Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Bună ziua / Dragă tu / Despre simţit în general


Anamaria Rusu

21.02.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Bună ziua!
 
Dragă domnule profesor,

Cu ce ocazie vă caut la cancelarie?
 
Pai... vă caut aici fiindcă după ora dumneavoastră doar plâng. Plus că nu îmi permit să mă bag în faţa olimpicilor.
De ce plâng? Urmează să vă spun...
Cum mi-am făcut curaj să vin? Nu, chiar nu am idee...
Deci ce voiam sa vă zic...
 
Normal domnule profesor, e foarte important pentru mine, iertaţi-mă că vă răpesc pauza...
 
Desigur zic acum, repede.
 
Domnule profesor, nu am idee daca mă veţi înţelege, dar eu personal nu înţeleg de ce naiba nu înţeleg.
Scuzaţi-mă vă rog...
E clar domnule, problema e la mine, dar vă rog, care este? Ce e greşit la mine şi de ce Doamne iartă-mă nu înţeleg.
Vai, vă rog iertaţi-mi limbajul porcos, nu se va mai întâmpla... Am întrebat colegi, foşti elevi de-ai dumneavoastră, au înţeles, nu aveau nici cea mai mică problemă. Eu ce am? Sunt retardată? Iertare, din nou. Vă asigur că nu se va mai întâmpla.
Îmi pare rău domnule profesor, dar nu ştiu ce să mai cred.
Sau să fac...
Sau să spun...
Până acum eram ok.

- Nu toţi avem aceeaşi menire domnişoară, plus că am auzit că dragostea pluteşte în aer. Domnişoară Rusu, nu vă feriţi. De fapt încercaţi, dar ştiţi vorba aceea, dacă nu reuşeşti să o învingi, alătură-i-te.
Cât despre: Care e problema... tu vrei răspunsul...
E scris
pe o
bucăţică din tine, ascuns în tine!
Desigur, e foarte greu de găsit.
În momentul în care îl vei găsi, vei realiza...
Că l-ai ştiut tot timpul....
......
......
 
Despre simţit în general
 
Inutil... Am ameţit, mă voi întinde puţin. Respir adânc, adânc. Inspir şi simt cum particule ale durerii din mine pleacă. Nu, vă rog, nu plecaţi! Sunteţi tot ce mi-a rămas. Deschid încet, încet,încet ochii, simultan. Vă văd! Ce-i acolo? Şi.. Acolo? Aham.
 
Încep să cred că celulele cu bastonaşe din ochiul meu sunt din ce în ce mai puţine. De ce plecaţi? Nici n-am nevoie de voi! DE CE AŢI STINS LUMINA? Aaa. Scuze am clipit. Închid ochii, nu mă ajută cu nimic niciodată. Stai, aud ceva. Ceva bate, bate destul de tare, oare ce-o fi? Nu contează. Aud şi un ceas. O Doamne, cât de mult mă relaxează ceasurile... Tic,tac,tic,tac.
 
Îmi folosesc mâna. La ce, nu ştiu. Simt cum ţin ceva, sau poate ţin la ceva? În fine. Ating tot ce-i pe lângă mine, mă simt închisă în ceva. În mine!
 
Cineva spune ceva! Îl aud. Acum îl văd. L-am atins. Te-am atins cevaule , da te-am atins. Simt ceva din cevaul meu.  Nu, nu te mai ating acum. Nu te mai văd. Nu te aud.
 
Ce simt cevaule? Ce simt.
 
Dragă tu,
 
Aş fi vrut să-ţi scriu demult, dar nu am ştiut ce. Am stat mult pe gânduri şi m-am hotărât să îţi spun.
Să îţi spun... Am stat să număr stelele, fiindcă aşa mi-ai zis. Când m-am aşezat în iarbă să încep să număr... S-a aşezat lângă mine un fel de tu care mi-a zis să mă opresc şi se apropia de mine râzând. Ş-apoi am deschis ochii.
Aş fi vrut să îţi spun ce înseamnă frumuseţea, să par ce nu sunt, dar sincer, nu ştiu ce naiba vrea să însemne frumuseţea asta. Voiam să te întreb pe tine ce înseamnă, dar ar fi fost stupid, şi m-ai fi crezut stupidă.
Aş fi vrut să fiu mai interesantă, să ai ce vorbi cu mine, dar te plictisesc.
Aş fi vrut să îmi vorbeşti şi tu, să îmi spui şi tu ceva de tine. 
Aş fi vrut să tac mereu, să tac când vorbeai tu, să-ţi aud vocea mai bine, dar vorbeai în şoaptă şi nu puteam fi atentă la tine.
Şi oricum, te înţeleg nici eu nu aş vorbi cu mine. Am vrut, dar nu a ieşit prea bine.
Asta e tot ce-am vrut să scriu pentru tine, dacă m-aş gândi mai bine poate ar mai fi ceva, dar nu.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Framantarile unei adolescente
    Bungianu Nana, 19.02.2015, 20:52

    Ce inteleg eu?
    Dorinta de a cunoaste lumea in evolutia ei si obstacolele comunicarii cu aceasta. Bravo Ana Maria, pentru framantarile tale, doritoare de cunoastere! La mai bine si ...
    La mai mult!

Spacer Spacer