Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Ora de libertate

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dorinţe pentru 2016


Ana Damian

31.12.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Vine 2016, chiar vine, mai sunt câteva ore, şi trebuie să îmi stabilesc ce îmi doresc. Foarte clar pentru că m-am uitat la ce am scris anul trecut la 1 ianuarie şi constat că nu prea am dorit corect fiindcă, cuvânt de cuvânt, am scris aşa:

Dorinţa de schimbare nu e o simplă dorinţă. Este, mai degrabă, izvorâtă din faptul că la fiecare şapte ani (am citit asta fugitiv, dar trebuie să fie adevărat) celulele noastre se schimbă complet. Sunt alta şi fac tot ceea ce făceau celulele cele vechi, cu care nu mai am nicio legătură. Ana de acum zece ani nu mai există şi cea nouă simte că trebuie să plece, să schimbe, să arunce în aer viaţa cea veche. Spiritul meu eliberat poate din nou să viseze. Mi-am cumpărat de Crăciun un cadou, am intrat într-un magazin ciudat, aproape gol, cu miros de nou, în care în câteva vitrine izolate erau adunate fel de obiecte fără legătură unele cu altele, un ceas de buzunar lângă un turn Eiffel, o bombonieră lângă un stilou, dar eu, din primul moment, am văzut vaporul cu pânze, l-am luat fără să mă gândesc, aveam multe cadouri de cumpărat, însă în drum spre casă mi-am dat seama că era pentru mine. Mi l-am pus sub brad şi Moş Crăciun mi l-a adus. Da, nicio minune aici, dar poate că dorinţa asta nebună să pornesc spre alte mări, nestăpânită, care m-a pătruns de ceva timp a fost cea care a primit confirmarea că momentul a sosit, e uşa care se crapă o clipă şi pe care poţi să o deschizi larg sau să o ignori. Nimic nu îmi garantează că va fi bine dar nu despre viitor e vorba ci despre adrenalina care inundă fiecare port. Sunt în port, afară e iarnă, ger, corăbioara mea e fragilă, dar voi pleca.

Culmea, ce mi-am dorit anul trecut s-a îndeplinit. Am plecat spre alte mări, tot acest an a fost plin de bărci minunate, oceane trecute şi lacuri pe care am navigat real şi imaginar, da a fost şi adrenalină multă, iubire, nu mi-am dorit clar iubire dar ea a venit şi de aceea anul acesta trebuie să fiu atentă la ce cuvinte folosesc, dacă adrenalină mi-a adus iubirea şi nu o călătorie cu primejdii cum îmi doream înseamnă că nu am fost destul de clară. Dar până la urmă şi iubirea a fost cu primejdii, pentru că uite mi-am lăsat inima pe undeva şi nu o mai găsesc, am fost în primejdie să mă pierd pe mine şi m-am pierdut şi pe urmă cât de greu a fost să mă regăsesc. Şi toate astea pentru că nu am ştiut foarte bine cum funcţionează chestia asta cu doritul.

Anul acesta la 1 ianuarie voi fi atentă la ce cuvinte voi folosi, am sa spun clar iubire dacă îmi voi mai dori, fără simboluri, fără înţelesuri ascunse pentru că dacă nu spui desluşit îţi primeşti dorinţa îndeplinită la fel de neclar şi nefolositor şi trunchiat şi întortocheat...

Anul trecut fiindcă am cerut greşit am primit o iubire neîmpărtăşită cu care nu am ştiut ce să fac. O trec la lista de eşecuri deşi am fost şi fericită, o iau înapoi de la eşecuri dar nu mă pot hotărî să o trec totuşi la lista de realizări, aşa că o trec pe o listă nouă pe care voi scrie toate întâmplările vieţii pe care nu le pot hotărî dacă sunt bune sau rele, o listă de aşteptare, dar nu pentru că aş aştepta să se rezolve întâmplările din ea ci pentru că aştept să mă hotărăsc dacă ele, întâmplările, mi-au făcut bine sau rău, să le trec pe liste bine definite. Dar e posibil să îmi fi făcut şi bine şi rău, cam aşa funcţionează viaţa, aşa că va trebui să deschid o nouă listă, o listă de certitudini amestecate, bine-rău. Îmi pare bine că am reuşit să iubesc, eu care credeam că nu voi mai iubi niciodată şi îmi pare atât de rău că nu am fost iubită, pentru că nu pot să nu mă întreb cum ar fi arătat o iubire împărtăşită, cât de fericită aş fi fost dacă şi aşa neiubită am fost totuşi cumva fericită. Ah, sună deja a poezie proastă şi Victor mi-a interzis să mai scriu poezii, el zice că mă întristez când scriu poezii.

În ultimele săptămâni mi-a făcut un program strict de ieşire din iubire, aşa se numeşte, pe care l-am urmat destul de cuminte, Victor spune ca anul acesta să îmi doresc, dacă naivă şi proastă mai vreau iubire, să iubesc şi să mă iubească şi atunci, dacă se va îndeplini, voi fi fericită.

Dar mai am câteva ore să mă hotărăsc, poate totuşi îmi vine o altă idee, mai bună.

Victor spune grăbit să fiu foarte atentă, trebuie să precizez că e vorba despre un singur bărbat, acelaşi pe care să îl iubesc să mă şi iubească că altfel se va întâmpla la fel ca în 2015 :)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer