Când, aparent, repeţi la infinit aceleaşi lucruri în fiecare zi, spiritul tău de observaţie se dezvoltă în direcţii noi şi înveţi să apreciezi altfel lucrurile.
Bucureşti. România. 22 mai. Pare că e o zi obişnuită. E doar o aparenţă...
Punxsutawney, Pennsylvania. 2 februarie. Un prezentator meteo din Pittsburg (Bill Murray) trebuie să facă o transmisie în direct de la un eveniment local numit Ziua Cârtiţei. Se trezeşte dimineaţa şi încearcă să rezolve problemele de dinaintea transmisiei în direct. Îşi face emisiunea, dar nu poate părăsi oraşul din cauza unei furtuni. Aşa că decide să plece a doua zi.
Punxsutawney, Pennsylvania. Meteorologul se trezeşte şi e tot 2 februarie. La fel se întâmplă şi peste alte 24 de ore... e tot 2 februarie.
Punxsutawney, Pennsylvania. Ziua Cârtiţei este o comedie romantică (apare şi o frumoasă doamnă în film dar trebuie să vă uitaţi în această seară la Antena 1, ora 0.00, ca să aflaţi toată povestea) care are două puncte forte: performanţa extraordinară a lui Bill Murray (pe care ar trebui să-l vedeţi pe marile ecrane într-un film excepţional: Lost in translation) şi mesajul familiar domnilor şi doamnelor despre care am să vă povestesc mai jos: când aparent repeţi la infinit aceleaşi lucruri în fiecare zi, spiritul tău de observaţie se dezvoltă în direcţii noi şi înveţi să apreciezi altfel lucrurile.
Bucureşti. România. 7.00. 17.00. 19.00. 22.00. În orice zi a anului. Un domn sau / şi o doamnă îţi spun(e) ce s-a mai întâmplat peste zi. Ai ritualul tău în care o (îl) priveşti. Zi de zi. Seară de seară.
Bucureşti. România. 7.00. 17.00. 19.00. 22.00. În orice zi a anului. Un domn sau / şi o doamnă povestesc cu talent ce s-a mai întâmplat peste zi. Au ritualul lor în care se pregătesc pentru "povestea" pe care urmează să o spună.
Bucureşti. România. În orice zi a anului. Nu contează dacă e Crăciun, Revelion, Paşte, domnul şi/ sau doamna continuă să-şi spună "povestea".
Bucureşti. România. În orice zi a anului. Se trezesc în fiecare zi la aproximativ aceleaşi ore, ajung la serviciu în fiecare zi la aproximativ aceleaşi ore, îşi încep ritualul pentru pregătirea "poveştii" în fiecare zi la aproximativ aceleaşi ore.
Vă enervează repetiţia din text? La fel se întâmplă şi când urmăriţi filmul de la care am plecat, la fel se întâmplă şi dacă priviţi "din afară" viaţa personajelor mele de astăzi. Asemeni eroului din film (care, nu întâmplător, e prezentator de televiziune), domnii şi doamnele despre care vorbesc sunt parcă într-o buclă a timpului. Probabil că-i enervează uneori situaţia în care se află, pentru că e frustrant să vrei să faci şi altceva, dar să fii nevoit să te încadrezi între anumite limite de timp şi spaţiu.
Dar tot ca personajul din Ziua Cârtiţei, eroii mei au învăţat să jongleze cu rutina zilnică şi să se folosească de lucrurile care ştiu că urmează să se întâmple. (În film, Murray învaţă de la o zi la alta ce le place femeilor din preajma lui şi cum acestea nu-şi aduc aminte că l-au mai întâlnit în exact aceeaşi situaţie, le manipulează uşor).
Eroii mei de astăzi ştiu foarte bine care sunt poveştile care atrag atenţia şi le prezintă mereu, ştiu foarte bine până unde poate ajunge acţiunea dintr-o poveste şi o anticipează la fel de uşor. Aşa că le e la îndemână să se folosească de toate aceste "arme" pentru a ne manipula un pic.
Aceasta nu este singura asemănare cu eroul din film. Personajele mele, graţie acestei rutine care îi aduce zilnic faţă în faţă cu o mulţime de poveşti, au învăţat să vadă dincolo de întâmplări şi să aprecieze altfel ceea ce li se întâmplă. Aşa se face ca în zilele în care nouă ni se pare că nu s-a întâmplat nimic, că totul e asemenea precedentelor zile, ei au poveşti noi.
Îi vedeţi în fiecare zi, la 7.00, 13.00, 17.00, 19.00, 22.00. Se numesc Andohi, Bucur, Berecleanu, Codreanu, Constantin, Dascălu, Dedu, Dilă, Enache, Esca, Firea, Lăscărescu, Mândruţă, Nicola, Petreanu, Petricu, Războiu, Steer, Stoicescu, Tabără, Ţopescu, Zaharia, Zaharescu. Împreună cu colegii lor din redacţiile de ştiri trăiesc într-o buclă a timpului, care îi devorează şi îi obligă să vadă poveşti noi chiar dacă fiecare zi e la fel.
Bucureşti. România. 22 mai. Pare că e o zi obişnuită. E doar o aparenţă. Uită-te la ştiri.
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)