La fiecare sfârşit de an, te-ai obişnuit să faci bilanţul. Aşa este firesc: să tragi linia şi să aduni. Dacă ai ce să aduni. Sau să inventezi câte ceva, ca să nu rămâi cu regretul că, uite!, a trecut anul fără să fi făcut nimic. Adică, să-i minţi pe alţii care îţi solicită bilanţuri şi să te minţi pe tine însuţi. Dar tu nu poţi să minţi într-un bilanţ.
Bilanţul care arată creşteri îţi oferă certitudinea că n-ai muncit degeaba. Sau că n-ai trăit aiurea. "A fost un an bun..." - declari cu bucurie celor care te întreabă. Dar şi celor care nu te întreabă. Trebuie să împărtăşeşti lumii că ai progresat, că te-ai dezvoltat, că ai muncit mai bine şi la anul o să fie şi mai bine. Dar până la anu' mai este. Să vedem ce faci cu bilanţul ăsta!
Bilanţul pozitiv, cu afaceri în creştere cu o cifră procentuală, ba chiar cu două cifre procentuale!, dacă te-a ajutat Dumnezeu, bilanţul bogat în evenimente, în premii, în câştigarea de cotă de piaţă, este ca un steag care trebuie fluturat pe frontispiciu. Să-l vadă toată lumea. Nu trebuie ratat acest moment.
Cum să ai un asemenea bilanţ şi să nu te lauzi? Un bilanţ bun te scoate din anonimat, te poate lansa pe orbita înstelată a carierei. Prost eşti dacă nu-ţi anunţi bilanţul de excepţie! Bate toba! Alţii, după cum ştii, se laudă şi cu bilanţuri mediocre, întoarse din condei, dar care dau bine la public, la cei naivi... Şi sunt destui cei care "pun botul" la astfel de minciuni. Cu aceşti "bilanţieri" nu prea ai cum să lupţi, ca să le iei faţa, ei ştiu mai bine să-şi vândă bilanţurile. Dar tu poţi să dovedeşti că n-ai minţit şi că ai muncit pe rupte.
Dacă n-ai bilanţul pe plus, dacă ţi-a mers prost, dacă abia mai tragi sania pe trotuar, nu-ţi rămâne decât să taci, să suferi (câteva zile), dar să nu cazi în depresie. Trebuie să te mobilizezi pentru anul viitor. Gândeşte-te că sunt milioane de oameni, firme şi afaceri care au bilanţurile la fel ca al tău (prost). Nu merită să te dai de ceasu' morţii. Poate la anul o să ai mai multă putere, mai multă inspiraţie, mai multă încredere, ai să fii mai pregătit, mai muncitor, cu "temele făcute", mai norocos. "Gândeşte pozitiv" - ai auzit asta de mii de ori. Gândeşte-te!
De ce trebuie să faci bilanţul? Chiar aşa, se poate trăi şi fără să tragi linia. A trecut anul, mergi înainte! Ştii unde te găseşti. Totuşi, bilanţul ţi-ar arătat exact unde îţi este locul. Câţi sunt în faţa ta, câţi sunt în urma ta, dacă ai înaintat, dacă ai bătut pasul pe loc. Dar şi fără bilanţ poţi să-ţi dai seama cam pe unde eşti. Oricum, nu eşti "prostul satului", nici "fruntaşul", dar nici "codaşul". Categoric, ia-ţi gândul de la bilanţ. Este greu să trăieşti cu atâtea nerealizări şi ratări. Mai bine du-te şi bea o bere. Două.
Dar cum poţi să ignori bilanţul? Măcar o schiţă de bilanţ! O trecere rapidă în revistă, un gând ca o rugăciune înainte de culcare. Ce-ai făcut bine şi ce-ai făcut prost. Nu, nu trebuie să scrii pe hârtie! În gând. Deci, ce-ai făcut bine şi ce-ai făcut prost. Ce-ai greşit şi ce ţi-a ieşit. Câţi oameni ai cunoscut şi câţi prieteni ai pierdut. Câţi bani ai câştigat şi câte impozite ai plătit. Câte lucruri ţi-au îmbogăţit sufletul şi câte chestii n-ai reuşit să le faci. Câte planuri ai abandonat şi de câte ori ai ezitat să faci ceea ce trebuia făcut. Cât de puternic ai fost şi câte slăbiciuni te-au subjugat. Şi tot aşa, ca o rugăciune.
Pentru că bilanţul tău este o rugăciune. Îl urci către Dumnezeu. Şi e de-ajuns. Şi-apoi te vei întoarce la munca ta. Împăcat. Cu planurile tale, cu ambiţiile şi dorinţele tale. Ca să le duci pe toate - îţi propui. Ca după un an să ajungi în acelaşi moment: bilanţul. S-o iei de la capăt, ca să amăgeşti trecerea timpului. Ca să uiţi că ai îmbătrânit. Dar niciun bilanţ nu-ţi va arăta cât de tare ai îmbătrânit.