Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Arhitectura pentru comunitate


Augustin Ioan

29.07.2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Mai tânăra mea colegă, d-na arh. Mihaela Zamfir, mi-a pus aceste întrebări, ca parte a unui chestionar destinat tezei dumisale de doctorat, dedicată unei arhitecturi pentru comunitate. Iată ce i-am răspuns:

Mihaela Zamfir: Ce înseamnă pentru dumneavoastră comunitate?
Augustin Ioan: Comunitatea este un grup uman coagulat împrejurul unui set de valori împărtăşite. De când cu internetul, partea, nelipsită în vreo definiţie a comunităţii, care cuprindea şi o formă de vecinătate teritorială, a cam dispărut.
 
M.Z.: Cum aţi defini ARHITECTURA PENTRU COMUNITATE / ARHITECTURA DESTINATĂ COMUNITĂŢII?
A.I.: În primul rând, nu cred că vorbim doar despre arhitectură, ci despre un mediu edificat destinat acesteia, care să rezoneze cu valorile împărtăşite, cele care agregă comunitatea. În acest sens, de regulă, există două feluri ale acestui mediu edificat: cele publice, prin care comunitatea exprimă modul în care doreşte să fie văzută, şi cele private, unde putem avea o imagine mai exactă a modului în care membrii comunităţii se exprimă în apartenenţa lor, sau în diferenţa lor individuantă.
 
M.Z.: Cum credeţi că poate stimula astăzi arhitectura spiritul comunitar?
A.I.: Reamintind o parte dintre valorile care agregau acest spirit comunitar odinioară, dar, pe de altă parte, şi instilând o seamă de valori noi, împrejurul cărora, ca deziderate, să se re-ordoneze aceasta.
 
M.Z.: Vi se pare importantă o abordare interdisciplinară în cadrul proiectelor de arhitectură destinate comunităţii? Cum credeţi că poate contribui profesia / specialitatea dumneavoastră în cadrul unui astfel de proiect?
A.I.: Fireşte, dacă arhitectul devine parte a unei asemenea echipe inter-pluri-trans-disciplinare. Forma edificată este doar expresia vizibilă a unei introspecţii mai ample, care porneşte cu definirea comunităţii înseşi. În sine şi singură, arhitectura nu rezolvă automat nimic, deci nici problema deşirării comunităţilor. Spre pildă, nu e deloc obligatoriu ca un revival al arhitecturii vernaculare, rurale, să mai spună ceva unei aşezări unde toţi membrii activi au circulat intens în ultimele decenii în Occident (vezi cazul Maramureşului contemporan, complet derelict în secţiunea sa tradiţională).


(interior-exterior dintr-un mecanism socializant, al Universităţii din Cincinnati, OH)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer