Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Loc de citit

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

About Schmidt. Portret de dată recentă


Ioana Bâldea Constantinescu

03.12.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Traduc o carte delicioasă. Îmi mănâncă ficatul (deadline depăşit), îmi creşte glicemia (efort intelectual; se tratează cu zahăr, nu?), mă trezeşte dimineaţa sau, după caz, mă ţină trează, noaptea, peste puterile mele, dar e delicioasă. Când o să o văd gata o să răsuflu uşurată, până la următoarea, cel puţin, şi am să mă gândesc la ea ca la pralina acestui sezon - clar prea calorică pentru mine, dar ce-ar fi lumea asta fără ciocolată?
 
Ce-am citit în ultima vreme: din nou Rushdie, Yann Martel, ceva David Mitchell, ceva Murakami. Ceva poezie şi câteva articole neaşteptat de bune. Şi interviuri. Şi nişte blog-uri. Recunosc, şi nişte... fragmente magnetic de slabe, care mi-au pus serioase semne de întrebare cu privire la reperele mele în domeniu. M-am recompus. Nu, nu sunt eu de vina. Foarte sincer, ... ei sunt. Ştiu că nu sună bine, dar e adevărul nud, deşi schilod.
 
Ce s-a mai întâmplat: a murit Doris Lessing (nu era autoarea mea favorită, dar a fost monumentală - foarte radicală, adesea de neînţeles, puţin grăbită să ridice piatra; devorată, însă, de o literatură care a trăit-o, a înlocuit-o, i-a luat tot, timp de aproape un veac. Sunt lucruri pe care niciun Nobel nu le poate compensa, iar ea a renunţat la ele de bunăvoie. Te pune pe gânduri. Te şi sperie puţin.)
 
Dependenţe reexplorate: Lorca, Neruda, Shakespeare. Lorca.
 
Îmi place: ultima teorie a lui Alain de Botton, cea cu terapia prin artă. Seamănă cu celelalte, e un pic bagatelizantă, un pic excesiv utilitară, dar e frumoasă. Frumos formulată, în orice caz.
 
Îmi rupe sufletul: Bambi. Aproape în fiecare seară. "De ce plânge Bambi?", "Că s-a pierdut de mama lui." O mint că a găsit-o, două pagini mai târziu... În maxim trei luni n-o să mă mai creadă. Să vezi atunci...
 
Mă bucur: profund, total, complet, de calitatea mea de cititoare. Non-veleitar şi 100% onest. Cred că asta fac cel mai bine pe lume. Un lucru frumos şi relativ lipsit de utilitate. (De ce oare nu mă mir?...). Mă interzice campania agresivă pro-citit. Cititul înseamnă plăcere. End of story.
 
A fost: Gaudeamus. Şi n-am fost. Regretele mele. Urăsc când mi-o ia timpul înainte...
 
Aş citi: Mitchell (din nou), Makïne, Atwood, Coe, Roth, Franzen, Morrison (întotdeauna!).
 
Aştept: The Book Thief, cu Geoffrey Rush. Vine în februarie. Şi câteva miracole. Ele sunt imprevizibile.
 
Detaliu: azi, când scriu, a nins prima oară pe anul ăsta. M-am bucurat îngrozitor.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer