Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Un gând frumos pentru o carte... - Cortez


Mihai Stan, pe marginea unei cărţi de Marius Constantinescu

18.09.2013
Editura Baroque Books & Arts
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Marius Constantinescu
CORTEZ
Editura Baroque Books & Arts, 2013



Citiţi un fragment din această carte.

*****
Intro

Despre autorul cărţii, Marius Constantinescu
 
Luciano Pavarotti, Salman Rushdie, Andrei Şerban, Virginia Zeani, Antonio Pappano, Amos Oz, Hélène Grimaud, Ion Marin, Jordi Savall... De peste 10 ani, Marius Constantinescu se dedică interviului. Miezos, aşezat, secvenţial, precum o poveste.

Traducător, jurnalist şi realizator radio-TV, a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în 2002. A cochetat cu copywriting-ul, publicitatea şi istoria artei, înainte de a-şi da seama că se poate exprima cel mai bine în presa culturală audiovizuală. După 8 ani de radio, a descoperit televiziunea şi libertatea nestăvilită dată de jocul de-a imaginea. Emisiunile sale - Marile picturi ale lumii, V... de la vizual, Jurnal Cultural, Profil. Poveste. Personaj - s-au transformat în repere pentru un public deschis la minte, sofisticat, dispus la jonglerii intelectuale, niciodată autosuficient. Din 2005, a fost legat de fiecare ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu, realizând interviuri (unele dintre ele exclusivităţi naţionale) cu cei mai importanţi artişti invitaţi.

A obţinut două premii ale Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România (A.P.T.R.), în 2007 şi 2012, cel mai recent pentru Profil. Poveste. Personaj, proiect care i-a devenit un real alter ego, iar, în 2013 şi carte.

Ideea volumului de faţă a câştigat concursul pentru rezidenţe culturale oferite de Institutul Cultural Român de la Paris, în 2012.
 
Despre Viorica Cortez
 
Născută la Bucium în 26 decembrie 1935, Viorica Cortez şi-a început cariera muzicală la 17 ani, ca solistă a Corului Gavriil Musicescu din Iaşi. A urmat cursurile Şcolii de Muzică, apoi ale Conservatorului din localitate, desăvârşindu-şi pregătirea muzicală la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, la clasa Artei Florescu.

A câştigat câteva dintre cele mai importante competiţii vocale: Toulouse (1964), s'Hertogenbosch (1965) şi Concursul Internaţional George Enescu, Bucureşti (1967). Angajată a Operei din Bucureşti, a părăsit România în 1970, din pricina şicanelor autorităţilor comuniste, care încercau să îi zădărnicească afirmarea internaţională.

Viorica Cortez a avut una dintre cele mai bogate cariere internaţionale. Prezenţele (unele record) pe scenele de la Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Opera din Paris, Arena din Verona, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Lyric Opera din Chicago, pleiada de parteneri, dirijori şi regizori dintre cei mai valoroşi, amploarea repertoriului, longevitatea şi înzestrările artistice ieşite din comun definesc portretul uneia dintre cele mai complete artiste lirice ale ultimilor 40 de ani.

Căsătorită în România cu sculptorul Marcel Guguianu, Viorica Cortez a devenit mai târziu, în Franţa, soţia compozitorului Emmanuel Bondeville, secrétaire perpétuel al Academiei de Arte Frumoase, apoi, după moartea acestuia, a istoricului de origine română Adolf Armbruster. Din primul mariaj, artista are o fiică, pe Cătălina. Ambele locuiesc la Paris. În prezent, Viorica Cortez îşi împarte timpul între master classes, jurii internaţionale şi lecţii de canto particulare, fără a neglija invitaţiile de prelungire a carierei în roluri de compoziţie.

Despre carte

CORTEZ este rezultatul a trei săptămâni de interviu, trei luni de adunare şi centralizare a informaţiilor şi... mai multor ani de cunoaştere şi admiraţie. Pentru muzică, pentru operă şi pentru una dintre cele mai fascinante reprezentante ale acesteia. Volumul, semnat Marius Constantinescu, superb pus în scenă de editura Baroque Books & Arts, cu o concepţie grafică de Ana Wagner, reprezintă o premieră pentru piaţa de carte din România. Povestea celebrei mezzo-soprane Viorica Cortez, vedetă a scenei lirice internaţionale de patru decenii, este spusă de ea însăşi şi regenerată de filtrul personal al fiecărui cititor, care îşi poate schiţa portretul propriu al divei. Vizuală, alertă şi complet contemporană ca stil şi scriitură, CORTEZ vă poartă în culisele celor mai importante teatre de operă ale lumii, de la Metropolitan, la Scala sau Arena din Verona, din viile Iaşiului în palate pariziene, la braţ cu Plàcido Domingo şi Montserrat Caballé, într-un parcurs profesional şi personal întins, parcă, pe mai multe vieţi.

Deopotrivă mărturie, biografie artistică, interviu şi reportaj, CORTEZ îşi propune să fie prima monografie de artist din România concepută la standardul celor mai noi tendinţe internaţionale, departe de tropii şi exagerările livreşti prea des întâlnite în acest tip de proiect editorial. Printre guest contributors îi găsim pe: Marina Krilovici, Plácido Domingo, Eugenia Moldoveanu, Pier Luigi Pizzi, Grace Bumbry, Jorge Lavelli, Raina Kabaivanska, Petrică Ionescu, Ileana Cotrubaş, Giorgio Gualerzi... Produs eminamente premium, volumul beneficiază şi de un corpus fotografic impresionant şi adecvat subiectului: peste 140 de fotografii alb-negru şi color.

Cuvântul autorului

Pentru cei care nu pot trăi fără etichete, Viorica Cortez este "Carmen a secolului". Pentru cei care au văzut-o pe scenă, în anii de glorie, este mezzo-soprana magnetică, scăpărătoare, care fascina privirea cu frumuseţea şi dezmierda urechile cu vocea. Pentru străini, este mezzo-soprana din România care şi-a dorit să fie mai bună decât ei. Şi a fost. Pentru români, este... mai complicat: fie parte a unui capital de la sine asumat de mândrie naţională, fie vedetă peste care s-au aşternut stereotipurile şi lipsa de informaţii. Pentru admiratori, este protagonista unora dintre cele mai importante momente din istoria teatrului liric. Pentru sceptici, este cântăreaţa fără discuri. Pentru unii, este un nume între altele. Pentru alţii este, pur şi simplu, la Cortez.

Pentru mine, Viorica este povestea. Aceasta este Viorica mea, filtru prin prisma căruia iubesc iremediabil şi irecuperabil opera - receptacul de istorii, martor al unei jumătăţi de secol de muzică, societate, politică şi sentimente, divă, mamă, soţie, soră, fiică, prietenă dincolo de ea, autentică în fiecare fracţiune de secundă.

Aceasta este povestea unei luni pariziene în care am distilat sute de întâmplări şi sute de chipuri ale aceluiaşi om. Totodată, este povestea unei vieţi formate din miile de vieţi ale altora, împletite între ele ca rolurile unui spectacol. În final, fiecare cititor va ramane cu Viorica lui.

***

Un gând frumos pentru această carte...
 
Încep prin a face o confesiune: iubesc opera până în măduva oaselor şi cred că, cel puţin pentru mine, este un medicament bun pentru suflet, care trebuie administrat atât în momentele triste din viaţă, cât şi în cele de bucurie.

Povestea acestei cărţi începe aşa: într-una din aceste zile primesc un mesaj de la un drag şi bun prieten, care mă întreabă dacă există posibilitatea de a-l ajuta, prin intermediul Asociaţiei pentru Muzică, Artă şi Cultură, cu publicarea unei cărţi dedicate unui mare nume al scenei lirice internaţionale. Înainte de a lua o decizie, însă, mă roagă să citesc manuscrisul cărţii. Zis şi făcut. De cum am primit materialul, timp de două zile nu am făcut altceva decât să ascult operă şi să citesc pe nerăsuflate această carte dedicată mezzo-sopranei Viorica Cortez - un nume românesc de referinţă pe plan internaţional şi poate prea puţin cunoscut publicului din România.

E adevărat că, de auzit, auzisem de doamna Cortez, ştiam că trăieşte la Paris de mulţi ani, că are în spate o carieră internaţională de excepţie şi că a fost ovaţionată pe cele mai mari scene ale lumii, acolo unde orice artist liric îşi doreşte să ajungă în cariera sa: Teatro alla Scala din Milano, Covent Garden din Londra, Metropolitan Opera din New York, Opera Garnier din Paris, etc. Mărturisesc cu regret că nu am întâlnit-o personal niciodată şi nici nu am avut onoarea de a o asculta în vreun concert. Mi-am dorit foarte mult să o cunosc şi iată că, deodată, acest manuscris m-a ajutat să mă apropii de doamna Cortez, să descopăr o persoană caldă şi plină de lumină, care a ştiut să navigheze prin necazurile şi bucuriile vieţii, o un artist care a ştiut să-şi facă meseria în mod profesionist, reuşind, astfel, să câştige prietenia multor colegi renumiţi şi să se ferească, totodată, de "rivalii" săi de pe scenă.

De două zile citesc aceste pagini, scrise de Marius Constantinescu într-un mod care te ţine cu sufletul la gură şi nu te lasă să te dezlipeşti nicio clipă de ele, ci, din contră, să mă aventurez tot mai departe în această lume a operei unde un simplu spectator nu are acces şi dincolo de cortina de catifea brodată a teatrelor lirice. În spatele acestei cortine am descoperit o lume pe cât de frumoasă, pe atât de dură, care îţi impune perfecţiunea pentru a putea accede în acest club select al marilor teatre. Deci, chapeau, chère Madame Cortez pentru talentul Domniei Voastre, pentru frumoasa carieră, pentru ambiţia de a ajunge în acest club select, pentru forţa cu care aţi depăşit greutăţile vieţii şi aţi ţinut piept regimului comunist, pentru faptul că aţi reprezentat România în vremuri de restrişte şi pentru că lăsaţi în urma Dumneavoastră o moştenire incontestabilă.

După ce am lecturat aceste pagini mi-am dat seama de ce Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură trebuie să sprijine, cu toate eforturile, apariţia acestei cărţi. În primul rând, trebuie menţionat faptul că Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură este o asociaţie fondată de un grup de oameni mic, dar cu dorinţe mari, una dintre ele fiind aceea de a reuni sub "cupola" ei artişti de renume naţional şi internaţional. În al doilea rând, consider că apariţia acestei cărţi este obligatorie, deoarece trebuie prezentat publicului român de toate vârstele un artist român apreciat pe plan internaţional şi, uneori, mai puţin cunoscut pe plan naţional. În al treilea rând, fiind vorba despre povestea de viaţă a unui om încercat de vremuri, dar care, prin muncă, a reuşit să se ridice deasupra acestora, consider că reprezintă un bun exemplu pentru tânăra generaţie. Viaţa trebuie trăită la maxim, dar cu responsabilitate, muncă şi aprecierea adevăratelor valori, astfel încât, la final de drum, să putem fi mândri că am reuşit să construim ceva solid pentru viitoarele generaţii.

Prin această carte şi, implicit, prin mesajele trimise de nume importante ale scenei lirice internaţionale - unele dintre ele cunoscute de publicul larg datorită noilor metode de promovare - tânăra generaţie va descoperi o valoare autentică a culturii româneşti.

În încheiere, aş vrea să-i mulţumesc autorului pentru această frumoasă lectură, care, sincer, mi-a mers la suflet, pentru a-mi fi ocazionat, în sfârşit, întâlnirea cu Doamna Cortez, pentru faptul că s-a gândit să propună acest frumos proiect Asociaţiei pentru Muzică, Artă şi Cultură şi, nu în ultimul rând, pentru a sa prietenie.

Aş dori ca ultima frază a acestui gând frumos pentru această carte... să fie pentru cea care a dat viaţă atâtor personaje frumoase ale teatrului liric: On vous remercie d'exister, chère Madame Cortez!
 
(Mihai Stan, Preşedinte Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură)

***
 
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer