Alergatul de dimineaţă, în parc, pe malul Tamisei, sau în sală, e ca râşnitul cafelei.
Sudoare, lipici, apă în sticlă, ochii înceţoşaţi de atâta somn, pe care vrei să îl dai afară, sau de care vrei să uiţi, pentru că nu l-ai mai văzut de un secol. Iubitul care nu te mai sună şi nu ştii dacă l-a înghiţit o gură de metrou când a ieşit de la serviciu, dacă s-a adăpostit pe sub vreun pod să ţină companie conaţionalilor tăi în noua ediţie Romanians are coming sau poate face el filmul propriu, programat să apară în cinematografe peste un an.
Alergatul de dimineaţă, cu mirosul ei încă în păr, deşi ai făcut duş. Cu ochii înceţoşaţi de atâta îmbrăţişat, de atâtea abureli, nu mă mai aburi, i-ai spus, când te-a trezit să îţi spună că te iubeşte, şi te-ai întors pe partea cealaltă, cu spatele la ea şi cu ochii deschişi, fără să clipeşti vreo cinci minute. Nu le-ai numărat, ai uitat că ştii să numeri - şi ai ieşit la alergat, fără să îi spui nimic. Ce porc, ştia ea, Mihaela, prietena ei, aşa o să îi spună mâine, la cafea, mâine e duminică şi ele se văd în fiecare duminică dimineaţa la cafea, şi ea mai fumează câte o ţigară, să îţi facă în ciudă, să îi simţi respiraţia mirosind când vă vedeţi după. Ai fumat, şi nu vrei să o săruţi, şi ea sare la gâtul tău, şi se încolăceşte ca o pisică si te sărută ea pe tine, pe frunte şi pe ochi şi pe nas şi pe gene şi nu mai poţi să respiri.
Alergatul de dimineaţă, înainte de birou, unde ştii că te aşteaptă 500 de mailuri încălecate unele peste altele, cocoţate, o clădire de 50 de etaje, dând din coate să ajungă în faţa ta. High priority, high priority, şi aseară ţi-au zis că are cancer, dar să nu mergi acasă, să îţi vezi de viaţa ta, aşa e viaţa, o cursă, o curvă într-o decapotabilă, în costum de piele, rânjeşte la volanul maşinii de curse de formula unu. Şi tu ieşi la alergat, ce dracu' să faci, doar ai întâlnire la 9 cu CMO sau CEO sau CFO sau C şi O, sunt toţi la fel, restructurează şi redesignuiesc şi reformulează şi e high priority.
Alergatul de dimineaţa e oarecum cathartic şi eclectic, zice cu trabucul în colţul gurii Adi de la filozofie.
Alergatul de dimineaţă e ca râşnitul cafelei din Colombia. Bun şi tare.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Bourbon cu bere, Yuka BreviVenite Adoremus (XI): Întoarcerea acasă, Ramona MarinVenite Adoremus (X): Fleur Nasoi, Oana NăstaseVenite Adoremus (IX): Cenușiu încruntat, Gabriela GabrinovVenite Adoremus (VIII): O cronică anacronică, Florin OnigaToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemBalansEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvintelePovești la ibricPublicitate