Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Fragmentarium

Doctor Goebbels: viaţa sinistră şi moartea sa


Roger Manvell, Heinrich Fraenkel, traducere de Dan Criste

TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Roger Manvell şi Heinrich Fraenkel
Doctor Goebbels: viaţa sinistră şi moartea sa
Traducere din limba engleză de Dan Criste
Editura Meteor Publishing, 2013


Citiţi introducerea acestei cărţi.

***
Fragment

Sinceritatea lui Goebbels, cum o numeşte acesta, se potrivea de minune şi cu cruzimea lui. Era revoltat de faptul că duşmanii Statului era lăsaţi liberi. Nu vedea rostul păstrării în viaţă sau în libertate a apostaţilor din ţară sau a sabotorilor din teritoriile străine ocupate. Nu era interesat de minorităţile care ajunseseră sub "protecţia" Germaniei. Singurul lucru care contează este răspândirea învăţăturii naţional-socialismului. De exemplu, despre aspiraţia minorităţilor din statele baltice, el scrie următoarele:

"Naţional-socialismul este mult mai sobru şi mai realist în toate aceste chestiuni. Face numai ceea ce este de folos propriului popor. Din acest punct de vedere, interesul poporului nostru rezidă fără îndoială în stabilirea unei ordini germane riguroase fără a se acorda nicio atenţie pretenţiilor, justificate sau nu, ale naţionalităţilor neînsemnate care trăiesc acolo."

După un an, în mai 1943, el citează cu bunăvoinţă afirmaţia lui Hitler conform căreia "tot gunoiul naţiunilor mici (Kleinstaatengerümpel) care mai există în Europa trebuie lichidat cât mai repede cu putinţă. Ţelul luptei noastre trebuie să fie acela de a crea o Europă unită. Numai germanii pot organiza cum trebuie Europa". Despre comportamentul avut de germani în Franţa nu poate spune decât că "noi, germanii, suntem prea înţelegători din toate punctele de vedere. Nu ştim încă să ne purtăm ca un popor învingător".

Cea mai rea dintre toate este dezvăluirea dorinţei sale de exterminare a evreilor din Europa. Afirmaţiile lui în această privinţă arată limpede că era pe deplin conştient de atrocităţile comise în Germania şi în teritoriile ocupate în care existau lagăre de exterminare. Goebbels n-a scris niciodată pe un ton mai aspru şi mai brutal ca în aceste pasaje care apar cu regularitate în jurnalul său şi în care face comentarii despre progresele înregistrate de nazişti în distrugerea rasei pe care aleseseră s-o elimine înaintea tuturor celorlalte din Europa.

"Führerul şi-a exprimat încă o dată hotărârea de a curăţa fără milă Europa de evrei. În această privinţă nu trebuie să existe sentimentalisme respingătoare. Evreii merită catastrofa care se abate acum asupra lor. Distrugerea lor va merge mână în mână cu distrugerea duşmanilor noştri. Trebuie să grăbim fără milă şi fără sentimente acest proces. Vom face astfel un serviciu inestimabil omenirii chinuite de mii de ani de evrei. Această atitudine antisemită intransigentă trebuie să predomine în sânul poporului nostru în pofida tuturor contestarilor ei."
(14 februarie 1942)

"Problema evreiască trebuie rezolvată într-un cadru paneuropean. În Europa sunt în continuare 11.000.000 de evrei. La început, va trebui ca aceştia să fie concentraţi în Răsărit; eventual, după război, li se va putea atribui o insulă ca Madagascarul. În orice caz, nu va putea fi pace în Europa până când nu va fi eliminat şi ultimul evreu de pe continent."
(7 martie 1942)

"În cele din urmă am vorbit despre problema evreiască. Aici, Führerul este la fel de intransigent ca întotdeauna. Evreii trebuie daţi afară din Europa, prin aplicarea celor mai brutale metode dacă este nevoie."
(20 martie 1942)

"Începând cu Lublin, evreii din Guvernământul General sunt acum evacuaţi în Răsărit. Procedeul folosit este destul de barbar şi nu voi da mai multe detalii despre el aici. Din evrei nu va mai rămâne mare lucru. Va trebui să fie lichidaţi cam 60% dintre ei; numai vreo 40% pot fi folosiţi la muncă forţată. Fostul gauleiter al Vienei, care trebuie să ducă la îndeplinire această măsură, o face cu o prudenţă considerabilă şi într-un mod care nu atrage prea mult atenţia... În aceste probleme nu trebuie să fii sentimental. Dacă nu ne-am împotrivi evreilor, ne-ar distruge. Este o luptă pe viaţă şi pe moarte între rasa ariană şi bacilul evreiesc. Niciun alt guvern şi niciun alt regim n-ar avea forţa necesară aplicării unei soluţii globale ca aceasta."
(27 martie 1942)

Dacă Goebbels ar fi trăit ca să fie judecat la Nürnberg, aceste pasaje şi altele asemănătoare din jurnalele sale ar fi fost suficiente pentru a-l condamna.

Admiraţia lui Goebbels pentru Hitler a rămas absolută. Deşi nu era întotdeauna de acord cu hotărârile Führerului, reuşea mereu să pună aceste divergenţe pe seama sfaturilor nepotrivite pe care Hitler le primea de la generalii, miniştrii şi favoriţii săi. După ce Hitler a ţinut o cuvântare la o mare adunare organizată în Sportpalast pe 30 ianuarie 1942, Goebbels a scris următoarele:

"Führerul a dat energie întregii naţiuni de parcă aceasta ar fi un acumulator... Atâta vreme cât trăieşte şi se află sănătos printre noi, atâta vreme cât ne poate da tăria spiritului său şi puterea bărbăţiei sale, niciun rău nu ne poate atinge. Întregul popor s-a convins încă o dată de aceasta astăzi."

Cel mai mândru era Goebbels de legăturile sale personale cu Hitler, chiar dacă acestea se restrângeau acum la întâlnirile particulare ocazionale la care cei doi păreau a discuta cu multă seriozitate despre orice, de la problemele războiului la vegetarianism. Goebbels era îngrijorat de efortul înspăimântător la care Hitler se supunea singur, şi se minuna de tăria lui.

"Slavă Domnului că Führerul pare a fi sănătos. A trecut prin zile deosebit de grele, şi întreaga lui înfăţişare o arată. Führerul chiar este de compătimit. Trebuie să ducă toată povara războiului pe umerii săi, şi nimeni nu-l poate uşura de răspunderea tuturor hotărârilor care trebuie luate."

"Mie nu-mi este greu să înţeleg din toată această prezentare a situaţiei că Führerul singur a salvat în această iarnă Frontul de Est. Hotărârea şi fermitatea sa au repus lucrurile în ordine. Dacă astăzi el este un om bolnav, preţul plătit a fost mare, dar a meritat. Munca mea se bucură de toată aprobarea Führerului şi îi provoacă o deosebită satisfacţie. Pentru mine este minunat să pot discuta pe-ndelete despre tot soiul de lucruri personale cu Führerul. Are efectul unui dinam. După ce petreci o după-amiază cu el, te simţi ca un acumulator care tocmai a fost reîncărcat."

După această întâlnire, care a avut loc în martie 1942, Goebbels a remarcat că "Führerul a fost foarte impresionat când mi-am luat la revedere. Vrea să-l mai vizitez curând. Sunt aproape ţintuit din cauza gândului că trebuie să-l părăsesc."

Goebbels a fost încântat de intimitatea momentului şi de vederea unui câine care se juca la picioarele Führerului.

"Un căţeluş pe care l-a primit se joacă acum prin cameră. Toată inima lui şi-a dat-o acestui căţeluş care poate face tot ce vrea în buncăr. În prezent, este mai aproape de sufletul Führerului decât orice altceva."

Atunci, Goebbels a rămas la cină.

La întâlnirile următoare, a continuat să-l preseze pe Hitler să ia măsuri mai drastice care să asigure acceptarea totală de către Stat a principiilor naţional-socialismului, elaborând în numele lui un mesaj special ce urma a fi transmis poporului german la 1 mai 1942.

"Führerul a aprobat textul compus de mine pentru telegrama destinată poporului german de 1 Mai. Este o declaraţie excepţional de convingătoare şi de mare efect, în favoarea unui Stat social al poporului, şi va fi extrem de benefică propagandei noastre de acasă. Pentru prima oară putem consemna faptul că Führerul îşi asumă el însuşi în totalitate viitoarele ţeluri ale Statului naţional-socialist."

Acest mesaj a urmat imediat unui discurs rostit de Hitler în Reichstag pe 26 aprilie în care a dezvăluit gravitatea situaţiei de pe Frontul de Est şi a înfăţişat asumarea de către el a puterilor de comandant suprem ca fiind cauza salvării armatelor germane. Apoi a cerut în mod oficial Reichstagului să-i acorde puteri depline pe frontul intern aşa cum insistase Goebbels. Acestea i-au fost acordate bineînţeles cu tot entuziasmul de care trebuia să dea dovadă, sub regimul naţional-socialist, un organism ca Reichstagul. Noua lege specifica următoarele:

"Führerul trebuie să aibă toate drepturile pe care le cere pentru a obţine victoria. De aceea - fără a fi obligat de reglementările legale existente - în calitatea sa de conducător al naţiunii, comandant suprem al forţelor armate, şef al guvernului, judecător suprem şi conducător al partidului, Führerul trebuie să fie în măsură să oblige, cu toate mijloacele pe care le are la dispoziţie, pe fiecare german, dacă este necesar, fie el soldat de rând sau ofiţer, funcţionar obişnuit sau de rang înalt ori judecător, fruntaş al partidului sau subaltern, muncitor sau patron, să-şi îndeplinească îndatoririle. Dacă nu-şi îndeplineşte aceste îndatoriri, Führerul este îndreptăţit, indiferent de drepturi, să-i aplice o pedeapsă şi să-i ia contravenientului postul, rangul şi funcţia fără a iniţia procedurile prescrise."

Aceasta însemna că legile germane existente puteau fi ocolite în orice moment de orice ministru în numele lui Hitler. Avocaţii şi birocraţii puteau fi desconsideraţi. În definitiv, erau nişte burghezi la origine şi deci "nu mai sunt în legătură cu poporul", cum se exprima mereu Goebbels. "Experţii", scria el, "sunt întotdeauna handicapaţi în relaţia lor cu oamenii de rând. Le lipseşte instinctul necesar pentru a-şi da seama ce gândesc oamenii." Se lăuda mereu că preferă judecata mamei sale. Scriind pe 29 ianuarie 1942, el consemna următoarele:

"Seara, am stat mult de vorbă cu mama care, pentru mine, reprezintă întotdeauna vocea poporului. Ea cunoaşte sentimentele oamenilor mai bine decât majoritatea experţilor care judecă din turnul de fildeş al cercetării ştiinţifice, căci, în cazul ei, vorbeşte însuşi poporul. Am aflat iarăşi multe; mai ales că oamenii de rând sunt de obicei mult mai primitivi decât ne închipuim. Propaganda trebuie prin urmare să fie în primul rând simplă şi repetitivă. Pe termen lung, nu va obţine rezultate esenţiale în influenţarea opiniei publice decât omul care va fi în stare să exprime problemele în termenii cei mai simpli şi care va avea curajul să le repete întruna în această formă simplificată, în ciuda obiecţiilor intelectualilor."

Această formă specială de radicalism i-a dat lui Goebbels libertatea de a ataca în mod vehement orice formă tradiţională de putere care se întâmpla să nu-i placă din cauză că era negativă, reacţionară şi menită să împiedice instaurarea Noii Ordini pe care naţional-socialismul o reprezenta în Europa. Diplomaţii, avocaţii, generalii au fost supuşi, rând pe rând, criticilor lui aspre.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer