Băiatul acesta fuge şi el mâncând pământul. Până acum a sărit peste trei garduri s-a izbit de oameni şi de pomi, s-a împiedicat, a căzut, s-a ridicat şi a fugit din nou. Mâinile i se bălăngănesc în faţă şi în spate, o dâră se salivă i se scurge pe bărbie şi el nu are timp s-o şteargă. Are genunchii pantalonilor murdari de pământ şi pute a sudoare şi a frică. Nu-l urmăreşte nimeni şi nimeni nu se va găsi să-l oprească şi să-i tragă două palme să-şi revină şi să-i arunce din cap toate prostiile. Fuga lui a început în curtea spitalului, în dosul lui mai exact, acolo unde era doar un pacient în pijama vărgată, cu papuci de plastic, şosete flauşate şi cu nasul bandajat pe jumătate. Bandaj cu sânge negru, închegat, şi totuşi bărbatul şi-a aprins o ţigară. Probabil că scotea fumul doar pe gură, însă nu ştim asta, băiatul a întors spatele şi a fugit lăsând uşa să se lovească cu un zgomot sec de geamuri zguduite.
Cu câteva ore înainte mai multe perechi dansau şi chiuiau în curtea unei biserici la hramul ei, cu taraful sub pomi, grătar cu mici, fum, frunze căzute pe ţambal şi maşinăria de făcut floricele într-un colţ. Burţile pline de bere şi carne de porc săreau şi tot săreau, lipite de alte burţi. Burtă de bărbat lângă burtă de femeie, subţiori transpirate şi frunţi năduşite. N-ai fi putut să le opreşti să sară şi să tot sară pe acolo, să se învârtă printre celelalte burţi. Lângă maşina de făcut floricele de porumb zăcea un trup de femeie acoperit cu o faţă de masă pătată cu muştar. Era vânzătoarea şi doar papucul ce-i ieşea de sub faţa de masă şi conturul vag lăsa să se întrevadă că e cineva acolo. A murit electrocutată şi nimeni nu a venit să o ia de acolo sau să o înlocuiască la vândut floricele. Burţile dansau şi nu s-au oprit decât seara târziu când taraful a obosit să cânte pe bani puţini. Cineva de la televiziune a băgat microfonul sub gurile celor care dansau şi i-a întrebat de ce dansau lângă moartă. Cei care dansau au spus că nu e treaba lor şi dacă toţi dansează şi muzicanţii cântă şi preotul nu zice nimic ei de ce să se oprească, doar au dat bani pentru hram. Reporterul a obosit să ţină microfonul sub gurile celor care nu încetau să tot sară şi să se învârtă prin curte, aşa că a plecat la redacţie după câteva minute. Când s-a dat ştirea pe post moarta mai era acolo, sub faţa de masă pătată de muştar, fiind dusă la morga spitalului mai târziu.