Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Prefaţă la Alţi Bucureşti interbelici


Zoltán Rostás

28.01.2015
Editura Vremea
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
antologie de Zoltán Rostás
Alţi Bucureşti interbelici
Editura Vremea, 2014



Citiţi un fragment din această carte.

*****
Prefaţă

Cititorului i s-ar putea părea straniu faptul că motivarea, explicarea unei cărţi despre Bucureşti, despre un altfel de Bucureşti, să înceapă cu o digresiune despre istoria sociologiei româneşti. Ce legătură între un subiect şi celălalt? Legătura nu e clară, chiar dacă cea mai puternică şcoală sociologică interbelică românească a fost numită "Şcoala sociologică de la Bucureşti". Această şcoală a profesorului Dimitrie Gusti a fost cunoscută şi recunoscută, într-adevăr, prin cercetarea satului, nu a oraşului. O imagine eminamente construită, dar acceptată de membrii şcolii, care a avut consecinţe grave pentru destinul postbelic al şcolii şi, implicit, asupra cunoaşterii scrierilor despre Bucureşti elaborate de colaboratorii şi membrii şcolii gustiene.
 
Imediat după război, presa comunistă de sorginte stalinistă a atacat şcoala - încă nu şi sociologia - fiindcă s-ar fi cantonat în rural, nefăcând cercetări în oraşe şi mai ales nu în întreprinderi industriale. După patru ani în care proiectele Academiei Române, concepute de Dimitrie Gusti, de extindere a cercetărilor şi asupra oraşelor şi întreprinderilor industriale nu au obţinut finanţare, însăşi sociologia a fost alungată din Universitate şi din panteonul ştiinţelor. Au urmat peste zece ani în care sociologia, practic toate demersurile interbelice ale Şcolii sociologice de la Bucureşti au fost falsificate, denaturate, răstălmăcite, aruncate în "lada de gunoi a istoriei" - în ansamblul lor. Membrii Şcolii au fost alungaţi din Universitate, unii chiar întemniţaţi, iar tinerii sociologi trebuia să-şi găsească alt mijloc de supravieţuire.
 
Care a fost însă realitatea şcolii sociologice de la Bucureşti conduse de Dimitrie Gusti?
 
Trebuie să precizăm de la bun început că sistemul sociologic al lui Gusti nu punea accent pe mediul rural în defavoarea celui urban, ci indica drept obiect de cercetare "unităţile sociale", care puteau fi deopotrivă şi satul, şi oraşul, şi familia, şi biserica, şi ...lista se poate lungi. Şcoala gustiană s-a concentrat asupra satului, fiindcă - la fel ca în toate sociologiile Europei răsăritene - satul prezenta probleme sociale majore. (În acelaşi fel, şcoala de la Chicago, şcoală prin excelenţă urbană, nu s-a concentrat în primul rând asupra oraşului din comoditate sau obtuzitate, ci deoarece în America perioadei respective oraşele erau cele cu problemele sociale grave.) Este adevărat că metodologia dezvoltată în primele campanii monografice din anii 1920 - şi codificate de H. H. Stahl - se preta la studiul amintit al satului, este la fel de adevărat că organizarea cercetării cu studenţi era mai uşor de realizat la ţară, dar nimeni n-a negat importanţa cercetărilor urbane, nimeni n-a refuzat vreodată asemenea studii sau articole în revistele Şcolii, după cum o demonstrează şi scrierile incluse în prezentul volum. Ba mai mult, diversificarea metodologiei şcolii gustiene, introducerea de către Anton Golopenţia a "monografiilor sumare", au făcut posibilă instituţionalizarea acestui tip de cercetare şi în mediul urban, mai ales legat de activitatea ateneelor populare, care funcţionau în oraşe.
 
Culegerea de faţă conţine studii, schiţe scurte, rapoarte de cercetare  legate de Bucureşti şi scrise de sociologi şi de alţi colaboratori ai publicaţiilor şcolii gustiene. Toate acestea texte poartă pecetea contextului,  ele dezbat aspecte reale ale Capitalei chiar şi atunci puţin cunoscute. Însă izbucnirea războiului în toamna anului 1939, suspendarea activităţii şcolii sociologice şi a instituţiilor conexe au împiedicat extinderea cercetărilor monografice asupra oraşelor, plănuite de însuşi Gusti în anii 1930. Cu toate acestea, eforturile individuale ale sociologilor, precum şi iniţiativele altor specialişti au sfidat restricţiile vremii, realizându-se studii şi articole de o valoare documentară importantă pentru istoria socială a Bucureştilor (încă nescrisă!).
 
Cel care parcurge măcar sumarul acestui volum îşi poate da lesne seama că preocuparea pentru oraş şi, în primul rând, pentru Capitala ţării, se regăseşte mereu la publicaţiile fondate de Dimitrie Gusti. Articolele au apărut iniţial în Sociologie românească şi în Analele Institutului Statistic al României. În definitivarea şi structurarea acestui prim volum de sociologie urbană interbelică un rol important l-a avut Theodora-Eliza Văcărescu, căreia îi aduc mulţumirile cuvenite.
 
(Zoltán Rostás)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer