1.
Nu! Nu încă, nu încăăă... ăăăh!
Aşaaa! Fiu! Trebuie doar să-mi păstrez calmul!
Sunt calmă, sunt foarte calmă! Nimic din corpul meu n-o să mă trădeze!
Hu, hu, hu. (se precipită): Ce faci? Ce faaaci?
Mmm... nu te panica! Fii calmă - sunt calmă!
Sunt calmă! Sunt calmă! Nimic din...
Ce faci? Stai!
Stai!
Nu te panica!
E doar în capul tău! Nu te panica! Totul e doar în capul tău!
Nu te panica! Nu te panica!
Sunt bine!
Nu poate să dureze mai mult de câteva secunde. Cândva tot o să reacţioneze ea într-un fel. Dacă n-am să amorţesc de tot până atunci... simt că-mi fuge iarba de sub picioare!
Asta e! Nu trebuie decât să leşin!
Nuuu! Dacă leşin, sigur o să creadă că mă droghez.
Mă-ntreb ce faţă o fi având sor-mea.
(Râde). O, Doamne, de ce m-am gândit la asta? Uită, uită! Să râzi acum e cea mai proastă variantă. Taci! Taaaci!
(Râde). Mhhh... mhh... h... mmm... M... mmm... asta e!
Concentrează-te şi rezistă. Mmm...! Continuă!
Oniii... mogoloş
Oniii... mm... mîhîhî
... ogoloooş! Oniii...
... mmm
Mîhîhî! Nu! Nu! Nu! Gândeşte-te: n-ai mai păţit asta de când aveai şase ani!
O-ni mogoloş, o-ni mogoloş, o-ni mogoloş
Şşş
Şş
Îm.
Sunt bine!
Totul e sub control!
O, Doamne, cumpărăturile! Mi-e foame! Oare-avem şniţele în frigider? Oare ele ce-au cumpărat? Parc-am văzut o cutie cu biscuiţi pe capota maşinii. Mă roade la lingurică! Cred că tot mai bine era să leşin...
Trebuie să-mi verific abilităţile senzoriale!
Asta e! Citeşte ce scrie: C! H! E! V! R! O!... cevaaa! E! T!
Orbesc! Doamne, Dumnezeule! Orbesc! Ăla de după "O" e "I" mare sau "l" mic?
Che-vro... iet! Chevroiet! Nu, n-are cum să fie "I" mare! Chevro-... lllet! Asta e! "l" mic: Chevrolet!
Sunt bine! Trebuie doar să mai aştept puţin. Poate se-ntâmplă vreun miracol sau...
Asta e!
Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, roagă-te la Dumne... nu! Nu pot chiar să implic divinitatea în toată povestea asta! Mai ales aşa, în chiloţi.
Hăăă! Ştii că e inutil să-ncerci acum să-ţi acoperi... mna... , ştii tu... adică, mă rog,... ori o făceai de la-nceput, ori...
(Plânge) Hhh... mh... h... Asta e!
Plângi! Hh... hai, plângi odată! Hîîî... , perfect, continuă!
Hai! Nicio mamă nu rezistă la asta! Plââângi!
Plâââng, plâng, da' nu-mi vine!
Plângi! Plângi! Plângi!
Plâng, eu chiar plâng acum! Dar aşa... mai în interior.
Dă puţin din umeri măcar, fă ceva! Nu pot! Nu pot! Va trebui să-i spun adevărul!
La "Şi!"
Douăăă, treeei,... stai!
Ai înnebunit? Tu chiar crezi că o să-nţeleagă?
2.
Scurtă paranteză.
Septembrie 2011, 13 ani:
- Iar ai lăsat capacul la toaletă ridicat!
- Am uitat!
- Laşi luminile aprinse-n toată casa!
- Am uitat!
- Robinetul deschis, patul nefăcut, uşa descuiată!
- Am uitat!
- Păi uiţi! Uiţi! Normal că uiţi, dacă nu mănânci cât trebuie! Într-o zi ai să dai foc la casă!
Iunie 2012, 14 ani:
- Alo, mama, ne-a adus tezele la română! Am cea mai mare notă din şcoală: 9.90.
- 9.90? Da' unde-ai greşit?
Septembrie 2013, 15 ani:
- Alo?
-
- Ce faci?
- Pe unde umbli?
- La bibliotecă!
- Da' cât stai?
-
- Da' cu cine eşti?
-
- Măi, da' tu sigur eşti la bibliotecă? Parc-am auzit voce bărbătească!
- Mai încet, mama, te rog!
- De ce? Ţi-e ruşine cu mine?
-
- Auzi... , da' ai mâncat?
- Am mâncat!
- Da' ce-ai mâncat?
- Am mâncaaat!
- Bine! Vezi c-am făcut şniţele! Să vii acasă să mănânci!
Iunie 2014, 16 ani:
- Vii acasă ca la hotel!
-
- Ai schimbat ziua cu noaptea!
-
- Eşti taică-tu-n picioare!
- (joc cu mâinile + Nu! Nu! Nu!)
- Îmi spun vecinii că fumezi!
-
- Cine ştie dacă nu te şi droghezi! Păi da! Păi de-asta nici nu mănânci! Că tu dai toţi banii pe ţigări! Şi pe droguri!
- (joc cu mâinile).
Septembrie 2014, 16 ani:
Mama tace.
Mama, nu e ceea ce pare. Dacă-ţi imaginezi că m-am dus la lac, să mă-ntâlnesc cu... ştii tu... nu-i adevărat. Dacă ţi se pare c-arăt ca ieşită din boscheţi, să nu crezi c-am încercat să... Doamne fereşte, nu!
Eu mă pregăteam liniştită de culcare. Mă schimbam. Când, deodată am auzit un strigăt disperat după ajutor. Mai exact, un mieunat. După ajutor. Am aprins luminile, ca să pot controla perimetrul şi am ieşit. Da, aşa cum eram am ieşit! Ştii, dacă lui SuperMan nu-i reproşează nimeni că poartă chiloţii peste pantaloni, m-am gândit că şi eu aş putea salva vieţi, purtând chiloţii fără pantaloni. A trebuit să alerg, să mă apăr. M-am strecurat, m-am târât, am căzut, m-am rostogolit... şi, în tot timpul ăsta, trebuia să urmăresc şi sunetul disperării, care mă ghida. Am ajuns, în cele din urmă, la lac. Acolo, într-un tufiş periculos, zăcea victima. Imobilizată. Îşi prinsese ea o lăbuţă în nişte sârme ceva sau... nu! Nu în sârme! Într-un... într-o asta, într-ooo... într-o menghină! Da, într-o menghină! Zi şi tu, mama, cine-a putut să lase o menghină la-ndemâna unei... În fine! Eu am efectuat toate manevrele de prim ajutor şi i-am redat bietului animal libertatea. Poate chiar viaţa. Am luat-o la fugă spre casă. Uitasem lumina aprinsă şi... ştii tu, economia şi... da! Apoi aţi apărut voi şi n-am mai apucat!
3.
Păi da, chiar n-am mai apucat! Şi de asta-mi pare mie rău! M-a prins mama, m-a prins mama... da' eu m-am întors aşa cum am plecat: virgină!
Cred că până şi punga aia de pe jos s-ar fi descurcat mai bine.
Asta e! Asta e! Fii pungă! Fii pungă!
Puuungă, puuungă...
Pungă, pungă, pungă, pungă
Pun-gă, pun-gă...
Puuungă, puuungă!
Adio! Adiiio!
Urmărind această dungă, mână lungă intră-n pungă, disperarea mi-o alungă!
Sunt pungă!
Doamne, Dumnezeule, sunt pungă!
Ah, am uitat tocmai am fost izbită!
Mă simt aşa, foarte uşoară şi foarte... pătrată.
Uatituuu? Enimao! Eeeei! Aiaooo! Bumţi, bumţi! Aiaooo, uuu! Flll,flll,flll! Enimao! Etinaaa!
(Onomatopee, după pofta inimii)
Nu mai vreau să fiu pungă!
(Onomatopee)
Staaai, nu mai foşni!
(Onomatopee)
Gata! Vreau să spun adevărul egz... (onomatopee)
Vreau corpul meu înapoooi, să spun adevărul şi-apoooi...
Mmm... mmm... mha (m-uri, mh-uri şi mha-uri, după aceeaşi poftă a inimii, până când fata-pungă redevine fata)
Mmmaa-maaa!
(toate stările anterioare, până la leşin): Nu e ceea ce pare!
(În funcţie de una-alta, ultima replică va fi sau nu rostită)