Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Felurime de cursuri (I): Arhitectura, o întemeiere filosofică


Augustin Ioan

17.06.2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Am gândit, de-a lungul anilor, cursuri pentru diferite şcoli. Multe nu am apucat niciodată să le şi predau, deşi continuu să cred că ar putea fi interesante. Pe câteva le prezint aici. Dacă există suficienţi doritori, le pot activa ca facultative, la noi la şcoală. Pe acesta l-am propus la filozofie acum câţiva ani, dar se va activa, probabil, la CESI (Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii), condus de prof. Sorin Alexandrescu, anul viitor academic. Sau nu.

Cursul de faţă propune o incursiune pe interfaţa dintre discursul teoretic şi edificare, care să permită înţelegerea rolului pe care perspectivele filosofice îl au, sau ar trebui să îl aibă în configurarea spaţiului organizat.

Premise: a) Slaba apetenţă teoretică a arhitecţilor în genere şi a celor români în special pe de o parte şi b) lipsa de interes, comparativ vorbind, a filosofilor pentru a testa în arhitectură concepte proprii domeniului, pe de altă parte. Această ignorare reciprocă poate fi scurcircuitată prin crearea unei vizibilităţi reciproce şi a unei auto-reflexivităţi a potenţialului fiecăruia dintre domenii pentru celălalt.

Scopurile cursului

O abordare inter-disciplinară a conceptelor care întemeiază orice înţelegere despre spaţiul organizat este necesară în condiţiile în care a) arhitectura este din ce în ce mai vizibilă, în comparaţie cu celelalte arte, ca "poligon de testare" al conceptelor teoretice venind dinspre filosofie; şi b) arhitectura se deschide din ce în ce mai mult către spaţiul teoriei critice şi al filosofiei spaţiului, în tentativa de a depăşi paradigma "artistului inspirat" şi a "inefabilului" din trei direcţii diferite: 1) algoritmarea procesul de creaţie în condiţiile unei complexităţi debordante a datelor care intervin în acest proces; b) interpretarea teoretică a arhitecturii existente pentru a informa înapoi practica şi c) dedramatizarea statutului "aparte" al arhitecturii, de natură să o înscrie în rândul celorlalte arte despre care filosofia se poate pronunţa şi căreia îi poate furniza paradigme interpretative.

Metodă
O abordare hermeneutică a conceptelor pe care cursul le propune este absolut necesară, dată fiind complexitatea acestora şi existenţa unui bogat aparat bibliografic explicativ pentru fiecare în parte; în proces, este evident necesar şi studiul comparat al diferitelor perspective asupra aceluiaşi concept. Fireşte, acolo unde un concept a făcut o istorie proprie mai cu seamă într-o anumită filosofie (ex - Raum la Heidegger), acea perspectivă va fi privilegiată în raport cu celelalte.

Mod de predare
Cursuri de două ore, însoţite de diapozitive şi / /sau analiză pe text - acolo unde tema o impune. În acest fel, întrucât perspectiva interdisciplinară impune şi o prezenţă activă a studenţilor de la filosofie, o oră va fi dedicată predării ex cathedra şi cealaltă discuţiei informale, comentariului pe imagine şi / /sau comentariului pe text.

Lista prelegerilor propuse

A. Concepte-cheie în înţelegerea arhitecturii din perspectivă filosofică


I. Definiţia arhitecturii ↔ originea acesteia: 1. Perspectiva "arhetipală"; 2. Perspectiva "evoluţionistă" (2a. arhitectura precede omul şi 2b. arhitectura apare o dată cu omul şi este o formă superioară a adăpostului); 3. Perspectiva heideggeriană, a dihotomiei adăpost ("ustensil") vs arhitectură (operă de artă, zidire care ocroteşte creşterea).

II. Tratatele de arhitectură şi alte mituri despre întemeierea arhitecturii. Arhitectura ca metaforă.

III. Centru şi limită. Raum, sit, loc (natal). Despre sit ca origine a arhitecturii. Despre locuire la Heidegger.

IV. Istoria spaţiului locuit: Cosmologia lui Anaximandru şi apariţia spaţiului public.

V. Spaţiu public vs spaţiu privat. Cuplul Hestia-Hermes. Spaţiu public vs spaţiu al zeilor (agora / /acropola).

VI. Spaţiul sacru. Arhitectura în Biblie. Arhitectura sacră în lume azi. Controverse ale arhitecturii ortodoxe contemporane; cazul românesc.

 

B. Paradigme ale arhitecturii în secolul XX


VII. "Forma urmează fiasco-ului"(P. Blake) O critică a perspectivei raţionalist-pozitiviste asupra arhitecturii. De la arhitectura organică la post-funcţionalism.

VIII. Regionalismul critic şi calitatea fără nume. O critică a perspectivei fenomenologice post-heideggeriene asupra arhitecturii: Christian Norberg Schulz, Cristopher Alexander şi Kenneth Frampton.

IX. Ambiguitate, contradicţie şi simulacru: o critică a perspectivei post-moderne asupra arhitecturii: Baudrillard, Fredric Jameson, Robert Venturi.

X. Oraşul-stat şi operele chorale: o perspectivă post-structuralistă asupra arhitecturii: Derrida, Eisenman, Virilio şi Deleuze-Guattari.

XI. Spaţiul vag; conversiile, arhitectura virtuală. Către noi concepte arhitecturale.

XII. De la cetatea lui Platon la Disneyland-ul comunist. Utopia între ou-topos şi eu-topos şi critica contemporană a utopiilor din perspectivă arhitectural-urbanistică

XIII. Spaţiul-condensator de identitatea colectivă, sacrul, sublimul. Filosofia românească despre arhitectură - direct sau indirect: (Lucian Blaga, Noica, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Ion Ianoşi, Andrei Pleşu, Virgil Ciomoş, Theodor Baconsky).

XIV. Kitsch-ul identitar şi limba de lemn. Teoria arhitecturii la noi: (Cezar Radu, Constantin Joja, Nicolae Porumbescu, AM. Zahariade).
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer