Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Goebbels sau cum se face propaganda politică / În căutarea datelor


Roger Manvell, pe marginea unei cărţi scrise împreună cu Heinrich Fraenkel, traducere de Dan Criste

TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Roger Manvell şi Heinrich Fraenkel
Doctor Goebbels: viaţa sinistră şi moartea sa
Traducere din limba engleză de Dan Criste
Editura Meteor Publishing, 2013


Citiţi un fragment din această carte.

***
Goebbels sau cum se face propaganda politică

Presa scrisă, radioul, cinematografia sau megafonul, extraordinarele demonstraţii de masă au fost mânuite uluitor de propagandistul de geniu Joseph Goebbels. Fără el, mişcarea nazistă nu ar fi dobândit niciodată influenţa pe care a avut-o în Germania în perioada crucială a anilor 1932-1933. Fără el, dictaturile ce au urmat celui de-al Doilea Război Mondial nu ar fi durat decenii.

Joseph Goebbels a fost poate cel mai periculos şi cel mai inteligent membru al ierarhiei naziste, chiar prin comparaţie cu Hitler însuşi. Fără simţul pentru propagandă şi organizare al lui Goebbels, nu se ştie dacă Führerul ar mai fi ajuns vreodată la putere. Înţelegerea practică şi intuitivă de către Goebbels a instrumentelor "instrucţiei publice" l-a ajutat pe Hitler să-şi făurească şi să-şi păstreze puterea dictatorială. În calitate de fondator al redutabilei Camere de Cultură a Reichului, gauleiter al Berlinului şi arhitect al complexei maşinării de propagandă totalitară modernă, Goebbels poate fi considerat unul dintre personajele cele mai diabolice şi mai sinistre ale secolului al XX-lea.

Autorii, Roger Arnold Manvell şi Heinrich Fraenkel, cunoscuţi drept cei mai buni biografi ai capilor celui de-al Treilea Reich, Göring, Goebbels şi Himmler, au strâns documente şi mărturii de-a lungul mai multor ani pentru a le compila într-un volum uluitor pe care Meteor Press îl prezintă astăzi publicului român în traducerea domnului Dan Criste.

Doctor Goebbels urmăreşte traiectoria întregii sale cariere, înfăţişându-l la apogeul puterii, ca maestru al oratoriei, creator strălucit şi cinic al unor spectacole grandioase şi administrator lipsit de scrupule. La capătul vieţii, în buncărul din Berlin, cel mai devotat dintre acoliţii Führerului săvârşeşte gestul propagandistic suprem: sacrificiul vieţii sale, a soţiei şi a celor şase copii ai lor.

"Nu există alte biografii mai bune ale lui Göring, Goebbels şi Himmler." (The New York Review of Books)
"Un studiu serios, cu multe informaţii necunoscute până acum... fascinant." (Observer)
"Extrem de revelatoare... excelent scrisă." (Yorkshire Post)


***
Introducere. În căutarea datelor

Sunt multe motive pentru care Joseph Goebbels poate fi considerat cel mai interesant membru al conducerii naziste în afară de Hitler însuşi. Locul său în istoria timpurie a mişcării naziste este însă eclipsat adeseori de legende pe care chiar el le-a inventat sau le-a încurajat, mai ales cu scopul de a crea impresia că s-a alăturat mişcării mult mai devreme decât o făcuse de fapt.

Când am început cercetările care stau la baza acestei cărţi despre personalitatea lui Goebbels şi cariera sa deosebită de agitator şi propagandist profesionist, nici eu, nici Heinrich Fraenkel nu ne-am dat foarte bine seama ce personaj extraordinar aveam să descoperim. Autoportretul pe care Goebbels, odată ajuns la putere, a fost în măsură să şi-l creeze a ajuns să fie general acceptat de cei care au scris despre el fie în studii individuale, fie în studii despre mişcarea nazistă în ansamblu.

Cu mult înainte de a ne gândi să scriem această carte împreună, Heinrich Fraenkel culesese deja destule date, poveşti şi mărturii nepublicate pentru a-şi da seama că viaţa şi personalitatea lui Goebbels meritau o analiză mult mai amănunţită. El însuşi a fugit din Germania exact la timp pentru a nu fi arestat în noaptea incendierii Reichstagului, iar după aceea a participat la înfiinţarea mişcării Germanilor Liberi din Marea Britanie. A luat parte de asemenea la investigaţiile juridice independente cu privire la cauzele incendiului, efectuate în Marea Britanie de Sir Stafford Cripps şi de alţi jurişti de notorietate mondială, scriind câteva cărţi şi pamflete despre Germania aflată sub dominaţie nazistă.

După război, Heinrich Fraenkel s-a dus să asiste la Procesele de la Nürnberg, reuşind să obţină informaţii directe de la mulţi dintre cei ce fuseseră asociaţi în mod nemijlocit cu Hitler şi Goebbels, inclusiv de la von Papen, Otto Strasser, Hans Fritzsche, Max Winckler, Hjalmar Schacht, Walther Funk şi Karl Kaufmann. Era de asemenea familiarizat din punct de vedere profesional cu lumea filmului din Germania, realizând un studiu special dedicat efectului pe care regimul nazist l-a avut asupra industriei cinematografice şi asupra celor care au rămas în Germania şi au lucrat în cinematografie sub supervizarea lui Goebbels.

Cu toate acestea, au rămas foarte multe de spus despre caracterul şi cariera lui Goebbels. Este adevărat faptul că el fusese subiectul multor articole gustate de marele public, al unor jurnale şi biografii scrise mai ales sub influenţă nazistă, precum şi al unor comentarii ocazionale apărute în nenumărate cărţi dedicate istoriei celui de-al Treilea Reich şi caracterului enigmatic al Führerului. În toate aceste scrieri, bune sau rele, părea a fi acceptată în mare măsură prima impresie cu privire la Goebbels, aceea de om interesant în general datorită apropierii sale de Hitler. Un singur biograf, Curt Riess, a început, într-o carte publicată cu zece ani în urmă, fascinanta operaţiune de dezvăluire a celor petrecute în acea etapă a vieţii lui Goebbels care este cea mai importantă pentru înţelegerea firii şi faptelor sale de după accederea la putere. Este vorba despre perioada dificilă a tinereţii sale până la vârsta de 27 de ani, când i-a descoperit pe nazişti, iar aceştia l-au descoperit pe el.

În această privinţă, am fost foarte norocoşi. Heinrich Fraenkel a mers în Germania şi, cu ajutorul surorii lui Goebbels, Maria Kimmich, a obţinut recomandările necesare, care i-au permis în cele din urmă să se întâlnească cu oameni care-l cunoscuseră pe Goebbels atât în copilărie, cât şi în tinereţe în Rheydt, oraşul său natal. Acolo, printre mulţi alţii, i-a găsit pe unul dintre profesorii lui Goebbels, prelatul Mollen, pe cel mai bun coleg de şcoală al lui, Fritz Prang (care l-a recomandat ulterior conducerii Partidului Nazist), şi pe Alma, care, tânără profesoară fiind, l-a cunoscut bine pe Goebbels şi l-a prezentat Elsei, fata cu care a fost logodit câţiva ani în perioada crucială a tinereţii sale, între 1922 şi 1926. Alma i-a făcut cunoştinţă lui Heinrich Fraenkel cu Elsa însăşi, care locuia acum la Berlin şi era o femeie cu o căsnicie fericită. De la toţi aceşti prieteni intimi şi cunoscuţi ai lui Goebbels, el a obţinut informaţii amănunţite despre acesta de pe vremea când era elev, student, scriitor în devenire şi, în sfârşit, ucenic în ale agitaţiei politice. Ei ne-au dat cu generozitate permisiunea de a cita din multele scrisori ale lui Goebbels care aruncă o lumină deosebită asupra mentalităţii şi caracterului său din acea vreme. În plus, Societatea Albertus Magnus, organizaţia catolică de binefacere din Köln care l-a ajutat să-şi facă studiile universitare, şi-a deschis arhivele pentru noi. Acestea conţineau multe scrisori importante şi rapoarte scrise de Goebbels pe când era student la universitate. Toate aceste informaţii au fost completate cu cele furnizate de sora lui Goebbels, Maria.

Am avut de asemenea avantajul să putem studia pe îndelete jurnalul nepublicat, scris de mână, ţinut de Goebbels în anii 1925 şi 1926 - perioada în care el a servit ca agent nazist în provincia Renania-Westfalia şi în care a luat hotărârea de a colabora în sfârşit cu facţiunea lui Hitler din cadrul mişcării, nu cu fraţii Strasser, care fuseseră primii lui patroni. Acest jurnal n-a mai fost analizat niciodată în amănunţime, iar noi suntem profund îndatoraţi Institutului Hoover pentru Război, Revoluţie şi Pace de la Universitatea Stanford din California, de unde am obţinut cu împrumut un microfilm al jurnalului.

După ce Goebbels a ajuns la putere alături de Hitler, povestea sa personală este strâns legată de istoria celui de-al Treilea Reich, căruia i-a închinat toată activitatea sa. Bineînţeles că nu intenţionăm să reluăm lunga şi complexa poveste a ascensiunii lui Hitler la putere şi a celor petrecute în Germania sub conducerea lui. Au făcut mai bine acest lucru alţii, în special dr. Alan Bullock în detaliata şi metodica biografie dedicată lui Hitler. Cartea noastră descrie portretul unui singur om, Joseph Goebbels, care a jucat un rol de frunte în cea mai semnificativă etapă a istoriei noastre contemporane, şi prezintă metodele de propagandă concepute de el pentru a-l ajuta pe Hitler să pună mâna pe putere şi s-o păstreze. O astfel de expunere a istoriei mişcării naziste este suficientă pentru a lămuri motivele care au stat la baza opiniilor şi faptelor lui Goebbels.

În studiul dedicat de noi lui Goebbels în calitate de Reichsminister, am mai avut norocul să beneficiem de ajutorul lui Karl Kaufmann, care a devenit gauleiter nazist în Hamburg, şi al lui Werner Naumann, care a devenit subsecretar de stat în Ministerul Propagandei şi a fost cu Goebbels în Führerbunker în momentul morţii sale. Relatările personale ale acestor oameni şi ale multor altora care au colaborat cu Goebbels în funcţii de mai mică sau de mai mare răspundere au completat dovezile importante care se pot găsi în jurnalele puţin cunoscute ale asistenţilor săi, Wilfred von Oven şi Rudolf Semmler. Ultimul ne-a fost de asemenea de foarte mare folos prin faptul că a adăugat comentarii personale la ceea ce s-a publicat. Suntem profund îndatoraţi şi faţă de Frau Lida Baarova care ne-a ajutat să facem cunoscut publicului pentru prima oară adevărata poveste a asocierii ei cu Goebbels. Karl Lochner, care a editat alte fragmente rămase din jurnalele târzii ale lui Goebbels, a efectuat studii de mare importanţă, utile pentru orice cercetător al omului şi al perioadei respective. De-a lungul întregii sale cariere, Goebbels n-a încetat niciodată să se refere aproape zilnic la ceea ce i se întâmpla şi să aştearnă pe hârtie, pe-ndelete, părerile sale cu privire la evenimente şi persoane contemporane lui, inclusiv la ceilalţi lideri nazişti, pe care, în cea mai mare parte, îi detesta. Deşi există dovezi că microfilmele cu aceste jurnale, care au fost fotografiate din ordinul său în ultimele luni ale războiului, se află acum în mâinile ruşilor, în afară de fragmentele de exemplare dactilografiate şi manuscrise păstrate la Stanford, nu s-a dat publicităţii încă nimic. Se speră că, într-o zi, aceste milioane de cuvinte vor putea fi studiate. Eforturile noastre de a obţine informaţii privitoare la păstrarea acestor documente în Uniunea Sovietică n-au dat deocamdată roade.

Întreaga poveste a omului şi propagandistului de geniu care a fost Goebbels prezintă un interes deosebit din punct de vedere psihologic; atât viaţa sa privată, cât şi cea publică au fost pline de greutăţi pe care chiar el şi le-a pricinuit, din cauza vanităţii sale patologice. Deşi s-a considerat adeseori că Goebbels nu avea şanse să se regăsească printre brutalii conducători nazişti, el a fost depăşit doar de Hitler în ceea ce priveşte exploatarea puterii. Fără el, este posibil ca mişcarea să nu fi dobândit niciodată influenţa pe care a avut-o în Germania în perioada crucială a anilor 1932-1933. S-ar putea afirma că numai Hitler şi Goebbels s-au dovedit a avea atât intuiţia, cât şi cunoştinţele practice necesare impunerii acestei influenţe în Germania. Goebbels avea o capacitate extraordinară de a munci cu sârg, de a vorbi în public şi de a face tot timpul agitaţie în presă şi la radio, precum şi de a se îngriji de amănuntele organizării şi administrării. În momentele de răscruce din 1944-1945, el a fost singurul dintre vechii lideri nazişti care a rămas credincios lui Hitler şi mitului puterii rasiale pe care ei îl făuriseră. Au murit împreună pentru a păstra acest mit în psihologia poporului german care se dezintegra şi pe care-l sacrificaseră fără milă în desfăşurarea fatală a războiului total. După ce Hitler a murit, Goebbels însuşi a devenit, pentru cele câteva ore care i-au mai rămas de trăit, cancelar al Reichului, şef al unui stat redus acum la câteva străzi care se prefăceau în ruine. Apoi s-a pus el însuşi pe rugul funerar nazist, luându-şi cu el soţia şi pe cei şase copii ai lor.

Cariera lui Goebbels nu are egal în istorie. De fapt, n-ar fi fost realizabilă fără instrumentele propagandei politice moderne - presa populară, radioul, cinematografia, megafonul şi toată maşinăria complexă care stă în spatele organizării, sistematizării şi înregistrării demonstraţiilor de masă. Dacă acum suntem mai înţelepţi - fapt îndoielnic -, este pentru că Goebbels ne-a arătat cum se pot face asemenea lucruri de către un maestru al acestor forme de propagandă. Atât radioul, cât şi filmul sonor erau la începuturi când el le-a folosit pentru a-i amăgi sau a-i isteriza pe germani în asemenea măsură încât regimul lui Hitler să dobândească puterea necesară realizării ultimului pas, supunerea Statului german în faţa voinţei lor, şi să-i împingă în cele din urmă în cel mai distrugător război pe care l-a cunoscut lumea. Pentru a înţelege cum s-a putut înfăptui acest lucru într-o perioadă atât de scurtă, este necesar să-l înţelegem nu doar pe Hitler însuşi, ci şi pe Joseph Goebbels, cu caracterul său curios, respingător, periculos şi totuşi fascinant. (Roger Manvell)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer