Sonny, Am tot încercat să-ţi scriu iar o scrisorică, şi-am tot colorat peşti galbeni pe hârtii. Ai fi râs de mine dacă ţi-i trimiteam, le-am pus măsline în loc de ochi. Odată ţi-am desenat tigrii aceia care fugeau în jurul palmierului. Albiseră de-atâta vâjâială şi ai fi râs că nu ştiu să desenez nici tigri. Am uitat să te-ntreb dacă ştii povestea micuţului negru Sambo, cel cu haină roşie, pantaloni albaştri, umbrelă verde şi pantofiori mov cu talpă roz. Vei zice că n-are ce căuta aici şi mai e şi prea lungă! Mumbo, mama lui Sambo, face clătite din tigri la sfârşit, că habar n-ai avea de poveşti dacă n-aş fi eu, da, vreau să te enervez, că oricum nu-ţi convine nimic când m-apucă să-ţi scriu. Eşti mai rău ca tata.
Când a apărut în Cadillacul lui negru, în dimineaţa aceea după ziua perfectă pentru peştii banană, i-am povestit ce-a zis See More Glass, cum mor ca porcii, umflaţi, chiar văzusem unul, un peşte-banană, în ocean, venise cu un val dintr-o gaură plină cu banane, cred că mâncase şaptezeci şi opt. A sunat telefonul. A răspuns mama. Nu am înţeles ce zicea. Zen, a zis. Ce-nseamnă zen? Apoi l-a tras valvârtej pe tata în baie. Ţipa. Şi ei îi povestisem despre peştii-banană, dar mai ales cum See More Glass îmi sărutase podul talpei. Se făcea că nu înţelege şi mă tot punea să repet. Mi-a sărutat podul talpei, mi-a sărutat podul talpei, şi săream în celălalt picior... Au ieşit la fel de valvârtej din baie şi mi-au spus îngeraş, fă-ţi bagajele. Tata a dat foc unui trabuc iar mama a golit sticla cu dop verde, cred că Martini, dar nu sunt sigură, că n-avea măslină. Iar a sunat telefonul. În hol erau toţi cei nouăzeci şi şapte de agenţi publicitari din New York. Doamna care locuia cu See More Glass, aşa cum îmi spusese el era în o mie de locuri. Nu mai avea părul de culoarea vizonului şi dădea interviuri. Doamna din Canada îşi atârnase buldogul de gât, aşa că n-am mai putut să-l împung cu băţul. Sharon Lipschutz râdea ca proasta. Am avut dreptate să-i spun lui See More Glass să-i dea un brânci dacă se mai aşează lângă el la pian. Habar n-avea ce cânta el. Just one of those things... just one of those fabulous flights... a trip to the moon... la, la, la... ştiu, acum râzi că habar n-am să cânt fără cor bisericesc. O fetiţă de şase ani, după mintea ta, e înger. De parcă îngerii n-ar fi şi ei pe culori, unii aurii, alţii cu aripi albe, ai mei cu ulei bronzant.
Sonny, află că am văzut în The Baker's Wife cum un brutar îşi omoară soţia la sfârşitul filmului. Ce mult îmi place să te-nfurii povestindu-ţi finalul de la poveşti şi filme. M-am prins de şmecheriile tale când scrii, zici că fetiţele posedă o mare cunoaştere prin ne-cunoaştere, că n-au nici o treabă cu spaţiul şi timpul, că iubesc ca oarbele şi au experienţe mistice. Te-a zăpăcit la cap fata lui O' Neill, avea 17 ani când a fugit cu Charlie Chaplin şi te-a lăsat. Credeai că nu ştiu? Şi tu îi cântai just one of those things... just one of those fabulous things... a trip to the moon!... ce-mi vine să râd! Era să te-mbolnăveşti şi să mori. Ea a ajuns la Hollywood şi tu în al Doilea Război Mondial. Erou. Gata.
Oricum ştiu că n-o să-mi răspunzi, că taci de peste două mii de ani, ca un capricorn. Şi See More Glass era capricorn, mi-a spus-o chiar el. Mă apucase de amândouă gleznele... Sybil... arăţi minunat... mă bucur că te văd... povesteşte-mi ceva despre tine... Atât.
Sybil