Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Ceaiul de joi dimineaţă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Eu sunt


Ilinca Anamaria Prisăcariu

20.03.2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Eu sunt cel care e mereu aici pentru tine, indiferent de situaţie. Eu sunt cel care îţi ascultă toate ofurile. Eu sunt primul care te vede dimineaţa, primul care e absorbit de trupul tău în zori de zi şi ultimul care te priveşte seara, înainte de culcare. Sunt primul care îţi aude vocea. Primul care îţi simte respiraţia. Primul care îţi vede pielea de găină de la frig. Cel care, mai apoi, te încălzeşte. Eşti dependentă de mine... şi îţi face plăcere.

Te-am surprins în toate ipostazele, draga mea. Cu părul ciufulit, tricoul pe dos, rimelul curs. Cu buzele crăpate, cu urmele de la pernă rămase pe faţă după un somn lung... Seara, obosită după o zi plină, cu cearcăne, cu hainele şifonate. Ţi-am simţit parfumul. Pe cel plăcut şi cel mai puţin plăcut. Ţi-am simţit respiraţia de dimineaţă şi cea de după ce te speli pe dinţi. Ţi-am mângâiat corpul, indiferent dacă erai epilată sau nu. Toate culorile de păr, toate mărcile de şampon, toate tipurile de lapte de corp, le-am simţit, odată cu aroma pielii tale. Am ajuns să te cunosc în amănunt.

Eu te-am auzit plângând atunci când lucrurile mergeau prost. Te-am consolat, te-ai cuibărit în mine şi ţi-ai vărsat toată frustrarea. Te-am ţinut în braţe. Ţi-am oferit căldură şi te-am ajutat să te simţi un pic mai bine. Eu te-am auzit cântând, deşi nu ai cea mai extraordinară voce. Numai mie îmi prezinţi noile hituri şi ultimele tale plăceri vinovate. Mie-mi cânţi Bohemian Rhapsody al lui Queen şi îmi imiţi toate instrumentele muzicale. Numai eu aud solo-ul de chitară. Numai mie îmi traduci în română versurile melodiilor. "Este asta viaţa adevărată sau este doar fantezie?..."

De multe ori le spuneai prietenilor tăi că vei lipsi un timp. Atunci veneai la mine, aveai nevoie de mine. Prezenţa mea în viaţa ta era printre cele mai importante. Mai plecai din când în când şi îmi simţeai lipsa enorm. Şi eu ţie. Atunci când te întorceai, petreceam ore întregi împreună. Uneori aveam diferite activităţi: ascultam muzică, spuneam poezii, ne gândeam la nemurirea sufletului. Cele mai bune idei ţi-au venit cât timp stăteam împreună. Eu ţi-am ascultat toate teoriile despre viaţă, dragoste şi condiţia umană. Eu ţi-am susţinut visele şi am fost mereu alături de tine.

Eu te îmbrăţişam atunci când erai beată după petreceri, eu ţi-am oferit tot confortul şi toată siguranţa din lume. Am fost ecoul, trupul şi sufletul tău. Am fost tot ce ţi-ai dorit. Ţi-am oferit spaţiu şi libertate, te-am ajutat să te descătuşezi de tot ce e rău, te-am lăsat să fii şi vulnerabilă, dar nu pentru mult timp. Te-am îmbărbătat, te-am împrospătat şi te-am adus cu picioarele pe pământ.

Acum te-ai hotărât să pleci. Bine... A venit timpul. Bine. Trebuia să se întâmple şi asta la un moment dat, nu-i aşa? Eu voi fi aici mereu pentru tine, indiferent de ceea ce vei face. Iar acum, că pleci la facultate, sper să găseşti acel ceva pe care l-ai găsit la mine. Sper să fii înţeleasă, acceptată şi susţinută mereu, aşa cum am făcut-o eu.

Te voi aştepta... Tăcut. Până când te vei întoarce. Şi dacă nu te vei întoarce... Voi fi tot aici. Sper să îţi mai aduci aminte şi de mine, din când în când.

Cu drag,
al tău,
mereu...
Duşul


(Ilustraţie: Ioana Pătraşcu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer