Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Respiraţie sub apă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ce am vrut mereu să zic, dar nu m-a auzit nimeni


Simona Cratel

16.11.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ai cancer. Da, tu ai cancer. Şi eu am cancer. Toţi avem. Nu ştiu de ce nu mă crede nimeni. Avem şi cancer al sufletului, cum am văzut pe facebook că a postat cineva, avem de toate. Sîntem bogaţi. Nu n-am luat-o razna, deşi am fost pe aproape în septembrie şi octombrie. Dar nici nebunia nu mai e ce era, şi ea are cancer. Simt doar o sfârşeală aşa, şi râd într-una, şi am chef să vorbesc cu oamenii, ies în stradă şi vorbesc cu necunoscuţi, declar iubire tuturor, le-o declar cu precădere celor care au nevoie, mă duc la medicul meu de familie şi nici măcar nu trebuie să inventez ca înainte probleme ca să vorbesc cu el, pentru că m-am dus la el şi i-am zis că mătuşa mea are cancer. Mi-a prescris antidepresive şi şi-a însemnat acolo pentru ce trebuie să mă controleze an de an. Cancer de piele, cancer de stomac, pentru cancerul uterin mă duc la ginecoloaga mea, care, apropo, mi-a zis că după 40 trebuie să-mi fac şi o mamografie pe an. Mi-am luat şi un spray pentru păr pe care scrie că după 40 părul nu mai are strălucire, aşa că trebuie să folosesc urgent produsul lor, că altfel am încurcat-o. Nimic nu mai străluceşte după patruzeci de ani.

Nu, nu mi-e frică de moarte. Mi-e frică de viaţă. Mi-e frică să nu se dezmembreze viaţa mea aşa cum o ştiu. Nu fac faţă bine la schimbări. Nu îmi plac schimbările. Poate că e din cauză că după patruzeci de ani speranţa în mai bine a făcut şi ea cancer şi îmi trebuie un spray cu care s-o revigorez. Cred că mai binele binelui e răul. Nu e adevărat, am fost mereu de credinţa asta, aşa m-am născut, cum alţii se nasc gay. Eu m-am născut cu un optimism ieşit din comun. Asta m-a făcut mereu greoaie, încăpăţânată şi nesuferită. Precum cancerul.

Eu nu vreau să scriu despre cancer. Dar vrea el să scrie despre mine.

Aş vrea să mor prima dintre toţi. Înaintea tuturor vreau să zic. Să îi las pe ceilalţi să se descurce cum or putea. Nu vreau să trăiesc fără nimeni de care îmi pasă. De mătuşa-mea îmi pasă. Nu concep să merg în Bucureşti şi să nu vină la masă, să fie acolo, să bea un pahar de ceva şi să nu vorbească cu mine. Între timp i s-a scos stomacul. Când mi-a zis maică-mea la telefon că i-a fost scos stomacul am simţit groază, nu ştiam că se poate trăi fără stomac. Dar ea va trăi fără stomac. Se pare că se poate trăi fără foarte multe lucruri. Până la urmă nu are cancer, acest text este de fapt pozitiv şi trebuie să insufle speranţă. Tumora din stomac s-a dovedit o altfel de tumoră, una benignă, dar tot va avea de-a face cu tratamentul pentru cancer. Asta din cauza că pe foaia de ieşire din spital medicii, bazat pe ce au văzut când au deschis-o, au scris ce au scris. Cancer în ultimul stadiu.

L-am visat azi noapte pe un prieten şi iubit, Bogdan, care a murit de cancer. Am visat că a trebuit să dau coate în dreapta şi în stânga ca să ajung la el. O întreagă mulţime de oameni strânşi unul lângă altul în jurul lui mă împiedicau să ajung la el. Vedeam doar cefe. Mă chinuiam să mă strecor printre ei, trebuia să fac uz de toată forţa. Când am ajuns aproape, m-a recunoscut. El era singurul întors cu faţa spre mine şi ochii îi străluceau albaştri. Mi-a întins mâna şi mi-a zis cum mă saluta mereu: "Heeei, ţuţurelu'!". M-am trezit şi am stat aşa în fund. Căţeaua s-a trezit şi ea şi mi-a tras o limbă peste faţă.

Dar e mai bine decât atunci când îl visez pe tatăl meu. El a avut o tumoră tot ne-cancerigenă, dar în creier. Şi tumorile ne-cangerigene ne omoară. Cancer ne-cancerigen. E pur şi simplu viaţa. Toată lumea urlă sus şi tare în culmea extazului: VIAŢA. Dar e doar o tumoră care ne omoară. Toţi o avem. Iar în nebunia declanşată la noi în familie de cancerul mătuşii mele, totul a luat-o raza. Nopţi nedormite, discuţii la telefon nesfârşite de nenumărate ori pe zi, aşteptări, alunecarea aceea în gol. La şase dimineaţa eram deja cu maică-mea la telefon. Într-una din dăţi era indignată că în timp ce îşi pregătea cafeaua la patru dimineaţa au început căţele se să mârâie şi când s-a uitat pe geam, un băiat în jur de 30 şi-o freca uitându-se la ea. Îmi venea să-i zic, lasă-l dracu' în pace că are cancer. De ce să-l înjuri şi să arunci cu ceapă după el? Nu ţi-e milă de el? Dacă aş fi fost eu, în momentul ăla acolo, în dezastrul ăla, i-aş fi strigat că îl iubesc.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • Viata este intradevar un cancer
    Popescu andreea, 19.11.2013, 22:59

    Draga Simona ai foarte mare dreptate in tot ce spui este realitatea din pacate, de la oamenii care ne inconjoara care sunt pentru noi cei mai apropiati si de fapt ne dam seama prea tarziu ca sunt ca si cancerul ne smulg bucata cu bucata din suflet, raul pe care ni-l doresc se raspandeste ca si metastaza pana ne omoara incet, sigur si fara a da semne, sunt prietenii pe care ii credem pe viata , sotul, fratele , varul, vecinul etc. dar din pacate acest cancer ne cuprinde pe toti atunci cand te astepti mai putin. Da vina pe cine vrei.

    • RE: Viata este intradevar un cancer
      Simona Cratel, 20.11.2013, 08:42

      Nu stiu ce sa raspund la acest comentariu. Am zis ca raspund la toate comentariile pe care le vad, dar asta m-a intristat. Adevarat, sint situatii in viata care sint toxice si din care cu greu se poate iesi, dar nu vad de ce cineva s-ar mentine foarte mult in ceva ce nu-i place. Daca ceva ii face rau, ar trebui sa plece instantaneu. Eu in acest text nu ma refeream la vreun astfel de cancer si nici nu cred ca cei de linga noi ne omoara. Nici la propriu, nici la figurat. Nu are nimeni astfel de superputeri. Nu pot sa dau sfaturi, ca nu stiu ce virsta ai si despre ce este vorba, dar eu personal stiu un singur lucru: fiecare e singur si nimic nu dureaza. Si dupa principiul asta imi duc viata. Privind lucrurile cu absoluta raceala.

Resurse

Simona Cratel este autoarea volumului Străinii, publicat de Editura LiterNet.
Siteul personal al Simonei Cratel

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Povestioara cu prăjiturele, Simona Cratel (4.7/5 - 10 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Adevărul despre mine, Simona Cratel (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Falling from grace, Simona Cratel (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Mi-e dor de Praga, Simona Cratel (4.5/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Orice femeie ar trebui să aibă un stăpîn şi-un sclav, Simona Cratel (5.0/5 - 8 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer