Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Ceaiul de joi dimineaţă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

În pernă


Ilinca Anamaria Prisăcariu

19.09.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Într-o zi m-am apropiat de tine şi ţi-am mirosit inima. Mi-ai spus că până atunci mulţi s-au înghesuit să ţi-o asculte, să ţi-o înţeleagă şi să-i dea sfaturi, dar nimeni nu s-a aventurat să-i simtă aroma. Ce drăguţ, m-ai făcut o aventurieră! Mirosea a ger şi părea atât de proaspătă... Mi-ai spus că e ciudat, că totul e învechit şi te aşteptai să miroasă a bibliotecă. Am clipit şi ţi-am gâdilat pieptul. Ţi-am simţit atunci porii cum s-au ridicat şi manifestau curiozitate. Mi-ai spus că găinile ţi se par cele mai toante şi amuzante fiinţe. Am râs. Poate prea mult. Apoi m-am oprit.

Am continuat aventura olfactivă şi simţeam aroma gerului cum îmi pătrundea în oase. M-ai învelit, pentru că ţi-era frică să nu răcesc. Ţi-am spus să stai fără grijă, că pot să rezist. "M-am călit", aşa ţi-am zis. Ai început să te hlizeşti, iar eu m-am bosumflat. Apoi m-ai dus la piept şi ţi-am simţit răceala. Era atât de bine. Ştii că după ce-ţi ţii mâinile în zăpadă, după un timp îţi creşte temperatura. E ciudat, dar se întâmplă. Mie mi-a crescut imediat. M-ai întrebat dacă mă simt bine, iau eu ţi-am răspuns că niciodată nu m-am simţit mai fericită. Am început apoi să tremur. Te-ai speriat şi te-ai uitat în ochii mei. Atunci m-am blocat.
- Ce s-a întâmplat?
- Mi-au îngheţat fluturii.

Şi ca să ies din încurcătură, am continuat să-ţi miros inima. Începea să miroasă a vin cu scorţişoară, dar eu nu mă simţeam deloc ameţită. M-am gândit atunci să iau o muşcătură, sau măcar să-i dau un sărut şi să-mi rămână aroma pe buze. Am început să plâng. Mi s-a făcut milă. M-am gândit că odată şi-odată tot va veni cineva şi va muşca. Nu am vrut să fiu eu aceea. Dacă ar fi fost după mine, m-aş fi aventurat până la capăt şi nu m-aş fi mişcat din poziţia de apărătoare a inimii tale! Am fost o proastă... Trebuia să muşc. Pentru că acum stau şi mă uit la tine cum îţi lingi rănile şi îmi spui că inima ta nu mai are miros. N-ai de unde să ştii. Nimeni nu va şti. Numai eu.

Cam aşa se simţea în perna mea, dis-de-dimineaţă. Miros de ger şi sânge. Şi în afară de asta, eu rămăsesem fără simţuri.


(Crawling - Ilustraţie: Ioana Pătraşcu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer