14.01.2016
- Am făcut dragoste cu Vlad.

Toate ne aduceam aminte perfect discuţia, ultima pe 2015, când Mona ne anunţase că hotărârea ei era luată, îşi căuta de lucru, trebuia să îl uite pe acest iubit neverosimil venit dintr-un timp când era doar o copilă. Cum să îmi strice viaţa de adultă o aventură nevinovată din preadolescenţă, cum să cred că un băiat pe care l-am văzut o zi la 15 ani este mai important decât familia mea de acum?

Discurs de adult responsabil care pe faţă ne-a bucurat dar undeva în adâncul sufletelor pe toate ne-a disperat, nu exista speranţă pentru iubirea venită ca o explozie, iubirea iresponsabilă, care mătură toate regulile vieţii plictisitoare pe care de obicei o ducem. De ce să nu fim cinstiţi, cine îşi doreşte cumpărături şi aspirator şi un serial pe jumătate văzut înainte de a cădea într-un somn ca un leşin. Nimeni! Fiţi cinstiţi, nimeni. Toţi ne gândim, în secret, la sexul sălbatic din filmele americane când actriţa principală (poate fi şi în rol secundar:)) e aruncată de pereţi ridicată cu uşurinţă de partenerul ei (Clive Owen, vă rog, dacă se poate) şi acolo imediat are loc visul oricărei femei între 15 (15 este vechiul 18 de acum 20 de ani) şi 115 ani.
- Tehnic nu mi-a fost niciodată clar cum e posibil, - spune Anouk privindu-şi manichiura perfectă - am încercat, dar sunt câteva detalii de discutat.
- Lasă astea - spune Ileana şi am o clipă impresia că Ileana cea veche, nonconformistă şi neîndurătoare e iar printre noi. Ai spus...
- Ştiu ce am spus, credeam că sunt hotărâtă, dar uneori nu poţi controla ce ţi se întâmplă.

Cu asta sunt de acord. Suntem toate, de fapt, iei o hotărâre şi ai vrea ca tot ce mişcă râul, ramul să te susţină... dar nu e chiar aşa, uneori universul complotează ca să te înfrângă.
- Trebuia să mergem de revelion la nişte prieteni, o vilă pe undeva pe lângă Breaza, câteva perechi, mai făcusem cu ei petreceri super, eram încântată, totul era pregătit, un microbuz ne lua la 7 de acasă, totul pus la punct, perfect! Răsuflam uşurată, credeam că scăpasem de ispită, mă vedeam dansând cu Matei, deşi el nu dansa niciodată, dar în visul meu vedeam deja că l-aş fi convins, îmi imaginam şi muzica şi noi doi revenind, măcar în parte, la ce fusesem cândva pe nişte ritmuri leşinate.
- The thrill is gone - spune Claudia şi toate începem să râdem, chiar şi Mona.


- Nu, chiar asta îmi imaginam semn că după 12 ani de căsnicie încă mai sper să se schimbe ceva, să fie ceva şi aşa cum îmi doresc eu dar... la ora 3 după amiaza Matei m-a sunat că nu vine la revelion pentru că a căzut reţeaua la Cincinnati sau puii mei undeva unde firma lui făcea asistenţă şi că mai mult ca sigur vor lucra trei zile. Am ştiut că minte, instant, pur şi simplu am ştiut că va veni acasă şi va sta pe net toată noapte cu gaşca lui de gameri, nici măcar nu mă minţea pentru o femeie, cum credea altă dată Ileana, nu... ci pur şi simplu pentru el o noapte cu prietenii aceia ar fi fost idiot de plictisitoare. Probabil spera că voi renunţa şi eu, probabil aş fi renunţat dar la ora 8 seara prietenii mei, care erau deja în microbuz, pur şi simplu nu m-au lăsat să rămân singură acasă.

La ora 12 noaptea eram singură să mă felicit pentru noul an, cu paharul de şampanie şi telefonul, care a sunat exact când mă gândeam să mă omor cu şampanie şi nu era Matei... Da, era Vlad, mi-a urat ceva de 2016 m-a întrebat ce fac, eu am ieşit pe verandă, era splendid afară şi i-am spus adevărul, exact ce făceam, că eram cu nodul în gât de plâns şi singură cu paharul de şampanie. M-a întrebat unde sunt şi când i-am spus unde eram, a tăcut o secundă, atunci cred că m-am trezit, aş fi luat cuvintele mele plângăcioase înapoi dar era prea târziu apoi el mi-a spus că e la trei minute de mine. Putea fi la Paris sau măcar la Bucureşti dar nu, el era la trei minute de mine, la Breaza. M-am întors în cameră sperând că pe faţa mea nu se vedea cât de emoţionată şi excitată eram, dar mila de pe feţele lor mi-a spus că nu se vedea nimic, le-am spus că o să lipsesc o oră, eram invitată în vecini la petrecerea unor prieteni, cred că şi ei s-au bucurat şi m-au uitat instant.

Mi-am luat sacoşa, nici măcar nu mai pot spune că nu am premeditat totul exact din secunda în care m-am hotărât să plec cu Vlad, când am coborât era acolo, mă aştepta în faţa maşinii şi o clipă am mai avut un reflex de teamă, m-am uitat dacă cineva ne vedea dar nu era nimeni în jur. Mi-a aruncat sacoşa în spate şi a vrut să mă ia în braţe dar cu un ultim spasm de luciditate i-am poruncit aproape să plecăm dar nu am făcut 100 de metri că s-a oprit şi a venit la uşa mea şi aproape m-a smuls de pe locul meu. Am făcut dragoste prima dată, de fapt, ca să respectăm adevărul istoric, a două oară în viaţa noastră, pe bancheta din spate, noroc că are maşină mare - spune Mona cu o mică autoironie pe care nici măcar nu ştiam că o are.
- Uau - reuşeşte Anouk.
- Uau - spune şi Mona. Am mai sperat uneori că vom face dragoste şi vom fi dezamăgiţi amândoi şi povestea asta se va stinge. Nu s-a stins.
- Din contră, s-a aprins - spun eu cu o invidie care mă uimeşte chiar şi pe mine, îmi amintesc relaţia casnică pe care am primit-o când mi se promisese explozia de care Mona avusese parte.
- Şi Matei?
- Matei? Matei era acasă când am sosit pe la 5 după-amiaza. Mă sunase de vreo două ori, o dată să îmi spună să îi aduc ceva de mâncare, i-am dus un dublu hamburger plătit de Vlad, am stat la coadă la drive-in ca să îi luăm soţului meu ce comandase.
- Şi acum?
- Acum, habar n-am. Deocamdată facem dragoste.

Ok, spune Victor, acum ar trebui să ne fie milă de Mona şi să îl detestăm pe Matei, asta e povestea ta sau pe bărbatul care nu ţi-a procurat experienţa pe care ai visat-o.
- Promis-o - spun eu.
- Nu contează, dacă un bărbat înşală e un nenorocit, dacă o femeie o face e nefericită cu soţul indiferent. Nu ţi se pare că ţinem cu femeile în povestea asta? Matei a fost vag autist de când îl ştiu, doar Mona a putut să îl vadă altfel, de câte ori ne-am întâlnit am discutat doar despre cum scrie el cod, crezi oare că numitul Vlad va fi altfel peste 10 ani de convieţuire cu Mona? De acord, nu vom discuta despre cod ci despre educational maketing, problema e cotidianul, obişnuinţa, plictiseala, indiferenţa care dacă apar într-o relaţie totul se duce de râpă. Că e Matei sau Vlad. Indiferent cum începe relaţia. Există două posibilităţi ca să reziste: ori trăieşti la nesfârşit în visul pe care ţi l-ai creat la început ori te trezeşti şi accepţi realitatea şi înveţi să îl iubeşti pe cel real.

0 comentarii

Publicitate

Sus