12.02.2013
Nu cunosc pe nimeni care să nu se plângă de lipsa de timp. Recunosc că, în funcţie de persoană, acest tip de lamentatio mă duce fulgurant de la empatie la... nici măcar condescendenţă, cât un soi de neînţelegere amuzată. În cele mai multe cazuri, însă, ştiu că e vorba de oameni fărâmiţaţi în mod real între "vreau" şi "trebuie", între "mi-ar plăcea" şi "e nevoie", între "nu am timp" şi "o să-mi fac timp". E un joc de 24 de ore şi fiecare rundă e diferită. Sau măcar ar trebui să fie, întru gloria şi virtutea echilibrului. De cele mai multe ori, precar.

Recunosc cinstit că, atunci când jinduiesc după mai mult timp, nu mă gândesc decât foarte, foarte rar la timp pentru citit. Şi pe el îl fur, cumva, rechiziţionând o halcă întreagă numai pentru mine din timpul pe care l-aş împărţi, mai degrabă, cu alţii. Dar e un păcat care mă defineşte şi, deşi citesc mai rar, mai dezordonat şi mai încet ca niciodată, ştiu că va rămâne cu mine până... mai încolo. Sau, măcar, aşa îmi place să cred. Deocamdată.

În agenda mea (de ce să mă laud, nu atât de încărcată ca a altora, dar cu pagini succesive de lucruri de bifat, şi ea) există şi această listă. Imaginară. Utopică. Dezirabilă.

Joseph Anton, de Salman Rushdie (mă sperie numărul de pagini, dar curiozitatea e mare);
Atlasul norilor, de David Mitchell (în parte şi pentru că muzica din film face parte din soundtrack-ul meu de fiecare zi, în ultimul timp; e învăluitoare şi uşor halucinantă, cum sper să fie şi cartea);
Copila de zăpadă, de Eowyn Iwey (am aflat de ea de pe Wall-ul unui prieten şi mi-a plăcut ce am aflat);
Hobbit-ul, de J.R.R Tolkien (pentru că e un clasic);
Viaţa lui Pi, de Yann Martel (tot după film, recunosc!);
Toate bufniţele, de Filip Florian (e cartea pe care o citesc acum - încet, ţârâit de încet, dar cu o plăcere nebună; abia aştept să o termin şi să scriu despre ea!)
Lapte negru, de Elif Shafak (pentru că ştiu că e o proză luxuriantă imaginativ şi tenebroasă ca stare, care te solicită şi îţi dă, în schimb, o lume adâncă, din care ieşi cu greu, odată ce ai apucat să te scufunzi şi, poate cel mai important, ieşi... altfel);
Moarte subită, de J.K. Rowling (am citit vreo 20 de pagini din ea, într-o librărie; nu am cumpărat-o atunci, dar recunosc că mă intrigă);
Through the Window, de Julian Barnes (noul volum de şaptesprezece eseuri şi povestiri, încă netradus la noi şi, poate tocmai de aceea, cu atât mai tentant; un cadou frumos făcut de autor cititorilor lui, la final de 2012);
Home, de Toni Morrison (pentru că e marea mea favorită şi orice nouă carte a ei e magnetică, pentru mine).

Atât, deocamdată, dar am mai lăsat două pagini libere în agendă, pentru ce urmează. Merge greu (poate şi pentru că azi dimineaţă m-am trezit recitind primul volum din Mizerabilii, de Hugo şi plonjând cu totul în romantismul francez). Câteodată, e păcat să trăieşti după listă. Viaţa e scurtă. La fel şi ziua.

0 comentarii

Publicitate

Sus