Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Povestiri minimaliste

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Despre percepţii şi alte întâmplări senzoriale


Manu Anghelescu

12.10.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Recent m-am reîntâlnit cu o veche prietenă din Germania care locuieşte acum la Berlin. Nu ne văzuserăm de ani buni, după ce locuiserăm în acelaşi apartament indian timp de aproape un an. După câteva schimburi de amintiri şi impresii emoţionale, îmi împărtăşeşte tristeţea ei de a fi părăsită de prietenii apropiaţi care în ultima vreme se mutaseră ba la New York, ba la Sydney, ea fiind singura care urma să rămână în Berlin. Simţind durerea din glasul ei, ca şi cum s-ar fi plâns că rămâne într-o fundătură, nu m-am putut abţine să nu mă gândesc la mine şi la faptul că încă trăiesc în oraşul în care m-am născut şi care nu se compară nici pe departe cu Berlinul. Şi totuşi, mă simt mai bine ca niciodată în oraşul meu natal. Fac exact ce îmi place, cu oameni cu care îmi plac, într-un loc în care cred, chiar dacă nu sunt de acord cu multe din deciziile care nu ţin de mine ca orăşean. Dar nu insist aici pe exterior. Ci pe interior. Mă simt bine într-un spaţiu, îl fac plăcut şi în exterior. Mă simt bine la mine în cap, fac şi exteriorul să fie plăcut. Măcar la nivel de percepţie. All natural. Deci în Berlin sau la Timişoara, depinde de cum te simţi tu cu tine. Punct. Dar am mai discutat despre asta.

Şi totuşi... Tot recent am avut parte de o altă dimensiune a percepţiei. De data asta legată de eşec. Un eşec care într-un context realist nu ar fi fost considerat deloc un eşec ci o reală victorie. Şi totuşi, orgoliul... Se făcea deci că intrasem într-un concurs de căţărat, mai mult din întâmplare, cu aşteptări minime având în vedere anii de nesomn şi de lipsă a antrenamentului. Deci, fără nici un fel de aşteptări, încep să asigur. Buclă după buclă, traseu după traseu, lejer, fără stres. Mă bucuram de căţărat, cu prieteni mai vechi şi mai noi, într-o zi foarte caldă de toamnă. De vis. Şi totuşi, seara, la o vorbă, la o glumă, vine şi clasamentul. Eram pe locul trei la categoria la care participasem. Extraordinar şi neaşteptat. Deja simţindu-mă ciudat de bine legat de ceva ce nu anticipasem nici în visele mele cele mai frumoase, a doua zi simt o anumită presiune. Şi încep deci să mă dau pe trasee mai inaccesibile, să pierd timp şi să mă autosabotez psihic căzând din ultima buclă, ceea ce înseamnă nepunctarea traseului. Şi evident că seara văd clasamentul şi nu îmi pot nega un sentiment de vid la vederea locului patru, care deşi suna bine, nu era acel loc "pe podium". Şi iată cum o simplă percepţie avea să-mi schimbe total starea pentru următoarele zile. Eram cumva foarte fericită că putusem să caţăr cu un genunchi fragil şi după o lună de somn precar. Pe de altă parte, îmi era ciudă pe mine că nu mă organizasem mai bine şi nu mă căţărasem pe trasee pe care ştiam că le pot lega fără probleme. Regretam acest sentiment de competiţie şi îmi aminteam mereu vorbele organizatorului care în treacăt îmi aruncă o vorba Zen: "oricum e foarte bine, Manu". Adică după atâta pauză şi lipsă de antrenament eram nervoasă că nu făcusem trasee mult mai dificile decât legasem vreodată, chiar şi în "vremurile bune". Era clar că mai aveam un pic de cugetat şi maturizat. About being grateful for what you have...

Şi iată cum acum stau şi cuget un pic mai mult. Sunt de partea cui? A refugiaţilor, a consumatorilor de vegetale bio, a activiştilor ecologişti? Sunt de partea mea? Gândesc cu mintea sau filtrez totul printr-un profil de Facebook? Sunt încă o unealtă a societăţii de consum, chiar dacă nu mai umblu cu cardul la mine? Şi cât de mult pot sta deoparte de paranoia legată de poluare, E-uri, crize de personalitate, frustrări acumulate? Unu, doi, trei. Pauză. Inspir, expir. Care e următorul pas?

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Înainte de furtună (Herculane Climbing Open 2017, The Valley Uprising) (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Fenomenul escaladă (Câmpuşel Climbing Festival, 25-27 august 2017, Uricani) (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Consumatorii de utopii (Samsara Festival, 2017) (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimul vis lucid (3.6/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Partea întunecată a iluminării (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer