Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ab Initio - Arhitectura religioasă


Augustin Ioan

18.03.2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Arhitectura religioasă, din perspectiva pe care am propus-o de-a lungul anilor, în scris şi în construcţii de lăcaşuri de cult ortodox, este o experimentare a / în orizontul tradiţiei, expediere în viitor a trecutului, ca descoperire în prezent a caracterului "futurist" al tradiţiei revizitate, ocultate sau reprimate în două mii de an de experimente şi adecvări locale de tipologii planimetrice, de maniere decorative locale, regionale sau, mai în urmă, naţionale. Noul intervine în acest retrofuturism ca eveniment al re-descoperirii şi, deci, al re-inventării tradiţiei. Experimentul este metoda prin care re-contextualizăm - mai degrabă violent - trecutul, proiectându-l pe noi orizonturi de sens, chiar exogene în raport cu cele iniţiale.

Experimentul poate fi privit, în acest context, drept o formă de arheologie. Nu întâmplător este cu putinţă astăzi să vorbim despre restaurarea monumentelor ca domeniu al avangardei, prin intermediul procedeelor de Virtual Heritage care sunt utilizate.

Modernismul a fost, la vremea sa de pornire, arhaism reinventat şi ex-pus. Cei care au văzut, precum Ioan Andreescu, o reiterare a Tradiţiei şi a tradiţiilor în diferitele şcoli şi în mulţi autori moderni pare-se acum, la o inspecţie retrospectivă, că au avut dreptate: unele, da, au avut origini spirituale. Unii autori, precum Wright sau Kahn, vedeau în denudarea edificiului o formă a reîntemeierii edificării, o scriitură de la zero. Cu atât mai mult acum, văzând că este posibilă şi tehnologic, şi matematic o reîntemeiere a însuşi modului în care agregăm spaţiile (prin proiectarea procesuală, algoritmică, bottom-up, parametrică etc.) , trebuie să ne gândim din nou la câteva lucruri şi în primul rând la caracterul originar al oricărei forme de zidire, dar mai cu seamă al celei sacre, în speţă religioase, fără a ocoli, prin aceasta, tocmai locuirea. În subtext, merită contemplate şi teme aparent minore, precum originea pre-homo sapiens, dacă nu cumva pre-umană a arhitecturii (funcţie de modul cum o definim pe aceasta din urmă, de bună seamă).

Despre acestea şi despre multe altele ne străduim să discutăm, citind şi interpretând, apoi, poate, chiar proiectând spre a vă arăta şi vouă, la întâlnirile lunare ale grupului Origini & Tradiţii. (Întâlnirile în fiecare a doua zi de marţi din lună, la ora 18, la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti. Înscrieri pe grupul Facebook cu acelaşi nume.)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer