Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Împăratul Adrian meditează asupra epocii de aur / Mâna lui Vergiliu / La bărbierit


Francesc Parcerisas, traducere de Ioana Ieronim

04.03.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Împăratul Adrian meditează asupra epocii de aur
(după M. Yourcenar)

Suntem ţesătorii care dreg hainele vechii ordini mondiale.
Altceva nu mai e, imităm din obişnuinţă
artele, cărţile vechilor maeştri.
Ştim doar că azi nu mai e nimeni
să stea alături de Praxitele, Arhimede, Aristotel.
Agora strânge nişte bieţi militari ponosiţi,
îi plătim să se facă a intra în luptă
cu un duşman necunoscut, asemenea lor.
Ce-am învăţat se apropie de sfârşit, memoria ne apasă.
Dar să ne consolăm: cei ce ne vor distruge,
stârniţi de falşii lor profeţi, vor spune că
odată cu noi a apus o epocă de aur.


Mâna lui Vergiliu

Războiul e lent şi sinuos,
un foc vremelnic peste dealuri.
Lăncile, săgeţile duşmanului
au decimat rând pe rând
părinţii ce ne apărau - şi iată,
fără să ne dăm seama
ne-am trezit, uluiţi şi fără glas
la cuiburile de foc din prima linie.
Pân-aici a fost mâna lui Vergiliu.
De-acum lumea va fi alta:
Suntem singuri în faţa incendiului.
Fără călăuză, împinşi înainte
de pornirea secretă a setei de bine,
vom înţelege, poate, că zidurile
fortăreţei, duşmanii, războiul
nu-s decât umbrele alungite
ale focului care este lumină, cenuşă.
Purgatoriul şi paradisul în noi se află.


La bărbierit

Priveşte-te-n oglindă, un străin, dar acelaşi,
ameţit de somn, surprins de propriul chip.
Brazdele astea, părul alb de pe tâmple
ai ajuns să le accepţi cu graţie
- oaspeţi veseli, aproape neaşteptaţi,
nu-ţi aduci aminte-n ce zi au început să apară:
e preţul scandalos pe care-l plăteşti
pentru intimitatea cu propriul corp, fictivă.
Acum, hai, la bărbierit.
Lama, iute şi rece odată,
nu mai alunecă pe piele întins
cu grabă de schiuri tinere-atât de plăcută:
obrazul moale cu degetele trebuie
să-l întinzi. Nu pierde curajul.
Dacă reuşeşti să eviţi, neavând de ales,
semnul jenant lăsat de o crestătură
ai putea să şi uiţi că alianţa cu trupul
de o vreme a-nceput să se dizolve

(în perioada 15 ianuarie 2016 - 31 martie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Utopia ninsorii / Poezia, Marius Robescu (4.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Poem fără moaşă, George Vulturescu (4.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arta războiului (XIX, II, XXVIII), Romulus Bucur
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Gesundbrunnen, Vermissbrunnen, Gedichtbrunnen, Miruna Vlada (1.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Nae zburătorul, Ofelia Prodan (4.7/5 - 3 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Legile Hazardului
Sageata Nichita Stănescu
Sageata Discursuri
Sageata Translatio
Sageata Pictografii
Sageata Epistole indiscrete
Sageata Crime perfecte (în La minor)


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer