Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

În căutarea Aurorei B. (VI) - Kilpisjärvi


Dan Lupu

24.11.2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Să vorbim puţin despre Aurora.
 
Aurora este un fenomen natural ce-şi are originile în exploziile solare care emit valuri de plasmă (stare a materiei constituită din ioni, dar şi din atomi sau molecule neutre) în univers; parte dintre aceste valuri ajung şi în apropierea Pământului, după aproximativ 18 ore de la explozia ce le-a generat, sunt atrase de câmpul magnetic al Terrei şi, în funcţie de traiectoria pe care o au, formează Aurora de zi şi de noapte la ambii poli ai planetei.
 
Aurora reprezintă de fapt ciocnirea particulelor încărcate electric cu atmosfera terestră. Cea din Nord se numeşte Boreală iar cea din Sud, Australă.
 
Altfel Aurora este un fenomen destul de capricios, nu se lasă văzut aşa uşor deşi ştim că-i acolo sus. V-am mai spus, sunt multe lucruri care trebuie să se întâmple simultan în aşa fel încât ea să poată fi observată. Când am pornit în călătoria asta nu îmi imaginam că e chiar atât de greu. Chiar şi oamenii de aici, atunci când se întâmplă, ies din case sau se opresc din drum şi-şi ridică privirile spre cer. Se bucură de fiecare dată şi se anunţă între ei când fenomenul e vizibil, semn că nu li se întâmplă chiar în fiecare zi.
 
De dimineaţă a fost senin. E prima zi în care putem vedea cerul de când suntem aici. Datorită absenţei norilor lumina a fost mai puternică. La intensitatea maximă seamănă destul de mult cu cea din dimineţile de vară de la noi, în jurul orelor 5-6 când te grăbeşti spre gară în speranţa că nu vei pierde trenul aglomerat spre mare. Cu atâta frig în jur mi se face dor de vară. Stop! Îmi place fiecare secundă pe care o petrec aici.
 
Aşa cum v-am scris, astăzi plecăm spre Finlanda. Cu cât înaintezi spre continent aerul e mai rece, umiditatea mai scăzută, iar şansele ca cerul să fie senin sunt mai mari. Norvegia pe şosea e puţin altfel, diferită de ce am văzut până acum. Drumurile unduiesc printre munţi şi apă afundându-se în noaptea omniprezentă cu mult curaj. Trecem de pâlcuri de păduri cu arbori destul de mici dar deşi. Casele sunt răzleţe şi bine luminate. Aici energia electrică nu-i aşa scumpă, "... şi dac-ar fi tot am aprinde toate luminile. Gândeşte-te că şi aşa e destul de deprimant, dacă n-am aprinde lumini ar fi şi mai rău", ne explică Per, un norvegian cu mult umor.
 
Cu cât înaintăm mai mult spre interiorul continentului altitudinea creşte. Munţii dinspre Finlanda sunt înalţi, abrupţi, se cufundă în noapte şi îi deosebeşti de linia cerului numai când luminile nordului sunt prezente pe cer.
 
Cerul e senin, înstelat, aerul e rece de-ţi taie respiraţia şi Aurora Boreală este la locul ei, pe cer. E mai bine ca în poze atunci când o vezi, deşi în fotografii luminozitatea e puţin mai mare decât ce poate surprinde ochiul. Stăm cu privirea pierdută spre cer, ne răpim cu greu momentele în care facem fotografii. Singurul dintre noi în ale cărui fotografii chiar se vede aurora este Andrei. Are un aparat performant şi a învăţat să-l folosească. Flori şi cu mine facem fotografii negre, dar ne bucurăm la fel de mult de privelişte.
 
Ne luam ceva timp să privim, e ca şi cum ne-am teme să nu uităm minunăţiile ce acum ne stau la o privire distanţă. Apoi, tremurând din cauza frigului, ne urcăm în maşină şi pornim mai departe.
 
În Finlanda e şi mai linişte. E la fel de frig, numai că aici a şi nins. Încă de la intrarea în ţară poţi vedea că totul e mai alb la ei. Totul e neclintit şi sclipeşte din cauza gerului. Cerul e înnorat, prin urmare vizita aici e scurtă.
 
Ne întoarcem spre Tromso, mai vedem de câteva ori luminile nordului dar nu la fel de spectaculos ca la începutul drumeţiei. V-aţi gândit vreodată că trăiţi unul dintre cele mai frumoase momente din viaţă fără să ştiţi că va fi unul dintre cele mai frumoase atunci când vi se întâmplă?
 
Am ajuns înapoi la 3:30, ora României. Suntem extenuaţi. Ne-am petrecut noaptea în frig, holbându-ne la cer, aşteptând prin refugii întunecate ca aurora să reapară. E bine. Am primit ce am venit să căutăm. E totul bine, acum.
 
Mâine plecăm spre Oslo. Începem o altă săptămână pe care v-o doresc fantastică.
 
Aţi văzut între timp un film bun?
Aţi început o carte care să vă bucure?
Aţi întâlnit un om pe care să vreţi să-l întâlniţi şi a doua oară?
 
Sper că da...
 
(Kilpisjärvi, 24 noiembrie 2014)


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer