Apăs pe butoanele aparatelor de fotografiat din vremea în care împlinisem 17 ani. Nu mi-am propus a face Fotografie deoarece am constatat că s-au ocupat alţii de această Facere.
De 37 de ani încoace, printre imagini şi poze, rareori, numai atunci când vrea şi dă Domnul, câte o fotografie binevoieşte a mi se lăsa (sur)prinsă.
Fotografia este activitatea dumneavoastră profesională principală? Dacă nu, care este aceasta?
Fotografia nu este şi sper că nici nu va fi profesiunea mea de zi cu zi. Mi-e frică de dumneaei, o respect şi, totodată, o iubesc suficient de mult, încât, ca să rămân drept în lumea strâmbă de astăzi, nu pot să o pun să se prost(s)itueze pentru mine.
Sunt doar un amator de Fotografie, un slujbaş cu studii medii şi salarii minime, rătăcit prin economia naţională.
Ce studii aveţi? Sunteţi autodidact sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?
De-a lungul timpului, pentru mai lungi ori mai scurte perioade, am parazitat fără nici o finalitate trei binevoitoare facultăţi din Iaşi: cea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, cea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice iar mai de foarte curând, Facultatea de Arte Vizuale şi Design.
Deocamdată, singurele acte oficiale la care am avut oarece contribuţie - trecându-mi numele într-o rubrică oarecare - sunt certificatul de naştere al fiului meu şi contractele cu firmele care îmi dau contra-cost curent electric şi acces la Internet.
Ce reprezintă fotografia pentru dumneavoastră?
Fotografiind, încerc să arăt că Lumea este rânduită cu bun rost chiar şi pentru cei care, deocamdată, nu vor sau nu pot să o înţeleagă. Uneori mă întreb dacă nu cumva (mă) mint, doar pentru a nu-l supăra pe Dumnezeu, sinucigându-mă. La propriu, nu la figurat.
Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dumneavoastră, finalizat, în lucru sau în perspectivă.
În vremurile tinereţii mele, proiectele nu erau decât nişte lucrări teoretice complexe pe care studenţii le scriau pentru a ne arăta că, într-o eventualitate sublimă, ei ar putea începe să construiască ceva. Niciodată acele proiecte nu se finalizau cu realizarea efectivă a celor propuse. Învăţăceii luau notă de trecere doar pentru că au adunat multe date şi au efectuat sumedenie de calcule, fără ca la sfârşit să ridice vreun pod, să asambleze o maşină, ori să amenajeze o fermă. Exersau, pur şi simplu.
Astăzi, cei care se laudă cu "proiecte" ar trebui rugaţi să ne arate şi efectul muncii lor. Arareori vedem că au produs ceva util altora. Vorbele au înlocuit nu doar gândurile ci şi faptele.
Cred că s-ar cuveni să fotografiem doar dacă dorim ca semenii noştri să poată vedea pe îndelete ceea ce, prin graţie divină, nouă, fotografilor, ne-a fost dat să întrezărim pentru o clipă. Altfel, mutilăm Fotografia, transformând-o într-o formă de au(toero)tism.
În consecinţă, încerc să îmi fac datoria planificând şi finalizând conţinutul unor expoziţii tematice de fotografie. Adică exact doar ceea ce pot face de unul singur, până la capăt, sperând că, după aceea, curatorii, jurnaliştii, criticii, muzeografii sau editorii vor dori - şi faţă de mine - să îşi facă datoria cu onestitate, fără să ceară peşcheş, "înfiinţându-mă", finanţându-mă sau desfiinţându-mă, după cum le dictează conştiinţele profunde şi cunoştinţele temeinice, nu doar cunoscuţii stătuţi în cele rele.
Din iunie 2012 până în martie 2013 am reuşit să aduc pe simezele ieşene cinci expoziţii personale care însumează 200 de fotografii realizate în ultimii doi ani. Din păcate, nu pot să vi le povestesc. Nu vreau să iau pâinea de la gura celor pe care îi consider datori să vorbească despre unii, altora.
Aveţi un fotograf român preferat?
Dintre cei care, spre uşurarea multora, s-au dus prea devreme dintre noi, nu pot să îl uit pe Aurel Mihailopol din Bucureşti. Dintre cei care, spre liniştea unora, încă nu au fost luaţi în seamă aşa cum s-ar cuveni, nu pot să nu mă "tem" de George Vintilă din Iaşi (dozazilnicadefotografie.blogspot.ro, streetunderstanding.blogspot.ro, vgaphotography.blogspot.ro ş.a.).
Dintre cei care ne "obosesc" prin prezenţă nu voi aminti nici unul, spre uşurarea puţinelor mele foto-amiciţii. Unora le preţuiesc opera, altora cunoştinţele profesionale sau dăruirea, câtorva ţinuta morală. Probabil, doar la unul-doi, hai trei, toate patru.Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în atelier şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.
Fără supărare, nu cred că România fotografică de astăzi este pregătită să primească ierarhii valorice nepărtinitoare. Nici chiar unele mititele. Prea confundăm oxigenul şi azotul necesar unei bune respiraţii cu bălăcăreala şi sclifoselile. Despre schelălăiturile jalnice ale imberbilor inculţi sau damfurile vetuste ale frustraţilor "clasici în viaţă" nu mai amintesc.
La noi încă se adună la grămadă şi se "jurizează" în acelaşi loc fotografii documentare, fotoreportaje, imagini regizate (publicitare sau nu), trucaje, lucrări de artă digitală ori conceptuală şi alte cele producţii pe care hârtia le suportă, ca şi cum, după ce s-ar amesteca într-un acelaşi cazan întregul meniu al unui restaurant, ne-am întreba cu falsă ingenuitate, gustând ciudatul compozit, unde sunt gusturile de altădată.
În consecinţă, dorind a fi echidistant, pentru fiecare dintre colegele şi colegii de rubrică, în ordine alfabetică, voi menţiona câte o fotografie pe care aş vrea să nu o uit:
Dan Andrei - 12,
Simion Buia - 05,
Anca Cernoschi - 18,
Roxana Enache - 01,
Ioana Moldovan - 07,
Mishu Vass - 10
Pentru o asociaţie numită FotoNet aş avea chiar mai multe sugestii. În cazul de faţă însă, am doar o propunere nostimă, veche de vreo şapte ani. Răscoliţi librăriile, galeriile şi Internetul iar apoi alcătuiţi o listă cu 100 de fotografi români contemporani care (spun că) trudesc în câmpul cunoaşterii artistice.
Fiecare dintre aceştia să fie rugat, fără nici o discriminare de vârstă, sex ori credinţă e(ste)tică, să vă trimită câte 100 de fotografii personale pe care le consideră a fi reprezentative pentru întreaga sa creaţie. Puneţi în ordine cele 100 x 100 lucrări într-un site şi apoi lăsaţi lumea să se minuneze.
Am un presimţ că multe pretinse glorii naţionale se vor sparge ca nişte baloane de săpun doar aşezându-se alături de unii oameni mai puţin cunoscuţi, dar care ne pot cu adevărat prezenta 100 de lucrări semnificative.
Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?
Degeaba ţi-e casa capitonată cu teancuri de cărţi, discuri, albume şi alte suporturi ce te ajută să cunoşti lumea, dacă într-o jumătate de secol nu ai reuşit să întâlneşti decât 3 (trei) persoane în care poţi să ai deplină încredere - Hristos neintrând în această treime.
Completaţi vă rugăm adresele web (site / blog / facebook) unde sunteţi de găsit.
Orice om poate să mă găsească numai în Iaşi, mai precis, cu o mare probabilitate, în Parcul Copou.
Adeseori, aşa-zisele "prietenii" sau "vizite" din spaţiul virtual ascund banale indiferenţe din lumea reală. Falsele noastre "adrese", alcătuind o mare pânză de păianjen (web), sunt lăsate doar pentru efemeride.
dan-mititelu.ro
dan-mititelu.ro/contact
dan-mititelu.ro/alternative
dan-mititelu.ro/semne
dan-mititelu.ro/teme
Google+
Spori la toate cele bune vă doresc!
Dan Mititelu
Sâmbătă, 23 martie 2013, Iaşi
Regăsiţi aici fotografiile lui Dan Mititelu publicate la LiterNet.