Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Semnal editorial

Liber la Casino. Turnul de apă


Ioana Ieronim

01.01.2014
Editura Tracus Arte
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Liber de Casino
Ioana Ieronim
Editura Tracus Arte, 2013




*****
Intro

Volumul de teatru, lansat la Târgul de carte Gaudeamus 2013, reuneşte trei piese de actualitate ale autoarei: Cămăşile, Misiune specială sau Cine deschide? şi Turnul de apă. Reproducem din volum ultima scenă, XII, a piesei Turnul de apă (o variantă a titlului este Castelul de apă).

Turnul de apă. Recent, într-un orăşel de munte din Transilvania, într-o zi de vară, se fac pregătiri pentru o mare sărbătoare populară. Orăşelul este o veche aşezare, cu tipica cetate din sec. XIII şi o populaţie multietnică. În anii democraţiei populare, colectivizarea a pauperizat agricultura cândva înfloritoare, iar industrializarea forţată a creat mega-uzine (poluante), multe locuri de muncă şi o amplă strămutare a oamenilor între zonele ţării. Azi nu mai funcţionează nici agricultura, nici industria. Orăşelul, sărăcit şi diminuat cum se află, este chemat la "vedere" în faţa unui reprezentant UE - în încercarea de a se reinventa prin turism şi entertainment. Piesa se dedică memoriei lui Nicholas Dimăncescu (1985-2011), cel care şi-a pierdut viaţa filmând o furtună în Carpaţi, pentru documentarul despre daci pe care îl iniţiase. Turnul de apă face obiectul unei transpuneri ca teatru radiofonic, în lucru pentru 2014, regia Ilinca Stihi, script de Doina Papp în colaborare cu regizoarea.

Turnul de apă - XII

Biroul PRIMARULUI. Încăperea are o oglindă mare şi o deschidere către piaţă. Spaţiul este izolat fonic. Zgomotul de afară se aude numai când se deschide uşa spre balcon / piaţă, în direcţia publicului. Balconul Primarului este avanscena. Scena începe într-o ambianţă de linişte.
PRIMARUL singur, în faţa oglinzii, pune pe el, bucată cu bucată, un costum de gală Regele Ferdinand. Se studiază, se apropie de oglindă şi se îndepărtează, îşi lipeşte barba, îşi aranjează frizura, ia diverse poze teatrale, face grimase. În acelaşi timp vorbeşte şi face probe de rostire, uitându-se pe hârtii
.

PRIMARUL (încercând să găsească tonul potrivit): Ne privesc secole de istorie. - Ne privesc secole de istorie! Nooo. Nu e. (beat) Atunci Regele Ferdinand - eu - rosti aceste cuvinte: "Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna" - Ah! Mai am de-nvăţat, nene!... "pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credinţa neclintită în menirea lui!" Să-mi bag picioarele! Tre' să iau lecţii. O să iau. (vorbeşte liber, este ceva mai bine) "Avem tradiţia turismului încă din anii 1920. Pe vremea când oraşul nostru nu se declarase oraş - la întrecerea socialistă! - ci era o comună bogată şi înfloritoare. Când mari personalităţi ale culturii şi avangardei noastre îşi petreceau verile aici. Statutul de localitate turistică a fost obţinut de străbunicul meu, primarul de atunci, patriot şi ţărănist. Diploma s-a păstrat. Este semnată de Rege. De Regele Ferdinand. Noi astăzi reluăm o preţioasă tradiţie şi o ducem mai departe. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Şi al fondurilor europene" (se chinuie cu costumul, care nu se prea aşează pe el. Bombăne) Stă ca dracu. Mai bine alegeam altceva. Dar dacă amicul de la Bucureşti se face Generalul Berthelot, pana mea. Mă fac şi eu Ferdinand! (beat) Până la urmă e OK şi Berthelot. E chiar super OK. Impresie la oaspeţii francezi, descinşi direct de la Uniunea Europeană. Hai că se leagă. Un Google repede (se duce la computer şi caută), Berthelot, Unirea, 1918. Ce-a zis el (citeşte pe ecran) "Sângele eroilor căzuţi în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânţa de noi virtuţi, în aşa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinţii lor şi gata să-ţi apere pământul sacru." A zis-o, omu'! demni de părinţii - ăia de-atunci. (beat) Ne mai dăm şi noi silinţa. Asta se printează. Google să trăiască! (dă comandă de imprimare) Ne descurcăm. Bifat. Cu Brătianu... (se uită la ceas) data viitoare. (Ia hârtiile cu discursul şi citeşte, tot mai prins de emoţie) "Ostaşi, vouă, fiilor de ţărani, care aţi apărat cu braţul şi cu pieptul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii... aţi câştigat totodată dreptul la a stăpâni... pământul pentru care v-aţi luptat. Vi se va da pământ!" (profund tulburat) Şi au primit pământul. Ferdinand le-a dat pământ. (pauză) Dar a mai venit un război şi... a urmat ce-a urmat... (îşi înlătură cu greu emoţia. La oglindă apoi, se priveşte cu mai multă plăcere. Declamă) Ne privesc secole de istorie. Nu secole. Milenii. (pentru sine) Ăia, Cultura Pierdută a Europei. Înaintea grecilor. Şi mai-nainte. Înaintea Mesopotamiei. (ironie-autoironie) Ce greci! Sau ăştia, nou-veniţii, ungurii cu mia lor de ani. Ori saşii. Nişte dulci copii. (beat) Ferdinand dixit (declamă) "Vreau ca, în hotarele României Mari, toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire de religie şi de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor românilor, ca să ajute cu toate puterile statul, în care Cel de Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi." (Sună celularul) Să vezi de-acu' ce-o să ne mai rânduiască din ăştia, să trăim împreună. (Răspunde la telefon. În timp ce vorbeşte cu soţia, mai studiază foile, punctând cu gesturi ale mâinii paragrafele discursului) Da, mamă. Şi cum îi stă? - Dragu lu' tata! Mânca-l-ar tata pe el. Pui de dac! Flamura dacică? Nu, păi nu e la umbréle. E la mine. Că i-am luat baterie. Urlă, face ca lupu' - ia dă zgâmboiu la telefon! (face flamura dacică de jucărie să sune) Ai auzit, tati, lupu'?... Aici îl ţine tata, la birou, pentru tine! (beat) Voi aţi mâncat? Bine. Şi Giani? - Dar nu renunţaţi. Îi fixezi tu armura. Mâini de aur! Eu? Mă pregătesc. Să te dau gata pe tine, mămicule. Nu vrei să te faci Regina Maria. Nu. Data viitoare si-gur. (beat) OK, iubi. Peste o oră. Love you. Te ţuc." (sfârşitul conversaţiei, reluarea repetiţiei de discurs) "Turnul - sau Castelul de Apă, opera gospodarilor noştri, un edificiu emblematic," (e foarte preocupat la oglindă) ăăă "azi în paragină"... Băăă! abia fac 40 de ani şi vai memoria mea. La şcoală aveam puterea aia să-nvăţ pe dinafară - ca un bou! Ăilalţi copiau. Hm. De-aia am ajuns eu mai presus. (consultă hârtiile, se întoarce la oglindă) "Edificiu emblematic. Distribuia apa prin cădere liberă în toate gospodăriile. Castelul de Apă va fi transformat în Castelul Jocurilor. Castle of Games."
PRIMARUL mai cercetează hârtiile.
Dacii şi romanii. (se întoarce la oglindă) Breaking news: se confirmă existenţa unei fortificaţii dacice de mari dimensiuni chiar sub zidurile cetăţii noastre medievale. Conform specialiştilor, până în prezent doar Sarmisegetuza are/
SECRETARUL năvăleşte pe uşă.

SECRETARUL: Dom' Primar!
PRIMARUL: Ţi-am zis să nu intre NIMENI până la ora 2!?
SECRETARUL: Dar afară e...!
PRIMARUL: Ce-i afară?
SECRETARUL: E - răzmeriţă. S-au adunat oamenii
PRIMARUL: S-au adunat că i-am convocat. Distribui tu costumele?
SECRETARUL: Dom' Primar. Au năvălit în piaţă ăia cu gălăgie mare, cu protestele. Ai lu' Toma! Sindicatul. Urlă la porta-voce, cu pancartele. Trebuie să vedeţi.

SECRETARUL deschide şi răbufneşte vacarmul de afară, vocea din portavoce, sloganuri scandate (repertoriul de referinţă în scenele anterioare cu muncitorii). PRIMARUL se apropie se privească

SECRETARUL: Să nu vă vadă.
PRIMARUL: A dat dracu-n ei. S-au trezit să...! Doamne! Când e să dea dracu'. (Pauză. Privesc amândoi) Ăştia sunt - rămaşi. Ce cred ei?

Sloganurile se ţin lanţ, scandări puternice, bine organizate. SECRETARUL bombăneşte, uitându-se la ceas.

PRIMARUL: Ce-şi închipuie ăştia? Că mai e ce-a fost? (beat) Şi ce ne facem?
SECRETARUL: Eu sunt la dispoziţie.
VOCI: Vrem dreptate! Fără violenţă! Oraş martir! Trezeşte-te, România! Unde e Primarul? Primarul
PRIMARUL: Sunt paşnici, sau -?
SECRETARUL: Paşnici. Gura de ei.
PRIMARUL: N-au arme, cuţite, cocktailuri Molotov? Pietre, nimic?
SECRETARUL: Nuuu, vai! Îi ştiţi pe toţi. Sunt ăştia care nu s-au descurcat. Săracii oameni.
PRIMARUL: Şi e fără autorizaţie.
SECRETARUL: Au fost convocaţi
PRIMARUL: Da. Au fost. Dar cm au creat ei situaţia asta - se poate întâmpla orice. Avem şi noi un pic de vechime în stradă. Ştii tu. (Pauză) Chemăm (râde strâmb) mascaţii?
SECRETARUL: Dom' Primar, dumneavoastră decideţi.
PRIMARUL: Să împrăştiem asta. Până nu vin - înalţii oaspeţi. (frison) Şi televiziunea, presa.
SECRETARUL: Cât mai e timp.
PRIMARUL (se uită la ceas): Nu mai e timp. (se uită afară) Ăia doi poliţai sunt depăşiţi. Tre' să chemăm. Până nu cheamă ei, mai iese dandanaua dracu'. Uite şi copiii ăia în costume. Habar n-au pe ce lume sunt, dar strigă şi ei la grămadă. Papagali! VREM DREPTURILE NOASTRE. Uite-aici în buzunar le-am ascuns, drepturile voastre.
SECRETARUL: Sun la dom' şef?
PRIMARUL: Da. Să vină imediat cu băieţii. Şi discret. DISCRET, auzi? O, Doamne. (Îşi pune mâinile la faţă.) Ca la război. Vreau să vorbesc cu şefu' de post, când se-apropie. Nae! Doar să-nconjoare piaţa. Nu... Fără violenţă. Să ţină legătura cu mine. Nu ştii din clipă-n clipă.

De afară se distinge, prin vacarm, cuvântul OCCUPY!

PRIMARUL: I-auzi! Occupy. 'raţi ai dracu'! Voi şi Tahrir! Să fiţi la modă. Ia sună!
SECRETARUL (formează numărul): E ocupat. Dacă le rămânea măcar o secţie la fabrică, stăteau acolo. Nu dădeau peste... Dom Primar. Ieşiţi la ei.
PRIMARUL: Ne trezim că ne umplu piaţa de corturi.
SECRETARUL: Nu prea s-au prins la noi astea. (Se strigă foarte tare de afară) Trebuie să le vorbiţi.
PRIMARUL: Tu sună.

SECRETARUL se retrage sunând încontinuu. PRIMARUL umblă în foi, aruncă o privire în oglindă. Ia un microfon, îşi face cruce şi vine în avanscenă (balcon). Vacarmul creşte, apoi se mai potoleşte.

PRIMARUL: Concetăţeni, bine-aţi venit! Bine aţi venit, oameni buni. Vă mulţumesc că aţi răspuns prompt chemării noastre! Azi e o zi importantă. Încercăm să ne croim un drum nou. Facem acest efort împreună, pentru ca să obţinem fonduri europene. Să ne dezvoltăm ca localitate turistică. Pentru un viitor mai bun! Pentru noi şi copiii noştri. (rumoare) Aşteptăm oaspeţi de vază - din ţară şi din străinătate. Prin amabilitatea Operei judeţene, am împrumutat costume stil deosebite. Costumele vă aşteaptă aici, la magazia Primăriei. Să vă gătiţi de sărbătoare.

Explozie a vacarmului. Secretarul reapare.

PRIMARUL (către Secretar, privind la ceas): Sunat?
SECRETARUL: Au pornit spre noi.
VOCEA LUI NEA TOMA (prin porta-voce): Nu suntem marionetele nimănui. N-am venit să ne jucăm de-a balul mascat!
O VOCE: Serbare pe burta goală!
VOCI (scandând): Daţi 'napoi ce ne-aţi furat! Hoţii! Hoţii!
PRIMARUL: Oameni buni, oameni buni. Nu pentru asta ne-am adunat acum.

VOCILE: rumoare, huiduieli.

PRIMARUL: Nu aşa ne-a fost vorba! Ştiu cât aveţi de suferit. Sunt nemulţumiri justificate. Eu sunt alături de voi! Aş fi acum în stradă, cu voi, dacă aş crede că aceasta e soluţia. Dar nu este. Eu încerc, încercăm din toate/
VOCEA LUI NEA TOMA: Noi nu participăm la o mascaradă. După o viaţă de muncă, am rămas pe drumuri. Vrem o viaţă normală.
VOCI: O viaţă normală.
PRIMARUL: Astăzi vă voi prezenta, de la acest balcon, perspectivele oraşului nostru, pe care le-am analizat. Puţină răbdare, aşteptăm sosirea oaspeţilor.

Rumoare.

VOCEA LUI NEA TOMA: Vrem să muncim. Să trăim în demnitate! Cerem măsuri imediate pentru reglementarea situaţiei noastre.
PRIMARUL: Pe mine m-aţi ales primar acum un an. Aveţi răbdare, pentru numele lui Dumnezeu. Aici totul trebuie resetat. Adică trebuie. (un gest larg)
VOCI (râsete, rumoare puternică) Aveţi puţintică răbdare! Că ne resetează! Bal mascat! Huo!
PRIMARUL: A trebuit regândit totul. O nouă viziune. O strategie. Cum să folosim resursele unice pe care le avem. Pornind chiar de la voi, oamenii.
VOCEA LUI NEA TOMA: Astea-s joburile promise? Unde sunt locurile noastre de muncă? Ce suntem, maimuţoi dresaţi?
PRIMARUL: Dacă aşa discutăm...! (pauză) Vă enunţ obiectivele de impact imediat. Care vor schimba faţa oraşului nostru. Vor aduce locuri de muncă. Iată:
Redeschiderea Muzeului Cetăţii. Se scot la concurs trei posturi. (rumoare intensă)
Ridicarea unui hotel de 5 stele la locul numit Siloz.
Dezvoltarea unor meşteşuguri tradiţionale - artizanat. Aşteptăm propunerile dumneavoastră.
Construcţia bazei sportive cu bazin olimpic. Complex unic în această zonă a Europei, motiv de mândrie naţională şi sursă de venituri. Pentru care eu am cedat propriul meu pământ, moştenit de la strămoşi.

Rumoare sceptică: Cedat? Ei, a cedat.

PRIMARUL: Reabilitarea Castelului de apă, investiţie de (se uită pe hârtie) un milion de euro.
VOCI: Un milion de euro!!! / şi noi pe drumuri / ho-ţii, ho-ţii / să ne dea milionul / ştim noi ce ne trebuie/

Rumoarea descreşte.

PRIMARUL: Turnul de apă! (beat) Castelul de apă, reabilitat, va deveni Castelul Jocurilor - sală de jocuri (rumoare entuziastă) dotată cu computer şi acces permanent la jocurile cele mai noi. Pentru toţi tinerii noştri. Pe care doresc să-i văd implicaţi. (în suspensie) Acesta este viitorul.

Rumoare maxima, mixtă, de aprobare şi dezaprobare, printre care se disting aleator, în masa sonoră (unele din) cuvintele: Păcănele; Zelda; Harry Potter; Crusaders; Never-Dead; Final Fantasy.
Repede ajung să domine sloganurile, amplificate prin portavoce. DREPTURILE NOASTRE! JOS GUVERNUL! HOŢII!

PRIMARUL: Acum ce vreţi voi, o Revoluţie?
VOCEA LUI NEA TOMA: Nu revoluţie. Avem propuneri şi revendicări clare. Pregătite şi în scris.
PRIMARUL: Daţi-mi revendicările, să le studiez.
VOCEA LUI NEA TOMA: Şi propunerile.
PRIMARUL: Da. Le studiem. Temeinic. Mâine la prima oră vă aştept aici, la Primărie. Dar acum, lăsaţi pancartele şi veniţi după costume.
VOCI, rumoare: Vrem Fapte, nu Vorbe! Fapte, nu vorbe!
PRIMARUL: Nea Toma, eu cu dumneata vorbesc. Fiţi la locul vostru, cuminţi. Azi. Şi mâine ascult tot. Discutăm şi vom lua măsuri de urgenţă. Nu aşa, sub presiunea străzii. (arată la obraz). Ne sabotăm singuri! Doar împreună vom învinge.
VOCI: Noi de-aicea nu plecăm / Occupy.
PRIMARUL: Fără violenţă!
VOCI (amalgam haotic, neliniştit, pe toate tonurile, un val de nelinişte):
Poliţia! Scutierii! Scutierii! Scutierii! Scutierii! Poliţia (Scandare) Noi suntem poporul! Fără violenţă!
VOCEA LUI NEA TOMA: Fără violenţă!
/.../
PRIMARUL: Fără violenţă! Noi suntem poporul.

Intră OASPETELE şi vine alături de primar. Se salută. Privesc amândoi spre Piaţă.

VOCEA LUI NEA TOMA: NE CREDEŢI NUMAI CÂND MURIM / NE CREDEŢI NU-
Portavocea pocneşte şi nu mai funcţionează.
Rumoare. În paralel cu prezentarea PRIMARULUI, se aud izolat ţipete şi izbituri
.

PRIMARUL (dând explicaţii oaspetelui): Oraşul nostru, aşezat în acest splendid peisaj carpatin, are o istorie multimilenară. Şi un potenţial unic pentru industria turismului. Veţi avea ocazia să vă convingeţi. Cetăţenii noştri, de diverse naţionalităţi, au încercat, prin costumele lor, să reprezinte variate momente ale trecutului nostru. Iată frumoasele costume populare româneşti. Sunt la fel cu îmbrăcămintea dacilor, aşa cum se vede la Roma, pe Columna lui Traian, de acum 2000 de ani. Dacă priviţi aici, băieţelul - este fiul meu (zâmbete între el şi oaspete) - în costum de dac. Tinerii de lângă băiat sunt în portul lor săsesc, autentic.
OASPETELE: Frumos! Şi acolo?
PRIMARUL: Acolo? Acolo? Aceia? Aceia, ăăă, sunt nişte - romi. Autentici.
OASPETELE: Şi Spiderwoman!
PRIMARUL: Şi Spiderwoman!
OASPETELE: Frumoasă fată! (studiază piaţa mai departe) Dracula?
PRIMARUL: Da! E costum Dracula. Castelul lui Dracula e aici, la doi paşi. Putem mergem mâine, dacă doriţi... Acolo, iată, un ciobănaş. Tradiţia pastorală. Dincolo, Cavalerii teutoni. Care au pus temelia Cetăţii noastre medievale.
OASPETELE: Dar pancartele-acelea? Acolo! Cei care vociferează... Ce spun? Nu înţeleg. (nesigur) Poliţia -? - Parcă-s unii trântiţi pe jos?
PRIMARUL: Acolo? (disperare stăpânită) Unde!? Ah! Acolo. (Pauză. Apoi, de parcă s-ar arunca în gol) Da. Ei joacă un tablou din istoria mai apropiată. Mişcări muncitoreşti, sindicate, revendicări, din astea. Ştiţi ce vreau să spun. Un grup care şi-a ales rolurile pe linia aceasta. (Pauză. Cei doi continua să privească în piaţă) Suntem aşteptaţi să începem parada.
OASPETELE (gest de curtean): Majestate -!

Peste rumoarea pieţei se instalează sunetul puternic al unei melodii antrenante - eventual este "So Lucky!", înregistrarea de la începutul piesei. Muzica se opreşte din când în când brusc şi la fel de brusc se reia. Toţi actorii, în scenă, se leagănă pe ritmul muzicii, cu mâinile în aer, încercând să antreneze pe spectatori. Compensează cum se pricep mai bine momentele de absenţă a muzicii.

Sfârşitul piesei

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer