Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fotografie  Sageata  Fotografia de miercuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

În spatele obiectivului: Dan Andrei


Dan Andrei

27.03.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Domnule Dan Andrei, de cât timp faceţi fotografie?
În copilărie am fost fascinat pentru prima oară de fotografie pătrunzând în laboratorul de fotografie improvizat de unchiul meu. El developa toate filmele familiei, era un mare pasionat. Pe la vreo 9 ani am avut acces la aparatul foto al tatălui meu, un Fed 3 pe care îl mai am şi acum. Apoi au urmat diferite aparate cu care îmi plăcea să experimentez. Deşi nu m-am ocupat de fotografie în principal, o lungă perioadă de timp, faptul că lucram ca Art Director şi Graphic Designer mă ţinea legat de fotografie, de imagine în general. O lungă perioadă de timp am folosit fotografiile mele ca parte a proiectelor de grafică. De vreo 7-8 ani mă ocup intens de fotografie, colaborez cu reviste şi case de modă dar mă ocup în special de proiectele personale, expun şi în curând planurile mele implică şi publicarea lucrărilor într-un album de artă.
 
Înţelegem că fotografia nu este activitatea dvs. profesională principală...
Fotografia reprezintă 50% din activitatea mea, restul este dedicat graficii publicitare. Proporţiile sunt mai mult sau mai puţin egale.
 

Ce studii aveţi? Sunteţi autodidact, sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?
Nu am studii relevante în domeniul fotografiei, doar cursuri şi workshop-uri, am lucrat pe lângă alţi fotografi, iar activitatea de peste 20 de ani în publicitate şi media m-au ajutat enorm. În domeniul artei cred foarte mult în dezvoltarea personală autodidactă; pentru fotografie, pentru artă în general, e necesar mult studiu vizual, antrenarea minţii şi a ochiului. Nu ai cum să fii un bun fotograf sau artist vizual în general, dacă nu ai o vastă experienţă vizuală şi artistică. Asta cere timp şi pasiune, nu degeaba se spune că nu există fotograf cu adevărat bun sub 40 de ani, fotografia presupune muncă, inspiraţie, imaginaţie, multă cultură artistică şi iar... muncă.




Ce reprezintă fotografia pentru dvs.?
Fotografia, alături de desen, pictură şi scris este parte a modului meu de exprimare artistică şi creativă. În sens strict literal, fotografia înseamnă a scrie cu lumina, dacă ne întoarcem la sensul părţilor ce alcătuiesc cuvântul, provenit din limba greacă (phos - lumină, graphein - a scrie - DEX). Asta e bine ştiut. Fotografia este în esenţă felul în care urmărim, capturăm interpretăm şi înţelegem lumina. Fotografia este o bucată de lumină. Fotografia ne face să ne oprim pentru o clipă şi să vedem într-o lumina nouă ceea ce ne înconjoară. Sau să descoperim ceea ce nici măcar nu ştiam. Puţine medium-uri ne permit să explorăm mai adânc şi mai atent lumea înconjurătoare, oamenii de lângă noi sau de departe.
 
Fotografia, dincolo de vizualul narativ, e un mod de a atinge, e atunci când simţi şi împărtăşeşti. Şi mai presus de toate e aducere aminte. Lucrurile mici pe care poate le-ai trecut cu vederea, care s-ar fi şters definitiv din memorie, îţi revin la o singură privire. Fotografia e ferventul contemplativ al sufletului nostru, e clipa de linişte pe care ne-o dedicăm spre încântarea sufletului. E arta observaţiei, nu doar din partea fotografului, ci şi a privitorului. Este modul în care poţi să descoperi ceva superb într-un loc aparent banal. E mijlocul cel mai la îndemână de a descifra frumuseţea. Sau poate tristeţea şi melancolia. Sau veselia şi exuberanţa. Gingăşia şi delicateţea. Fotografia face parte din noi. Sau cum spunea Godard: "Photography is truth". Parafrazând, aş putea spune că fotografia este adevărul meu.


Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dvs., finalizat, în lucru sau în perspectivă.
Întrebarea este bine pusă, pentru că în viziunea mea, fotografia este strâns legată de ideea de proiect. Când vorbim despre fotografie ca artă, vorbim despre creaţie. Despre procesul creativ, în primul rând, dar şi despre idei şi inspiraţie. În clipa în care te-ai decis să creezi, dintr-un îndemn lăuntric sau la insistenţele celor din jur, cred că e nevoie de mult background în arta vizuală, dar nu numai vizuală. Important pentru a te diferenţia de alţii este originalitatea, iar astăzi, când nimic nu mai e nou, originalitatea se naşte din cunoaştere şi capacitate de asimilare, mixare a cunoştinţelor şi crearea de soluţii noi la probleme vechi.

La fel de important după părerea mea este să nu lucrezi haotic. Să gândeşti înainte de a te apuca de ceva. Să îţi planifici şi să îţi creezi un sistem de lucru. Să faci ordine în gânduri, informaţii şi materiale. Să lucrezi programatic, pe bază de proiect. Să îţi găseşti o temă pe care să o urmezi şi să o dezvolţi permanent. Să nu lucrezi fără termene precise. Rişti să nu mai termini niciodată un proiect. Fie că e vorba de o săptămână, o lună sau un an, trebuie să ştii că la un moment dat proiectul va trebui să fie finalizat. Şi expus. Prezentat oamenilor. Orice s-ar spune, artistul creează pentru el, dar vrea să fie vizibilă munca sa.

Am mai multe proiecte finalizate, cum ar fi Mytopia, Les mouvements sont toujours libre, Aujourd'hui c'est la derniere fois, care au fost expuse în expoziţii personale în ţară şi în străinătate şi pot fi văzute pe site-ul meu.

Proiectul la care lucrez în prezent este şi cel mai important de până acum pentru mine, Muse Descompuse, în care îmi dau frâu liber imaginaţiei pentru a prezenta imaginea mea despre muzele care i-au inspirat pe Dante, Petrarca şi Boccaccio. Pe 1 martie 2013 a avut loc vernisajul expoziţiei cu lucrările din acest proiect iar acum lucrez la partea a doua a proiectului, un album de artă cu lucrările expuse, plus alte lucrări din această serie. Elementul inedit vine din alăturarea unor texte scrise de mari artişti români contemporani (prozatori, poeţi, muzicieni, actori, filozofi) care au ca subiect comun percepţia muzei ca sursa de inspiraţie. Numele lor nu vreau încă să le desconspir, dar vă asigur că vor fi multe surprize plăcute.


Aveţi un fotograf român preferat?
Nu pot spune că am un fotograf român preferat, cunosc însă foarte mulţi şi în mod clar pe mulţi îi apreciez pentru diferite aspecte ale muncii lor.


Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în Atelier şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.
Dintre toate fotografiile expuse mi-a atras atenţia fotografia Quijote a lui Mishu Vass. Are un aer nostalgic şi duios, îndemn la visare şi poezie




Aveţi sugestii de proiecte foto la care ar putea lua parte LiterNet?
Cred că cea mai nimerită implicare din partea LiterNet ar fi să facă legătura dintre fotografi şi scriitori, lucru ce ar putea da naştere unor proiecte comune, text + imagine. De altfel pe asta se bazează proiectele mele viitoare.
 

Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?
Citesc foarte mult şi divers, ascult în special jazz şi muzică clasică, dar nu numai, şi apreciez în mod deosebit filmografia spaniolă şi nordică.
 

Precizaţi vă rugăm adresele web (site / blog / facebook...) unde sunteţi de găsit.
www.danandrei.com / www.danandreiblog.com / www.facebook.com/danstandrei


Regăsiţi aici fotografiile lui Dan Andrei publicate la LiterNet.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer