Dragă nenea Monciu,
Mă numesc subsemnatul Mitache Dumitru, am tot 25 de ani, că nu ştiu de ce, pentru mine timpul parcă a rămas pe loc. Îţi aduci aminte când l-ai trimis matale pe unu\' de m-a imprimat pe banda de magnetofon şi m-am trezit scris într-o cărticică cu numele de Caractere? I-am răspuns la nişte întrebări, da\' şi-acum mă tot întreb ce-o fi vrut el de la mine. Eram vreo opt în cărticică, la cuprins: Victor Zaharia, Un Caracter, Cenuşă şi Orhidee adică eu, Oţelarul, Daniel Teleoacă, Adrian Mancovski, Ion Albu şi Despre Poezie cu deviza: Sunt liberă să creez oricând şi orice. Alăturarea mea cu marea poetă Elena Vânău din comuna Griviţa a fost ceva uimitor, parcă peste contractul cu Combinatul siderurgic din Galaţi. Nu visam niciodată că eu, Mitache Dumitru, să ajung într-o carte, cum n-am visat nici să ajung vreodată într-un oraş aşa de extraordinar ca Galaţiul. Amintesc că sunt strungar în secţia LTG, adică laminorul de tablă groasă. Bine, pe mine mă preocupă numai o parte din laminor şi anume întreţinerea cilindrilor de laminare. Încă din copilărie am fost mai deosebit, părinţii mei erau intelectuali salariaţi şi mi-au dat o creştere cu Biblia în mână. Toate trec, Tăchiţu, că aşa-mi zicea mama, tu să ai grijă să nu pierzi Veşnicia. Când am fost repartizat la Fabrica de rulmenţi - Rulmentul Bîrlad din Bîrlad, am avut o perioadă de neadaptare. Băieţii de-acolo erau altfel şi m-am dat după ei ca să mă-nţeleagă. Am regretat anul acela, cât şi faptul că n-am ascultat de vocea tatălui şi nu am terminat liceul. Care tată s-a supărat pe unchiu-meu strigându-i în faţă că e bou. El era mecanic, şi mie de mic mi-a plăcut să merg la moară, unde lucra el. Mă simţeam liber când auzeam cum se-nvârte roata morii, şi nenea Hâncu, unchiu-meu, râdea de nu mai putea. Aşa am ajuns strungar, la îndemnul lui. Am uitat să-ţi amintesc că sunt din Murgeni, ai fi uitat şi matale la câte ai în cap. Nenea Monciu, vă scriu ca la frate-miu, dacă tot v-aţi făcut ambiţia cu mine să mă băgaţi în literatură. Nu mă mai regăsesc. Nu\'ş ce-am. Firea asta a mea, mai melancolică, mă împiedică să înaintez în viaţă. Poate n-o fi fost bine că m-am lăsat influenţat de Eminescu, la vremea respectivă. Sigur că poeziile lui sunt libere, degajate, au un aer mai poetic, păcat că a murit cam nebun. Simt un sentiment de incapacitate, nu găsesc sensul vieţii, sunt negativ. Am fost şi la cabinetul medical, mi-au zis că am probleme la bilă. E neagră. Parc-aş fi în doliu, da\' nu mi-a murit nimeni. M-am investit şi în strungărie poate prea mult, nu m-am prea rotat de la un loc de muncă la altul şi asta duce cu timpul la plictiseală. Ce folos să te perfecţionezi dacă-ţi scade libidoul, că aşa mi-a zis o doamnă de la maşina de făcut role, adică bile pentru rulmenţi, ori inele, cum le mai zicem noi. M-am uzat şi eu, cu toate că n-aş da pe nimic bucuria pe care o resimt când vine cilindrul din cajă uzat la mine, îi dau un şpănuleţ şi-l readuc la perfecţiune, cum i-am spus şi domnului pe banda de magnetofon, nu ştiu dacă m-a înţeles. Nenea Monciu, dacă sunt incurabil? Am găsit la Arghezi o poezie despre melancolie, era ceva cu un ceas de-ntâlnire când se tulbura în fund lacul, parcă o stea îşi înfigea acul în perdeaua lui subţire. Ce poezie mai e şi asta, nu ştiu, am greşit-o cu Arghezi. Winetu e cartea mea de căpătâi, dar şi Cenuşă şi orhidee la Munchen. Nu se mai scrie aşa! Nu mai poţi citi nimic în ziua de azi. Au mai venit şi indienii la noi, la Combinatul nostru siderurgic, ăştia sunt budişti şi levitează prin secţie. Ne-au adus nişte broşuri cu Adevărul despre suferinţă. Buda al lor zice că omul suferă din incapacitatea de a vedea corect realitatea. Ştiu ei ce e realitatea, vai de cundalini ăla al lor, că numai greutăţi avem de întâmpinat, mulţi dintre noi şi-au pierdut până şi obiectivitatea, ce-o mai fi şi aia.
M-aş retrage undeva, nenea Monciu. De aia-ţi scriu. Mă bătea gândul să mă duc la o Mânăstire, dar acolo sunt mai toţi vegetarieni şi eu am probleme cu stomacul. Fata asta, poeta din comuna Griviţa, nu mai şti matale nimic de ea? Sau, alta.
Cu respect,
Mitache Dumitru