Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Lecturi în vremuri de austeritate. Ocolişuri, glose, paranteze (fragment)


Cristina Manole, pe marginea unei cărţi de Erich Fromm, traducere de Octavian Cocoş

17.07.2013
Observator Cultural, iulie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Erich Fromm
A avea sau a fi
Editura Trei, 2013

Traducere din engleză de Octavian Cocoş


Citiţi un fragment din această carte.

*****
Intro

Erich Fromm (1900-1980), sociolog şi psihanalist, a făcut parte din Şcoala de la Frankfurt, iar în 1933 a emigrat în SUA. A mai fost tradus în limba română cu titlurile Arta de a iubi, Frica de libertate şi Buddhism şi psihanaliză.
 
Într-o lume care nu mai crede nici în fericirea prin consum şi nici în binefacerile concurenţei egoiste şi ale progresului nelimitat, A avea sau a fi? este un manifest pentru o nouă ordine psihologică şi socio-economică. Fromm urmăreşte istoria şi efectele a două moduri fundamentale de a exista: cel bazat pe avere, putere şi agresivitate, respectiv cel motivat de dragoste, dăruire şi spontaneitate.

Soluţiile ieşirii din starea de depresie şi dezumanizare birocratică sunt articulate într-un program socio-economic temerar, care merge de la iniţiativele individuale ale "consumului sănătos" şi ale intensificării trăirilor spirituale până la măsuri globale în favoarea unei democraţii participative, a unui management umanist şi a diminuării inechităţilor flagrante.

Punând laolaltă argumente psihanalitice şi marxiste cu revelaţii din mistica medievală şi cu subtile analize macroeconomice, şi ţintind deopotrivă excesele capitalismului şi socialismului, A avea sau a fi? este o sinteză surprinzător de actuală.
 
Consumatorul este veşnicul sugar ce plânge după biberonul cu lapte. A consuma reprezintă o formă de "a avea", probabil forma cea mai importantă. Consumul alină neliniştea, întrucât ceea ce ai nu-ţi poate fi luat; dar el te îndeamnă să consumi şi mai mult, pentru că ceea ce ai consumat anterior nu-ţi mai oferă satisfacţie. (Erich Fromm)
 
Consumul sănătos poate avea loc doar dacă din ce în ce mai mulţi oameni doresc să-şi schimbe modelele de consum şi stilurile de viaţă. Oamenii îşi vor da seama că un consum exagerat dă naştere la pasivitate; că nevoia de viteză şi noutate reflectă neliniştea interioară, fuga omului de el însuşi. (Erich Fromm)

***
Cuvânt înainte
 
Această carte urmăreşte două din tendinţele scrierilor mele anterioare. În primul rând, ea continuă dezvoltarea operei mele în domeniul psihanalizei radical-umaniste, concentrându-se pe analiza egoismului şi altruismului, privite ca două orientări de bază ale caracterului. Ultima treime a cărţii, partea a treia, dezvoltă o temă de care m-am ocupat în lucrările The Sane Society (Societatea sănătoasă) şi The Revolution of Hope (Revoluţia speranţei): criza societăţii contemporane şi posibilităţile de a fi soluţionată. Repetarea ideilor exprimate anterior a fost inevitabilă. Dar sper că noul punct de vedere din care este scrisă această carte şi conceptele sale extinse vor fi compensaţii chiar şi pentru cititorii cărora scrierile mele anterioare le sunt familiare.
 
De fapt, titlul acestei cărţi este aproape identic cu cel al altor două lucrări apărute anterior: Gabriel Marcel, Être et Avoir (A fi şi a avea) şi Balthasar Staehelin, Haben und Sein (A avea şi a fi). Toate cele trei cărţi sunt scrise în spiritul umanismului, dar ele abordează subiectul în trei feluri diferite: Marcel scrie dintr-o perspectivă teologică şi filosofică; cartea lui Staehelin este o dezbatere constructivă a materialismului în ştiinţa modernă şi o contribuţie la Wirklichkeitsanalyse (analiza realităţii); acest volum face o analiză empirică psihologică şi socială a celor două moduri de existenţă. Recomand cărţile lui Marcel şi Staehelin cititorilor care sunt interesaţi de acest subiect.
 
Pentru a face această carte mai uşor de citit, notele de subsol au fost reduse la minimum, atât ca număr, cât şi ca lungime. Deşi unele trimiteri la cărţile consultate apar în paranteză în cadrul textului, referinţele exacte se regăsesc în secţiunea Bibliografie.
 
O altă chestiune pe care vreau să o clarific priveşte utilizarea generică în limba engleză a substantivului "om" şi a prenumelui "el". Socotesc că am evitat orice limbaj care ar da impresia că mă adresez doar bărbaţilor şi îi mulţumesc doamnei Marion Odomirok pentru că m-a convins că o astfel de folosire a limbajului are o importanţă cu mult mai mare decât obişnuiam să cred. Doar asupra unui singur punct nu am putut să ne punem de acord în privinţa utilizării limbajului sexist, şi anume la cuvântul "om" (engl.: man - care înseamnă şi "om", şi "bărbat" - n. red.) ca termen de referinţă pentru specia Homo sapiens. Folosirea substantivului "om" în acest context, fără a face vreo diferenţiere sexuală, are o lungă tradiţie în gândirea umanistă şi nu cred că ne putem lipsi de un cuvânt care indică în mod clar natura speciei umane. În limba germană nu există o astfel de dificultate: pentru fiinţa umană nediferenţiată sexual se foloseşte cuvântul Mensch. Dar chiar şi în engleză cuvântul "man" are acelaşi înţeles nediferenţiat ca şi termenul german Mensch, care desemnează fiinţa umană sau rasa umană. Cred că este oportun să restituim cuvântului "om" semnificaţia sa nonsexuală, în loc să-l înlocuim cu alte cuvinte care sună ciudat. În această carte am scris cuvântul "Om" cu majusculă pentru a clarifica diferenţele în privinţa utilizării sale. (...)
 
(Erich Fromm, New York, iunie 1976)

***

Lecturi în vremuri de austeritate. Ocolişuri, glose, paranteze (fragment)

Un nume la fel de prestigios pentru cultura europeană este şi cel al lui Erich Fromm (1900-1980). Exponent de marcă al Şcolii de la Frankfurt - din 1933 stabilit în Statele Unite, pentru ca ulterior să revină în Elveţia, unde şi moare -, prestigios universitar, sociolog, psiholog, nu în ultimul rînd, elegant eseist, Erich Fromm este mai puţin cunoscut în România decît colegul său Herbert Marcuse, al cărui bine-cunoscut eseu, Omul unidimensional, a condus la comentarii şi dezbateri teoretice aprinse printre corifeii marxismului românesc din deceniile trecute. Fromm, cu o abordare mai puţin spectaculoasă - dar nu mai puţin miezoasă - a problemelor legate de Om / Mensch şi de destinul acestuia, a creat mai puţine valuri de comentarii. Abia acum, cînd, eliberaţi de chingile unor abordări restrictive, putem spune orice despre oricine, ne dăm seama de importanţa capitală a unor afirmaţii şi pertinente observaţii ale lui Erich Fromm. Precum cele lansate în al său faimos A avea sau a fi? (Editura Trei, 2013, colecţia "Psihologia pentru toţi", coordonată de Simona Reghinovschi, traducerea din engleză aparţinîndu-i lui Octavian Cocoş), care apare acum într-o a doua ediţie în limba română - cartea a fost publicată pentru prima dată la Editura Politică, înainte de 1989.

Subiectul ales pentru tocat mărunt este generos şi, din păcate, de stringentă actualitate. A avea este o poveste veche; a fi, la fel de veche. A alege între hedonism şi egotism nu este chiar o treabă uşoară. Proprietatea nu mai este astăzi un furt, ci un drept consfinţit de lege. Fiinţarea depinde de fiecare dintre noi. A fi este o opţiune personală, individuală. Eşti, sîntem cum sîntem, mai mult sau mai puţin conştienţi, nu cum am vrea să fim. A avea presupune un joc social, a te situa într-o ordine acceptată, a fi presupune zbucium lăuntric. Societăţile trecute, ca şi cele prezente, nu au rezolvat definitiv acest balans. Minimal, pentru a exista. A fi este mai important decît a avea. Fără a avea e greu de conceput orice fel de existenţă umană. Şi atunci? Fromm propune în capitolul final al studiului său, extrem de lucid şi fără izbucniri didactice, trăsăturile unei noi posibile societăţi.

Opţiuni. Omul ar trebui să se redefinească. Să nu se mai lase furat de consum şi de a avea. Nu i-a folosit la nimic. Depresiile, alienarea, însingurarea, solitudinea, chiar în mijlocul familiei sau al aplauzelor din agora fac ravagii. Ieri ca şi azi. Avem opţiuni. Cele mai la îndemînă, zice Fromm, cu experienţa lui de psihanalist şi psihiatru practicant, ar fi un consum sănătos, controlul profiturilor, un management umanist, evitarea spălării creierelor prin publicitate politică şi industrială, apariţia unei noi Cetăţi a Fiinţei, în care Cetatea lui Dumnezeu se va conjuga cu Cetatea Pămîntească a Progresului. Aceştia sînt termenii propuşi de Fromm. Sigur că par utopici sau cu iz de stîngă universitară americană, dar nici nu putem spune, citind cu atenţie sugestiile lui, că n-ar putea avea dreptate. În 1976, cînd a apărut cartea. Sau în 2013, cînd o citim în româneşte.

(Cristina Manole, Observator cultural, iulie 2013)

***
Cuprins
 
Cuvânt înainte
Introducere: Marea Promisiune, eşecul ei şi noile alternative
 
PARTEA ÎNTÂI
Înţelegerea diferenţelor dintre a avea şi a fi
I. O primă privire
II. A avea şi a fi în experienţele cotidiene
III. A avea şi a fi în Vechiul şi Noul Testament şi în scrierile lui Meister Eckhart
 
PARTEA A DOUA
Analiza diferenţelor fundamentale dintre cele două moduri de existenţă
IV. În ce consta modul de existenţă bazat pe a avea?
V. În ce consta modul de existenţă bazat pe a fi?
VI. Alte aspecte ale modurilor de existenţă bazate pe a avea şi a fi
 
PARTEA A TREIA
Omul nou şi noua societate
VII. Religie, caracter şi societate
VIII. Condiţii pentru schimbarea umană şi caracteristicile Omului nou
IX. Trăsăturile noii societăţi
 
Bibliografie
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer