Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fotografie  Sageata  Atelier foto

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Îmbrăţişări de tango


Alexandru-Radu Săvulescu

18.01.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Expoziţie foto
Loc: Casa Rozelor Braşov
Date de desfăşurare: 25 iulie - 15 septembrie 2015
Vernisaj: 25 iulie 2015, ora 17:00

Loc: Instituto Cervantes Bucureşti

Date de desfăşurare: 20 ianuarie - 29 februarie 2016
Vernisaj: 20 ianuarie 2016, ora 18:00

***
Expoziţia de faţă este rezultatul unui proiect fotografic pe care l-am început în 2008 şi pe care nu l-am mai întrerupt de atunci. Din miile de fotografii făcute în aceşti ani, am selectat pentru Îmbrăţişări de tango câteva imagini de la evenimente desfăşurate la Bucureşti între 2010-2014. Exclusiv imagini surprinse pe viu, niciuna "pozată". Am încercat să redau în ele transformările interioare ale dansatorilor, concentrându-mă pe îmbrăţişare, respectiv pe expresia dansatorilor. De aceea expoziţia s-ar fi putut numi la fel de bine Portrete de tango.

Ce vreau să spun cu aceste fotografii? Că tango-ul este o cale spre extaz. Spre acea stare de bine, de fericire, pe care amândoi partenerii o caută în sala de dans. Şi pe care o găsesc odată cu privirea bărbatului care face invitaţia, cu zâmbetul femeii care îi răspunde, cu felul în care cei doi se îndreaptă fericiţi unul spre celălalt. Cu îmbrăţişarea prin care femeia se lipeşte de pieptul bărbatului, sprijinindu-şi capul de capul lui, închizându-şi ochii, lăsându-se de acum cu totul în grija lui. Cu cei doi deveniţi un singur "animal cu patru picioare" (expresie pe care am auzit-o prima dată la "academiile" de tango din Buenos Aires).

Apropierea dintre dansatori este într-adevăr foarte intimă, fără a avea însă nimic sexual. De aceea parteneri necunoscuţi n-au nici o reţinere să se îmbrăţişeze strâns.

Cu aceste instantanee fotografice încerc să aduc un modest dar cald omagiu, atât cât îmi permit puterile, acelei stări de spirit, acelui mod de viaţă care este tango-ul - un loc şi un timp în care bărbaţii sunt cavaleri, iar femeile feminine. Şi unde, spre deosebire de aritmetică, unu plus unu egal unu, chiar dacă acest lucru nu ţine decât circa zece minute, atât cât durează cele trei sau patru dansuri dintr-o tanda.

(Alexandru-Radu Săvulescu, iulie 2015)


Mulţumiri

Această expoziţie n-ar fi fost posibilă fără încurajările şi sprijinul pe care le-am primit de la prieteni. Le mulţumesc în primul rând şcolilor Fabrica de Tango (şi partenerilor lor, Tango&Pepper Studio - din Sofia, Bulgaria), respectiv Tango Brujo România, la ale căror evenimente am fost invitat să fac fotografiile.
Le mulţumesc apoi lui Leon Marshall, Liviei Geabelea, Dumitriţei Szajczyk, lui Gheorghe Macovei, Savu Săvulescu, Călin Papură, Mihai Alexandru, Liviu Butnariu, şi Gabriel Kovats, ca şi tuturor celorlalţi care m-au încurajat în demersul meu fotografic şi care mi-au dat sfaturi de câte ori le-am cerut (şi uneori chiar şi când nu le-am cerut).
Nu în ultimul rând doresc să mulţumesc echipei de la Instituto Cervantes din Bucureşti, care mi-a oferit posibilitatea de a face această expoziţie într-un loc excepţional, împreună cu colegii de la Asociaţia pentru Cultură şi Tango, care oferă o lecţie deschisă după vernisaj.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer