Frontul este o metaforă care presupune existenţa unei confruntări (violente), a unui conflict "armat", în care arhitectura şi urbanismul sunt actori, direct sau indirect, fie ca parte în conflict, fie ca mediatori în vederea păcii.
O clasificare posibilă a conflictelor care pot să fie şi, unele cel puţin, trebuie să fie investigate... reportericeşte, devreme ce tema propusă de curatorul directorului artistic, Alejandro Aravena este Reporting from the Front, ar fi următoarea:
a) conflicte trecute (îngheţate şi redeschise), cum ar fi: patrimoniul controversat ca specie extremă a patrimoniului în general şi soarta lui contemporană, arheologia industrială, revificarea şi/sau reinventarea tradiţiilor şi a identităţilor;
b) conflicte viitoare, cărora le construim de pe acum un răspuns (energii renuvelabile, alternative, amprenta de carbon a clădirilor, tehnologii pentru case pasive şi active energetic);
c) conflicte prezente, care au, multe, un coeficient social (locuirea de urgenţă, redefinirea locuirii colective, exodul de populaţii, la diferite scări umane, în raport cu mediul edificat, co-prezenţa patrimoniului edificat, de salvat şi restaurat, cu arhitectura nouă, raporturile cu factorii de decizie, educarea tinerei generaţii în general şi pentru înţelegerea mediului edificat, rural, rurban sau urban).
b) conflicte viitoare, cărora le construim de pe acum un răspuns (energii renuvelabile, alternative, amprenta de carbon a clădirilor, tehnologii pentru case pasive şi active energetic);
c) conflicte prezente, care au, multe, un coeficient social (locuirea de urgenţă, redefinirea locuirii colective, exodul de populaţii, la diferite scări umane, în raport cu mediul edificat, co-prezenţa patrimoniului edificat, de salvat şi restaurat, cu arhitectura nouă, raporturile cu factorii de decizie, educarea tinerei generaţii în general şi pentru înţelegerea mediului edificat, rural, rurban sau urban).
Evident, categoriile interferează.
Arhitectura de pe front presupune o ieşire din mainstream şi din zona de confort. Presupune cercetare preliminară, angajare şi, nu rareori, activism. Curatorul însuşi ne vorbeşte, în al său Statement (labiennale.org/en/architecture/exhibition/aravena) despre bătălii de câştigat, în ciuda puţinătăţii mijloacelor, despre cucerire, ca şi despre frontierele conflictului; de asemenea, se vorbeşte despre o definire a arhitecturii ca fiind about looking at reality in a proposal key.
Arhitectura presupune, de asemenea, unirea forţelor (interdisciplinaritate, spirit de echipă, cooperare cu actorii urbani şi cu ONG-urile dedicate soluţiilor viabile cu privire la prezervarea patrimoniului, la sociabilitatea oraşelor, la păstrarea de valori sau de promovarea de valori noi).
Presupune tactici şi strategii de apărare şi de atac. Presupune armament, poate chiar neconvenţional (tehnologii noi de proiectare, de morfogeneză digitală; de producere/edificare de ziduri, de spaţii; sau de restaurare, precum Virtual Heritage, Augmented Reality sau de conversie/adaptive reuse).
Echipe de arhitecţi, cercetători şi practicieni, dimpreună cu ONG-uri, se pot înscrie în colective care fie să îşi propună propria experienţă pentru pavilion, fie să producă o hartă sinoptică a fenomenului de front (linie sau zonă de front, dacă nu frontul întreg, care are şi spate, unde e logistica, pregătirea trupelor, informaţia necesare liniei frontului, unde e lupta propriu-zisă) în prezentul autohton.