Despre conversaţie

Ne-am propus să ne simţim bine în orele acestea pe care le petrecem între noi fetele, dar subiectele noastre sunt până la urmă atât de departe de orice idee de distracţie. Ileana e cu gândul la căsnicia ei pe cale de a eşua, Mona suferă evident deşi încearcă să braveze, de mine ce să mai vorbesc... şi ne vine iar şi iar să vorbim tot despre problemele noastre, să ni le aducem la zi dar, în definitiv, doar le învârtim pe toate părţile fără să ajungem la un rezultat, nici măcar nu ştiu dacă vreuna dintre noi ar lua în serios şi ar aplica un sfat venit la masa asta. Nu pentru că nu ne considerăm, una pe alta, suficient de capabile să dăm sfaturi bune ci pentru că, în general, nu cred că am auzit de cineva care să asculte un sfat. Ne spunem unii altora problemele dar nu aşteptăm să găsim în alţii rezolvarea lor ci pur şi simplu ni se pare că împărtăşite ele, problemele, ar fi mai uşor de suportat. Mona îmi spune senină să îmi controlez mereu gândurile şi să nu las nimic referitor la "el" să apară la orizont, ştiu e simplu, pare ceva ce poţi face dar dimineaţa când mă trezesc din vis aterizez, înainte de orice control, în patul meu gol, adică sunt eu şi atât... acolo unde acum câteva luni era încă cineva, matematică simplă, dimineaţa mă învinge matematica, ştiu să adun şi unu cu nimic fac mereu unu. Apoi peste zi mă învinge cafeaua sau literatura, orizontul meu e complet liber şi controlat dar cartea care cade din geanta de voiaj, pe care nu am folosit-o de câteva luni, este exact cartea pe care o citeam în concediu amândoi, în acelaşi timp, lucru delicios de imposibil şi tot aşa. Sfatul Monei este perfect dar eu nu îl pot aplica cu succes. Asta pentru că pe Mona o iubesc în acest moment doi bărbaţi şi cred că este destul de simplu să îl scoţi de la orizont pe cel pe care nu îl iubeşti, treaba asta îţi reuşeşte negreşit pentru că e vorba despre a fi fericită cu unul şi a uita cât îl faci de nefericit pe celălalt. Şi tot aşa din nou. Ce sfat pot eu să îi dau Ilenei, eu care în 20 de ani am avut exact două relaţii, fiecare scurtă şi încheiată? O ascult şi îi spun că soţul ei este un nemernic fiindcă nu înţelege situaţia specială în care au trăit ei doi, dar ar fi o minciună pentru că nici eu nu înţeleg "situaţia specială", niciodată nu aş trăi cu omul pe care îl iubesc într-o relaţie deschisă, sfatul meu ar fi dă-o naibii de relaţie deschisă, închide-o şi cere iubire necondiţionată dar la ce i-ar folosi Ilenei sfatul meu exact la sfârşitul relaţiei deschise care în teorie nici nu ar trebui să aibă sfârşit tocmai fiindcă e deschisă. Aşa că vom vorbi pe rând, fiecare va povesti câte ceva despre mica ei tristeţe ce doar dinăuntru pare tragedie, fără să aşteptăm vreo rezolvare, vom vorbi doar, pentru că de multe ori îţi este mai uşor după ce vorbeşti chiar dacă rezolvarea tot nu a apărut.

Nu pot să nu mă întreb care ar fi de fapt subiectele care ne-ar bine dispune, tot Victor are dreptate când, la început, mi-a spus că noi discutăm doar despre iubire. La o masă lângă noi câţiva tineri, evident corporatişti, discută tare despre IPad şi aplicaţiile care "într-adevăr" te ajută să îţi ţii programul zilnic. Chiar? Asta ar putea fi un subiect distractiv? Sau meciul de ieri al nu ştiu căror echipe? Sau cât am făcut până la Predeal vinerea trecută? Despre ce discută de fapt oamenii când se strâng la o masa cu gândul să se distreze? Văd, mai ales în filmele englezeşti sau ale lui Woody Allen spune Victor, cum la o masă într-un restaurant obosit-şic câteva perechi de prieteni încing din senin câte o discuţie intelectuală despre subiecte majore şi îmi dau seama că oricât ne-am strădui peste noi nu va cădea un subiect major şi orice am spune noi poate altora le va părea derizoriu dar până la urmă fiecare se distrează în felul lui iar al nostru este acesta, Mona iubeşte un singur bărbat dintre cei doi prezenţi în viaţa ei, dar nu e sigură pe care, aşa că ne vom întâlni şi sâmbătă, peste programul stabilit, pentru că ni se pare că trebuie să fim alături de ea şi trebuie să discutăm... să o ascultăm.

Victor spune doar că nu înţelege cum e posibil să nu îl iubesc pe el. Vorbeşte incredibil de puţin de data asta şi mă uit la el şi nici eu nu înţeleg aşa că mai stăm o jumătate de oră pe Skype să discutăm această problemă.