Un anume Recviem

În prima decadă a acestui Iunie 2004, iată, şi-au împlinit destinele pământene, doi oameni dăruiţi cu haruri de geniu. Au fost şi sunt destine care, într-un fel sau altul, fără urmă de îndoială însă, au lucrat şi încă lucrează asupra acestei omeniri întru Credinţă, întru libertate bună şi frumoasă a spiritului uman.
În 5 Iunie 2004, a păşit Dincolo – Ronald Regan.
În 10 Iunie 2004, a păşit Dincolo – Ray Charles.
Ray Charles – 73 de ani, muzician supranumit “The Genius” (datorită caracterizării făcută de marele artist Frank Sinatra).
Ronald Regan – 93 de ani, ex-preşedinte SUA, supranumit “Marele Comunicator”, dar şi “un mare erou al poporului american“ (considerat astfel de către ‘Doamna de fier’ britanică, fost premier, Margaret Theatcher).


Despre muzica lui Ray Charles, în “New York Times” (14 Iunie 2004), Bob Herbert scria:

“Da, aceasta este taina... de o jumătate de secol, creaţia lui Ray Charles te pătrunde lăuntric atât de adânc fiindcă este în esenţă muzică dumnezeiască. Ascultaţi cum a reuşit el să metamorfozeze un imn patriotic, “America the Beautiful”, într-un imn sacru. Ascultaţi chemarea şi răspunsul cu râs din inima al celebrului “What’d I Say”. Sau domoala şi maiestuoasa tristeţe înlăcrimată din “Drown în My Own Tears”. Muzica lui Ray Charles învăluie şi pătrunde ascultătorul ca-ntr-un glorios ritual dulce-amar al misterelor vieţii. Şi reuşeşte uluitor asta, fără constrângeri, ipocrizii sau intoleranţe atât de des întâlnite, în ritualul religios al diferitelor instituţii religioase.
Muzica lui Ray Charles transcende culturi. Transcende genuri precum: gospel, rhythm and blues, jazz, rock’n’roll, country, pop. În cele mai cunoscute creaţii ale sale, muzica lui Ray Charles este pură şi frumoasă şi accesibilă, este darul de geniu al unui artist, cutezător explorator al acelor ţinuturi ale inimii şi sufletului atât de importante pentru noi, toţi. “

Odată, chiar la începutul carierei sale, Ray Charles mărturisea: “...Domnul mi-a încredinţat această misiune – muzica mea...”.
Ray Charles şi-a împlinit misiunea – întrutotul şi genial.

Despre Ronald Regan, Margret Teacher a declarat recent:
“Ronald Reagan a făcut mai mult decât oricare leader pentru a câştiga Războiul Rece împotriva Uniunii Sovietice, şi a făcut-o fără să fi tras un singur foc de armă.“
Iar, tot despre cel supranumit “Marele Comunicator” pentru geniul său de a explica simplu situaţii politice complexe, să dăm, spre exemplu, faimoasele sale formulări:
“Marşul libertăţii şi democraţiei va arunca marxim-leninsmul în lada de gunoi a istoriei “
(Londra, 1982) sau “Domnule Mihail Gorbaciov, deschideţi această poartă! Domnule Gorbaciov, dărâmaţi acest zid!” (Poarta Brandemburg, Zidul Berlinului, 1987, adresându-se lui Mihail Gorbaciov ).

Lui Ronald Regan îi datorăm, practic, încetarea Războiului Rece, Prăbuşirea Zidului Berlinului (şi astfel declanşarea Revoluţiilor anti-comuniste în Europa 1989, culminând cu distrugerea blocului comunist est-european), declararea Războiului împotriva terorismului internaţional (bombardarea Libiei, 1986 ), şi nu în ultimul rând, renaşterea economiei americane după criza din anii ’80 (renaştere care a reechilibrat economia mondială, atunci). Pe patul de spital, scăpat cu viaţă din încercarea de asasinat din martie 1981, Ronald Regan declara că Dumnezeu i-a încredinţat o misiune sfântă... distrugerea comunismului.
Ronald Regan şi-a implinit misiunea - întrutotul şi genial, deasemenea.

Ar mai fi multe de spus despre “The Genius” Ray Charles şi “Marele Comunicator” Ronald Regan, dar eu mă opresc aici şi vă întreb, întrebându-mă legitim:

Care a fost, oare, secretul voinţei şi puterii acestor oameni de a-şi împlini exemplar destinul, misiunea lor în această lume?

Ei bine, mi-a fost foarte greu să aflu răspunsuri cu adevărat lămuritoare. Da, răspunsuri, căci complexitatea destinului fiecăruia dintrei ei, nu poate fi cuprinsă într-un singur răspuns, decât dacă îţi asumi riscul de a rosti vreo formulare, ca să spun astfel, de tip chimic, spre exemplu : H-2 O, adica apa... Iar apa mai înseamnă şi viaţă... Aşadar, ar fi multe răspunsuri. Eu, acum, vă ofer doar trei dintre ele. Trei posibile şi răspunsuri:

HIMERA...
Prin voia lui-însuşi aflat între Dumnezeu şi Satan, omul este obligat să aleagă:
Dumnezeu, ori Satan.
Poziţia de neutralitate este o iluzie absolut ridicolă, dacă nu cumva, perfect stupidă.
Domnul Iisus Christos spune simplu, dar în mod clar şi evident, irecuzabil :“Nu puteţi sluji Lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16/13, dar şi Matei 6/24)

A FI INTRU LUMINĂ
Uitându-mă în jurul meu, dar şi la mine însumi în acest an 2001, de foarte multe ori am fost şi sunt încă obligat să constat cu mare amăraciune că totuşi, după două mii de ani de Credinţă creştină, nu sunt prea mulţi cei a căror umbră este într-adevăr umbra. Domnul Iisus Christos oftează: Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mari trebuie să fie întunecimile! (Matei 6/23)

REGRETABILA CONFUZIE
Rugându-te Lui Dumnezeu ca unui om, în cel mai bun caz, îl confunzi cu sfinţii.
Când Dumnezeu l-a trimis pe Moise în Egipt, i-a spus:
“Eu sunt Cel care este.“
“Spune aceasta poporului lui Israel, EU SUNT m-a trimis la voi.” (V.T., Exodul III/14)
Rugându-te Lui EU SUNT ca unui om, Îi ceri tot ceea ce poate făptui un om, sau, în cel mai bun caz, un sfânt.
Şi atunci, trebuie să-ţi aminteşti cu smerenie de acel tată, care, suferind pentru copilul său posedat de Cel Rău, iată, L-a rugat cu lacrimi în ochii pe Domnul Dumnezeu Iisus Christos:
“Cred, Doamne, ajută ne-credinţei mele ! ” (Marcu 9/23-24).

Domnul Dumnezeu să-i ierte şi să îi binecuvânteze pe Ray Charles şi Ronald Regan, odihnindu-i în loc cu verdeaţă şi răcoare. Amin.

( Leonard Oprea – 14 Iunie 2004, Boston )