosi în curând,
Şi parfumul pe care crizantemele-l vor avea, dacă l-au avut...
Se cuvine să distrugem intenţiile tuturor podurilor,
Să îmbrăcăm toate peisajele pământului cu un duh rău,
Să îndreptăm cu forţa curba tuturor orizonturilor,
Să gemem fiindcă avem de trăit, ca un scrâşnet de ferăstrău...
 
Să îndrăgească peisaje inexistente puţini se încumetă!...
Şi ne întristează a şti că şi mâine avem parte de lumea întreagă!...
Auzind eu tăcerea ta sper să nu devină un nor ce întunecă
Surâsul tău, înger exilat, şi plictiseala ta, de aureolă neagră...
 
Blândă, cum e când îţi trăiesc şi mama şi surorile, ziua apune...
S-a oprit şi ploaia, cerul vast e un mare surâs imperfect...
Conştienţa mea de a fi conştient de tine-i o rugăciune,
Iar ştiindu-te surâzând e ca şi cum aş ţine o floare ofilită la piept...
 
Ah, de-am putea fi în zare pe un vitraliu două figuri pereche!...
Ah, de-am putea fi cele două culori pe un stindard de glorie!...
Acefală statuie uitată undeva într-un colţ, sau cristelniţă veche,
Steag al învinşilor cu o deviză în centru scrisă - Victorie!
 
De ce mă tot chinuiesc?... Chiar şi faţa ta cea senină
Îmi inspiră doar lene, şi opium, şi o teribilă nepăsare!...
Nu ştiu nici eu... Sunt un nebun exilat în propria-i inimă...
Eu am fost iubit în efigie într-o ţară de dincolo de visare...

(Fragment din volumul "Opera poetică de Fernando Pessoa, semnate de heteronimii săi Alberto Caeiro, Ricardo Reis, Alvaro de Campos şi de Fernando Pessoa însuşi". Traducere din portugheză de Dinu Flămând. Editura Humanitas Fiction, 2011)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Made in China / Relativitate, Adrian Alui Gheorghe (4.5/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cu buzunarele pline, Cătălin Marin (3.5/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro un stol de iubite, Albert Cătănuş (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro poveste cu răstignit şi pasăre în echilibru, Emilian Valeriu Pal (4.5/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Pepenii, Elena Katamira (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Legile Hazardului
Sageata Nichita Stănescu
Sageata Discursuri
Sageata Translatio
Sageata Pictografii
Sageata Epistole indiscrete
Sageata Crime perfecte (în La minor)


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer