Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  autoficţiuni

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dansul


Alexandru-Radu Săvulescu

26.01.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Avea aerul unei călugăriţe. Una îngrozitor de sexy.

Stăteam la masă şi o priveam dansând. Aveam impresia că dansa pentru mine şi numai pentru mine. Balansându-se în ritmul muzicii, îşi mişca mâinile în sus şi-n jos de-a lungul corpului, ca şi cum s-ar fi mângâiat singură. Păstra o oarecare distanţă faţă de partenerul ei, pe care nici măcar nu părea să îl privească. La intervale regulate, se lăsa uşor pe vine, înclinându-se spre spate şi desfăcându-şi în ritmul muzicii genunchii. Pantalonii ei strâmţi şi sobri făceau ca exerciţiul să pară mai degrabă acrobatic, dar pentru mine, care nu mă puteam abţine să o dezbrac din priviri de la începutul serii, era ca o invitaţie de a pătrunde în spaţiul intim pe care ea mi-l deschidea astfel. Când, la fel de încet cum se lăsase în jos, ea se ridica înapoi, balansându-se în ritmul muzicii, de la distanţa de la care priveam, simţeam aproape fizic coapsele ei fierbinţi, pe care mi le imaginam înlănţuite în jurul taliei mele.

În astfel de momente, mă simţeam prins între dorinţa de a răspunde la invitaţia ei la dans şi hotărârea de a nu o face. Inima mi se zbătea puternic, iar sângele îmi năvălea în obraji. Un arc invizibil mă împingea în sus, într-o încercare de a mă arunca drept în faţa ei, în mijlocul ringului de dans. Rămâneam însă pe scaun, prefăcându-mă preocupat numai de mâncarea şi de băutura din faţa mea, ca şi cum între noi n-ar fi existat un fel de arc electric. Mă foiam un pic pe scaun, încercând să par însă cât mai relaxat. Din când în când, deşi nu-mi era deloc sete, îmi mai muiam buzele în paharul cu băutură, ca să par preocupat. Doar îmi promisesem că nu mă voi implica în nici o relaţie cu vreuna dintre fetele de la curs. Deşi... Oricum, nu era momentul să mă mişc de la adăpostul mesei. Simţurile îmi fuseseră atât de întărâtate, încât sigur dimensiunea exacerbată a penisului, care îmi ieşise din amorţeală, ridicându-se până la nivelul curelei, n-ar fi trecut neobservată.


În rest, masa festivă de final de curs decurgea firesc. Pe de o parte, cei rămaşi fără parteneri stăteau la mesele puse în semicerc şi gustau din mâncărurile şi din băuturile care veneau din abundenţă. Pe de altă parte, perechile formate din timpul cursului sau dinainte profitau de ringul de dans înconjurat de mese. Muzica şi lumina scăzută le îmboldeau simţurile. La adăpostul muzicii şi luminii tamisate, fetele şi băieţii începeau să se apropie unul de altul, la început timizi, apoi din ce în ce mai înfierbântaţi, şi se atingeau din ce în ce mai sugestiv. La început strânsoarea mâinilor în jurul şoldurilor începea să crească, apoi mâinile ajungeau pe fese şi între coapse, unde picioarele lor se frecau deja şi se încrucişau în cele mai diverse moduri cu putinţă. Tinerii studioşi de mai înainte se transformau fără scăpare în animale pregătite să se împerecheze dintr-o clipă într-alta, oricum, înainte să vină dimineaţa, când toţi îşi vor face bagajele şi vor pleca înapoi la casele lor, împrăştiate în întreaga ţară.

Cum şi cine ştie când se vor mai revedea? Aşadar, trebuiau să profite de ultimele lor ore cu perechea găsită. Munca luase sfârşit şi acum erau liberi să facă ce le place.

Când pentru mine tensiunea a devenit insuportabilă, m-am ridicat de la masă fără să scot un cuvânt şi am plecat spre camera mea. Nu am reuşit să adorm decât spre dimineaţă, din cauza chicotelilor care se auzeau de pe culoar, urmate de râsete, strigăte şi gemete din camerele alăturate.

Când am coborât la sala de mese pentru micul dejun, cineva mi-a spus că ea părăsise cheful la câteva minute după mine. Am aşteptat-o la micul dejun. N-a venit. Mai târziu am aflat că a plecat înainte ca eu să cobor.

Bucureşti, 2005 (revăzut 2016)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • nerealitate
    Felicia, 27.01.2016, 22:31

    Nu poti intelege o realitate daca ii aplici puncte de referinta la care acea realitate nu se raporteaza.

    • RE: nerealitate
      Alexandru-Radu SAVULESCU, 31.01.2016, 19:33

      Nu întotdeauna înțelegi realitatea. Iar uneori ți se pare doar că o înțelegi. Adesea chiar te raportezi la o altă realitate.

Spacer Spacer