Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Praful de pe tobă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Altă povestire de la Bolta Rece


Radu Părpăuţă

02.02.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Maestrului cajvanian

Din păcate, poetul nostru naţional Mihai Eminescu n-a fost în stare să-şi termine studiile universitare. Cum elanul spre învăţătură nu-i prea dădea ghes, a umblat el pe la Viena, Berlin, dar mai mult fleaura, după benchetuieli şi crailâcuri, aşa că n-a făcut mare brânză în direcţia unor studii serioase şi aprofundate. Din cauză că era o natură poetică, zic unii. Deh, se poate spune şi aşa!

Întorcându-se poetul la Iaşi, Titu Maiorescu, om serios, nu regăţean, a vrut să-l bage profesor la universitate, ca să aibă poetul o pâine mai albă de mâncat. Dar, cum spuneam, Eminescu nu s-a ţinut de şcoală şi, în consecinţă, nu avea patalama, aşa că nu a putut ajunge decât un pârlit de bibliotecar.

Se vede treaba că autorul Luceafărului a prins o leacă de ură pe Universitate şi pe profesorimea de acolo, din cauză că el n-a putut ajunge la valoarea eminenţilor profesori. O, şi ce nume măreţe a avut Universitatea noastră: Constantiniu, Gheorghiu, Manoliu, Teodoriu, celălalt Gheorghiu, mare specialist în higienă şi sindromul Guillain-Barret în forma sa encefalo-mielo-poliradiculonevritică testiculară, apoi Teodorescu, Manolescu, Constantinescu, Constantinescu-Pomârla, celebrul insectolog, autorul magnificului tratat despre gândacul ghebos de San-Jose, numit în popor gârzoban.

Dar să ne întoarcem la poetul nostru, care, cum spuneam, avea ceva râcă pe universitarii ieşeni şi pe realizările lor. Iată de ce afirm acest lucru. Surugiul lui Eminescu i-a povestit unui străbunic de-al meu, ofiţer de intendenţă, iar acesta a povestit bunicului meu, o întâmplare care nu face deloc cinste marelui poet, dar, de dragul adevărului şi corectitudinii, trebuie s-o dăm la iveală. Povestea surugiul Surugiu (chiar aşa îl chema, că era surugiu din tată în fiu, străbunicu-său a mânat caii de la caleaşca generalisimului Potemkin, dar asta-i altă poveste) că Eminescu avea obiceiul să oprească trăsura în faţa Universităţii ieşene. Striga la surugiul Surugiu halt, cobora geamlâcul trăsurii, dădea la o parte perdeluţele turcoaz şi... stupea spre Universitate! Dacă vă vine să credeţi aşa ceva! Şi nu stupea aşa, din vârful limbii, ci cât ce putea, cu năduf: ptiu! Şi de multe ori s-a întâmplat acest lucru, mai ales când poetul ieşea, după ceasuri îndelungate de libaţii, de la Borta Rece. Dădea poruncă surugiului Surugiu s-o ia spre Universitate, se oprea şi, mă scuzaţi, fleoşc o flegmă mitocănească înspre măreţul edificiu: ptiu! Nu conta că îl vede cineva, că trecea vreun profesor din pleiada mai sus pomenită! Când vedea vreunul, atunci stupea şi mai mârlăneşte. Nu trecea duminică lăsată de la Dumnezeu să nu meargă dinadins prin faţa Universităţii. Dădea porunca halt, trăsurica se oprea şi urma acelaşi "ceremonial": jos geamlâcul, perdeluţele turcoaz în lături şi fleoşc un stuchitoi de mârlan: PTIU!

A comis de atâtea ori această faptă reprobabilă încât, de la o vreme, caii, de fiecare dată când ajungeau în faţa Universităţii, se opreau singuri, rânjeau şi nechezau: mi-ho-ho-ho! mi-ho-ho-ho! Se deprinseseră cu mârlănia şi sărmanele dobitoace nevinovate.

*
În privinţa stupiturii eminesciene, mai trebuie spus că poetul era apucat rău. Baba Dărângioaia, menajera lui pe timpul cât acesta a creat în dulcele târg, relata străbunicului meu că Poetul Naţional avea năravuri de neamuri proaste şi stupea în fântână. Una-două se ducea la fântână şi fleoşc în ea, ca să vadă cum face apa vălurele. Tare mult îi mai plăceau cerculeţele formate în jurul stupiturii. Pesemne aşa le-a analizat şi a scris versurile alea ale lui:
Ca să văd-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al Sfintei Miercuri
;

Că, trebuie spus, Poetul Nepereche avea obiceiul să stupească şi în iazuri, lacuri, heleşteie, ştioalne, gârle şi gârliţe, ba şi în băltoacele adunate după ploaie, nemaivorbind de bulboane, bulhacuri şi alte tăuri din minunata natură a patriei noastre. Şedea ce şedea şi iar stupea! Baba Dărângioaia mai spunea că l-a văzut stupind şi în Tekirghiol, precum şi în alte bahne şi mlăci de la Marea Neagră.

De aici se vede că Poetul a văzut marea noastră, nu cum scriu unii pseudo-biografi,n-ar fi văzut-o. A fost acolo cu Veronica, s-au bulucit ce s-au bulucit şi s-au bucurat amândoi de frumuseţile minunatului nostru litoral.

Referinţe critice

17/06, 12:54, postat de johny
Domnule Părpăuţă...
atunci când un scriitor (aşa cum dumneata te recomanzi), concepe un articol, o face în ideea de a transmite un mesaj către cititori, mesaj care este elaborat prin prisma propriilor principii de viaţă, caracter, cultură, etc. a te dezice de acest mesaj prin aceea că el de fapt nu a fost transmis de autor, ci de un alt personaj, inventat de autor, este de-a dreptul... penibil. referitor la mesaj, al cărui autor moral eşti, el a fost perceput ca atare, în spiritul observat şi de dumneata, de către cititori, la care personal achiesez. este clar un mesaj denigrator, faţă de o persoană care, dacă nu a scris poezii pe gusturile tale, cel puţin s-a luptat cu imoralitatea politică a acelor vremuri şi chiar s-a jertfit pentru o cauză nobilă (dacă luăm în considerare ca a fost ucis prin iradiere cu mercur de către anumite persoane importante, deranjate de poet). ca o concluzie, nu ai nici o scuză pentru "proza" pe care ai scris-o, iar dacă intenţionezi să-ţi foloseşti imaginaţia pentru astfel de mizerii, sfatul meu ar fi ca personajul principal să fii chiar dumneata... că doar este ceva "fictiv", "inventat", nu?

*
17/06, 10:39, postat de florina
D-le Părpăuţă nu-ţi mai pierde vremea cu asemenea scuipături în ziare... ţi-au dat şi bani pentru asta? Vezi-ţi de treaba matale şi lasă-ne poetul în pace... ţi-ai găsit aşa deodată să ne oripilezi? Suntem deja scârbiţi de multe din jurul nostru. Te ştim om serios... pace şi iubire

*
17/06, 08:22, postat de Felicia
E bine ca dv., domnule părpăuţă, l-aţi văzut pe Eminescu în scuipatul asupra căruia vă aplecaţi cu atâta insistenţă patologică. Puteaţi găsi orice altceva din viaţa omului Eminescu, dar aţi ales ce v-a fost mai cunoscut şi mai aproape. Lăsaţi-o baltă, mai rău vă afundaţi în denigrarea marelui poet încercând să vă disculpaţi. Suntem sătui de atâtea dejecţii din ziare sau de la tv

*
17/06, 07:17, postat de justice
eu cred că elevii care cască la ore când se vorbeşte de Eminescu trebuie să fie atraşi (sau nu - dacă sunt insensibili) de poeziile lui Eminescu şi nu de poveşti cu ciorapi împuţiţi şi scuipaţi ai omului poet. Nu ne interesează comentarii gen OTV. Sau numai aşa se asigură citirea articolului........... să nu caşte cititorul?? şi să se mire omul de ceva.
Chiar trebuie să aruncam cu noroi în Eminescu?

*
Data publicării: 16/06
Cum în aceşti ultimi douăzeci de ani de democraţie şi liberă exprimare fiecare împroaşcă cu noroi pe fiecare, pentru a nu mai exista nici un om pe care generaţiile ce vin să-l aprecieze, domnul Radu Părpăuţă (habar n-am cine este) s-a gândit şi s-a răzgândit ca acum, în preajma comemorării morţii lui Mihai Eminescu, când mulţi îi recita ori îi cânta versurile, trebuie să iasă din aceste tipare "învechite" şi să împroaşte cu noroiul liber şi democratic pe poet.

Articolul din "Ziarul de Iaşi" de la pagina "Opinii" din data de 11 iunie 2009 m-a indignat: ce a dorit să realizeze dl Părpăuţă evocând nişte "amintiri" de la străbunici, surugii ori menajere? De ce abia acum, după o sută de ani? Şi de ce trebuie denigrat poetul naţional, pe care-l numeşte ironic, folosind majuscule: "Poetul Naţional", "Poetul Nepereche", ori afirmă: "Din cauză că era o natură poetică, zic unii. Deh, se poate spune şi aşa". Cine sânt "unii"? Ce vreţi să spuneţi cu acest "Deh"?!

Chiar dacă acele amintiri ale unora şi ale altora vor fi fost adevărate, de ce trebuie să le publicăm în ziare? Din plăcerea de a arunca cu noroi şi pe ultimul simbol al poeziei romantice? V-a luat valul violenţei verbale după ultima modă, al denigrării oricărei valori, al lipsei de respect pentru înaintaşi, al urii viscerale împotriva celor mai buni ca noi, al răsturnării tuturor valorilor naţionale, al uciderii mitului, pentru a târî în noroiul prezent pe cei la care mulţi contemporani se închină încă?

Elena MOSOROCIANU, Iaşi

*
16/06, 12:22, postat de gianina
Vă mulţumim doamnă că luaţi atitudine la asemenea articole ce denigrează poetul nostru iubit.
Ce neruşinare din partea Ziarului de Iaşi!

*
15/06, 15:00, postat de Theodor P
Cum vă permiteţi să scrieţi asemenea minciuni despre poetul nostru naţional? Şi pe ce vă bazaţi? Pe spusele străbunicului... foarte credibilă sursa într-adevăr. Îmi pare rău să văd cum Ziarul de Iaşi permite publicarea unor aberaţii precum aceasta.

*
11/06, 07:45, postat de Andrei
Vreau să îmi dai cele cinci minute înapoi care mi le-am irosit citind stupizenia asta. Amice, eşti idiot.

*
11/06, 07:40, postat de Andrei
Aici e vorba despre nevoia nimicului de a pângări şi mânji cu rahat tot ce se află deasupra lui. Aştept cu nerăbdare articolul despre Ion Creangă care se răhăţea în centru. Mari mârlani oamenii ăştia.

*
11/06, 07:26, postat de mihai
Unde te-ai coborât, dacă ai fost vreodată mai sus, iar ziarul şi-a făcut un mare deserviciu publicându-ţi porcăriile. Scrie şi dumneata patru versuri la nivelul lui EMINESCU dacă eşti aşa de deştept şi ai studii multe. În mărul încărcat se aruncă cu pietre. Numele EMINESCU va rămâne în veci, chiar dacă te străduieşti dumneata să-l mijeşti cu neputinţa dumitale.
Ce păcat

*
11/06, 06:49, postat de MIhai
Este jenant şi umilitor ca ziarul de iaşi să permită publicarea unui asemenea articol cu câteva zile înainte de 15 iunie. Este o mare nedreptate care i se face lui Eminescu prin acest articol, complet fals şi tendenţios. Domnule Părpepuţă, ar trebui să citiţi mai mult şi să vorbiţi mai puţin. Sunteţi jenant şi îmi este ruşine că dumneavoastră vă puteţi exprima opiniile într-un ziar de renume. Îmi pare rău să afirm, dar sunteţi o ruşine pentru Iaşi şi acum această ruşine o împărţiţi cu redactorii Ziarului de Iaşi. Este absolut neadevărat ce aţi scris, atitudinea lui Eminescu nu a fost niciodată asta, poate bunicul dvs. era retardat sau avea o problemă cu poetul. Eminescu nu din motivele enumerate de dvs. nu avea studii şi nu a predat în universitate. Sincer mă declar extrem de dezamăgit de Ziar. Aţi făcut o mare nedreptate şi sper pe 15 iunie să aveţi măcar bunul simţ să o reparaţi printr-un articol adevărat. Sincer cred că bunul domn Mitican, citind acest articol jenant, vă va putea pune la dispoziţie o replică. Căutaţi-l!

*
11/06, 04:54, postat de lily
ce-i cu aiureala asta? durea-m-ar pe mine capul că Eminescu stupea în locuri interzise! nu stupitul a rămas după el, ţi-ai dat seama de asta, domnule autor? păcat..

*
Comentariu publicat de larisa caudron pe Decembrie 5, la 1:51pm
Mulţi sunt cei care, ridicându-şi neputinţa şi nimicnicia la rang de critică (literară sau de alt fel), au azvârlit cu nămol în nume sacre ale culturii noastre. Înainte de a ne indigna, (justificat, de altfel!), ar fi necesară o analiză sumară şi de bun simţ, zic eu. Cine este Radu Părpăuţă? N-am auzit niciodată de el, scuzată-mi fie ignoranţa. Ce lasă în urmă, în afară de zoaie, moştenite de la străbunicul, de la surugiul Surugiu şi de la baba Darangioaia? Păi propriile lui mizerii, la vederea cărora caii ar putea rânji mi ho ho, mi ho ho... Ceea ce uită cu bună ştiinţă domnul "critic", este că Eminescu şi toate celelalte valori nepreţuite ale sufletelor noastre, au fost oameni, înainte de a fi poeţi, scriitori sau dramaturgi Stupeau, înjurau, iubeau, râdeau, plângeau, mâncau şi... mergeau să se uşureze... Dânsul nu face nimic din toate astea??? Probabil că nu, fiind prea ocupat să demoleze ceea ce niciodată n-ar fi capabil să construiască. De aici şi aerul de... constipaţie, transmis de la străbunicul şi surugiul Surugiu. Am oare dreptul să-l judec? Păi n-o fac, pentru că ar trebui să-l cunosc. şi... nu sunt curioasă. Judec doar ce scrie domnul Radu Para-nu-ştiu-cum... Şi mă mai întreb o dată: cine e şi ce lasă în urmă? Păi,... mi ho ho, mi ho ho.

*
Comentariu publicat de Terezia Filip
Până când nu avem mai nimic din talentul, sensibilitatea unică, nimic din pătimirile şi elanurile sufleteşti sau din proiectele mitice şi istorice din visările ce l-au definit, să stăm deoparte. "Nu puneţi mâna pe poet!" clamează un neomodernist precum Nichita. Putem să demitizăm orice, oricât, oricum, dar adevărata valoare a celui care mânuieşte azi tastatura nu cred că este aceasta. Mâine poimâne îi vom demitiza pe Nichita, pe Cărtărescu şi aşa mai departe toate piscurile. A vorbi despre scuipat şi despre Eminescu pare fie o mefienţă, fie un mod de-a glumi grotesc, în niciun caz nu e vorba de istorie sau de critică literară, sau mai degrabă înseamnă a scuipa în literatura română pe ceea ce are mai valoros. Există multe moduri de-a face critică "literară". N-am citit nimic de Radu Părpăuţă. Nu cred că un critic adevărat duce lipsă de "sujeturi de scris". Citiţi-l cu adevărat pe Eminescu şi vedeţi ce lumi nesfârşite, ce ţesătură de idei deschide opera lui, ce cultură şi instrumentar critic presupune a o decodifica şi a înţelege elanurile ce o dinamizează din interior...

Nota autorului

Am adăugat unele din intervenţiile cititorilor (cele pe care le rabdă hârtia) în urma publicării prozei în Ziarul de Iaşi. Cu intervenţii asemănătoare a fost întâmpinată şi pe site-urile "de specialitate" Hermeneia, Bocancul literar şi Reţeaua literară, căci, ambiţionat de injuriile primite, am postat textul şi pe acestea. Socot că intervenţiile cu pricina pot face corp comun cu textul meu. Mulţumesc pe această cale cititorilor, care au "eminescuit" alături de mine.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • trei randuri
    yanda lem, 21.08.2015, 22:27

    in sfarsit are cineva curajul sa spuna adevarul despre multiubitul si stimatul poet preferat de Ceausesti - ca alte poezii nici n-au mai auzit, citit e prea mult spus - si anume acela ca poetul n-a prea stat cu burta pe carte. Generatia mea facea parte din partidul Arghezi, poetul cuvintelor potrivite, nu am nici o amintire eminesciana placuta inafara de Scrisoarea a 3 a din care aveam prostul obicei sa citez cand nu-mi mergea bine - eu imi apar saracia si nevoile si neamul! Domnule Parpauta,cititorii care au comentat mai sus se scalda in confuzie, daca altceva mai bun n-au citit, e normal ca-si apara.... saracia lor spirituala. Mi-a placut teribil articolul, am sa va urmaresc de acum inainte.


ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro O zi din viaţa unui propagandist, Radu Părpăuţă (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Drumul cel negru, Radu Părpăuţă (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro În ospeţie, Radu Părpăuţă (5.0/5 - 9 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Telefon mamei, Radu Părpăuţă (4.4/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Locul sfinţeşte omul - însemnări despre o călătorie cu trenul guvernamental, Radu Părpăuţă (4.5/5 - 4 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer