Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Un portret de arhitect american în România: Theodore Curtis, AIA


Augustin Ioan

28.05.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ted Curtis a absolvit Kent State University, urmând apoi cursuri de nivel masteral la Harvard University şi la Pepperdine University. Arhitect cu drept de semnătură în câteva state americane, arhitectul este, din 1998, vicepreşedinte cu managementul sistematizării şi al clădirilor la University of Akron, Ohio, unde administrează un buget de circa 600 milioane de dolari, din care a ridicat până în prezent peste 400 de proiecte. Clădirile proiectate de şi ridicate sub supervizarea lui Ted Curtis în campusuri ne vorbesc despre un late-modernism cu accente monumentale, datorate în principal scării impresionante ale obiectelor şi ale ansamblurilor în care ele se integrează. Eficienţa atât de proprie arhitecturii moderne americane este potenţată de eleganţă structurală şi de păstrarea identităţii universităţii. Ted Curtis a fost, de asemenea, director al aceluiaşi departament, dar şi arhitect al propriei Alma Mater, Kent State University, din 1976 până în 1985.
 
Ca arhitect, este răspunzător de proiectarea şi edificarea unui număr impresionant de hoteluri Hilton (87!), atât cu firma sa Curtis and Rasmussen Inc, cât şi în timpul mandatului deţinut direct la Hilton pentru Conrad International, o firmă subsidiară a Hilton Hotels. Ceea ce surprinde şi încântă este diversitatea de abordări ale proiectării, sugerând faptul că, dincolo de identitatea de marcă a spaţiilor interioare şi a camerelor, arhitectura ansamblurilor pare să răspundă la constrângerile de topografie fizică şi culturală ale locurilor, aşezărilor şi ţărilor în care sunt amplasate Hotelurile Hilton respective. Mulţumită acestei perspective contextuale, Conrad Hilton din Chelsea Harbor nu seamănă deloc cu cel din Monte Carlo, nici ambele cu cel din Hawaii. Este aici o lecţie pentru studenţii noştri, şi anume aceea că arhitectura de cea mai bună calitate nu este câtuşi de puţin în contradicţie, dimpotrivă, cu eficienţa economică a unui enorm lanţ hotelier.
 
De adăugat, poate, că Hilton Hotels a dovedit acest lucru - din nefericire, nu prin intermediul arhitectului Ted Curtis! - şi la Bucureşti, unde a restaurat o clădire existentă din centrul oraşului, căreia i-a adăugat o extindere de asemenea sensibilă la contextul poziţionării sale urbane. O altă lecţie interesantă: cariera prodigioasă a arhitectului Ted Curtis cuprinde o mare diversitate de tipuri de lucrări, dincolo de hoteluri şi facilităţi academice: antetul firmei vorbeşte despre conversii (adaptive reuse - From_Abandoned_Silos_to_Luxury_Hotel), restaurări, urbanism, management al proiectului; dincolo de - evident - arhitectură şi design.
 
Mai mult chiar, Ted Curtis şi firmele sale sunt responsabile de câteva priorităţi structurale şi constructive, precum conversia unui siloz în hotel, primul de acest fel din lume, la Akron, Ohio, dar şi prima clădire de 14 niveluri construită prin liftarea nivelurilor de jos în sus, la Dayton, Ohio.
 
Pare aproape miraculos că, într-o asemenea frenezie a edificării, arhitectul Ted Curtis a avut timp să şi predea, ca visiting professsor, la câteva universităţi americane de prestigiu şi că, de asemenea, s-a dedicat activităţilor civice; drept dovadă stau premiile primite din partea Asociaţii Americane a Diabeticilor, sau pentru participarea în aplicarea legii, pentru promovarea mediului de afaceri, sau pentru dezvoltarea modului în care elevii din Akron, Ohio, privesc, înţeleg şi respectă arhitectura şi patrimoniul construit.

Este, în aceste condiţii, normal ca lista de distincţii, premii şi recunoaşteri ale unei activităţi atât de prestigioase să fie lungă şi semnificativă. Astfel, arhitectul Ted Curtis a primit mai mult de zece premii ale American Institute of Architects, iar unul dintre hotelurile proiectate de dânsul, cel din Quaker Square, a primit în 2010 premiul revistei Forbes Magazine pentru Cel mai neobişnuit hotel din America. Acelaşi hotel a mai fost premiat cu HUD-UDAG Award, cu Premiul National Home Builders şi cu unul dintre premiile AIA dintre cele peste zece care i-au fost acordate. Ansamblul comercial învecinat, proiectat tot de Ted Curtis - Quaker Square Complex - a fost, la rândul său, premiat cu Marele Premiu pentru renovări comerciale. Premiile nu încetează să sosească nici acum. Astfel, în 2013, a primit premiul Harold K. Stubbs pentru implicarea sa în promovarea educaţiei, iar Akron University l-a inclus în University of Akron Athletics Hall of Fame, tot în 2013. A primit de două ori Civic Design Award, pentru un hotel Hilton în Pasadena, California şi pentru Staţia de pompieri nr.4 din Akron, Ohio.
 
Ca o recunoaştere a activităţii domniei sale este şi prezenţa în comisia de urbanism din Silver Lake, din 1975 în 1985 şi din 2003 până în prezent, fiind, de asemenea, consultant sau membru în mai mult de patruzeci de organizaţii civice şi ong-uri. Lista acestor organizaţii este prea lungă pentru a fi redată aici şi include de la organizaţii profesionale ale arhitecţilor, comisii de urbanism, de redactare a codurilor profesionale în arhitectură şi urbanism, o asociaţie a arhitecţilor de universităţi, dar şi vicepreşedinţia secţiei locale din Akron a American Diabetes Association (ceea ce mi-l face, personal, foarte simpatic, fiind, la rândul meu, arhitect şi diabetic).
 
Nu este, deci, întâmplător că arhitectul Ted Curtis a fost implicat în proiectarea sau adecvarea de edificii care respectă prevederile Americans With Disabilities Act, de la Aeroportul LAX şi Getty Center din Los Angeles la, desigur, hoteluri Hilton şi Four Points. Regulile designului universal, care să îngăduie oricărui cetăţean, inclusiv celor cu dizabilităţi, accesul liber şi nestingherit la integralitatea spaţiului public al aşezării sale, deşi sunt deja legiferate, pe filiera europeană şi la noi, în realitate abia pătrund în practica arhitecturală curentă şi abia în viitor vor deveni parte integrantă, deliberată şi conştientă, dar nu exhibată, a actului de proiectare.
 
O asemenea activitate pro bono o îmbogăţeşte pe cea profesională, de arhitect, şi dă sens unei cariere complexe şi complete, oferind un exemplu important celor tineri, în educarea cărora, atât de la catedră, cât şi din organizaţiile civice dedicate formării lor - prin intermediul YMCA, Youth Motivation Task Force de la Private Industry Council şi prin asociaţia de absolvenţi de la Kent State University - Ted Curtis a fost mai tot timpul implicat.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer