Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Berlinala militează în 2016 pentru dreptul la fericire


Autori diverşi

08.02.2016
Suplimentul de cultură, februarie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate

Festivalul de Film de la Berlin - În căutarea fericirii
de Iulia Blaga
În perioada 11-21 februarie 2016 va avea loc cea de-a 66-a ediţie a Festivalului de Film de la Berlin. Şi în acest an "Suplimentul de cultură" va fi prezent în capitala Germaniei prin intermediul criticului de film Iulia Blaga. În avanpremiera Berlinalei puteţi afla detalii importante legate de filmele care se vor afla în competiţie, precum şi despre juriu. Un singur lungmetraj românesc de ficţiune participă în acest an la festival, este vorba despre Ilegitim, în regia lui Adrian Sitaru. "Suplimentul" a stat de vorbă chiar înaintea competiţiei cu regizorul filmului, cu Alina Grigore, coscenaristă a producţiei, şi cu actorul Robi Urs.
Citiţi întregul articol...


Interviu

Interviu cu scriitorul Meir Shalev: "Israelul şi cu mine avem amândoi 67 de ani. Dar eu arăt mai bine"
de Răzvan Chiruţă
Roman rusesc, volumul de debut al scriitorului Meir Shalev, se află în top cinci al celor mai vândute cărţi din Israel. Deşi a apărut încă din 1988, romanul a fost tradus în româneşte abia anul trecut. Meir Shalev a debutat târziu, la 40 de ani, după ce a renunţat, pe rând, la cariera de militar de comando şi apoi la cea de moderator de televiziune. "Cu cât deveneam mai celebru în televiziune, cu atât eram mai nemulţumit de mine. Voiam să fac ceva cu adevărat valoros, care să aibă semnificaţie", a povestit Meir Shalev la ediţia din octombrie 2015 a Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara. La acest festival l-am cunoscut şi eu pe scriitorul israelian, care, la finalul interviului, mi-a arătat unde a fost împuşcat, din greşeală, de către un coleg militar.
Citiţi întregul articol...


Carte

Un purgatoriu al copilăriei
de Marius Miheţ
În urmă cu câţiva ani, Evan Maloney publica în "The Guardian" un articol cu titlul mereu actual: "De ce naratorii tineri sună mereu fals?". Să recunoaştem că senzaţia nu a ocolit nici opiniile comentatorilor autohtoni; ba mai mult, ea a traversat secolul trecut până astăzi, fără a impune în literatura noastră un titlu canonic. E-adevărat că publicul a reacţionat întotdeauna cu entuziasm la asemenea cărţi cu naratori "infantili". La mijloc s-au aflat, fireşte, nostalgii şi compasiuni amestecate, ce se întâlnesc în cititorul de toate vârstele.
Citiţi întregul articol...


Avanpremieră

Anna Brâncoveanu de Noailles - O nouă speranţă
Sabine se uita la această faţă zâmbitoare şi roz de sub peruca strâmtă, pudrată, la rochia ornată cu tot felul de podoabe şi la mâinile cochete în care atârna o ghirlandă de flori. Râsul acelei fete artificiale şi fermecătoare era atât de pueril şi de fără sfârşit, încât părea că până şi umbra de acum a acelei femei care privise astfel viaţa continua să râdă la fel.
Citiţi întregul articol...


Opinii:

Culegătorul de harfe

Raymond Carver ştia viaţă
de Andrei Crăciun
Am citit recent Despre ce vorbim când vorbim despre iubire (Polirom, 2015, în traducerea lui Liviu Bleoca). Şi zic aşa: o carte rezistă, deci e mare, la fel cum şi un film rezistă, deci e mare, dacă are, în corpul său, cel puţin o secvenţă inubliabilă. Raymond Carver este un maestru al acestei tehnici. Are harul. Poate să creeze neuitatul. Textele din această carte, precum şi din altele, conţin cel puţin o boltă până la care povestea se înalţă, aparent fără nici un efort.
Citiţi întregul articol...

Întâmplări şi personaje

Smiley :)
de Florin Lăzărescu
Întâmplare şi personaje absolut reale, schimb de mesaje între mine şi o "prietenă" necunoscută de pe Facebook. Îmi permit să le fac publice aici - sper, fără a leza expeditorul necunoscut - pentru că sunt relevante în privinţa lumii ciudate în care trăim, pentru că e o poveste care ne priveşte pe toţi:
Citiţi întregul articol...

Românii e deştepţi

Limitele toleranţei (II)
de Radu Pavel Gheo
Spuneam săptămâna trecută că, pentru a contracara posibilele reacţii xenofobe în faţa valurilor de imigranţi - majoritar musulmani -, autorităţile occidentale au pedalat pe diverse naraţiuni ce apelau la toleranţă şi milostenia cetăţenilor lor: refugiaţi de război care au pierdut totul, copii morţi în încercarea disperată de a ajunge în Europa s.a.m.d. Ele au funcţionat o vreme şi ar fi funcţionat şi azi dacă nu ar fi fost contrazise când şi când de realităţi îngrijorătoare pentru localnicii europeni.
Citiţi întregul articol...

Vagonul cu vorbe

Premier pentru vreme rea. Speranţe multe, an pierdut
de Florin Gheţău
Dacian Cioloş a ajuns la Palatul Victoria în urma protestelor din toamna trecută. Victor Ponta căuta un motiv de plecare, Iohannis aştepta la cotitură. Schimbarea guvernului s-a făcut rapid, însă acum, la 90 de zile distanţă, totul pare să fie rodul unei înţelegeri, fie şi tacite, cu PSD.
Citiţi întregul articol...

Rockin' by myself

Dystopia plăcerii
de Dumitru Ungureanu
Am încercat de multe ori să-mi explic magia pe care muzica semnată Megadeth o exercita asupra mea de la prima audiţie, în 1986, şi până azi. Ce să fie? Versurile sumbre ale lui Mustaine nu mă ating din prima. Nefiind vorbitor nativ de engleză, nici nu le urmăresc în mod obişnuit, ci doar cu textul sub ochi. Evident, senzaţia furnizată de instrumente + cuvinte e diferită, dar n-aş spune că mai bogată.
Citiţi întregul articol...

Scrisoare pentru melomani

Cu pianista Luisa Splett pe urmele relaţiei dintre George Enescu şi Emil Frey
de Victor Eskenasy
Luni, 1 martie 1909, în Sala Blüthner, la Berlin, avea loc un concert sub patronajul Prinţesei de Wied, intitulat "Seara Carmen Silva", în onoarea Majestăţii sale Elisabeta a României. Potrivit unui anunţ apărut în "Vossische Zeitung" - pe care ni l-a pus la dispoziţie pianistă elveţiană Luisa Splett -, concertul omagial fusese organizat cu participarea celebrei soprane Lilli Lehman, a lui Franz Egoniell (?) de la Opera Comică, a violoniştilor Issay Barmas, un elev al lui Hubay, născut la Odessa, şi George Enescu, la pian aflându-se un apropiat al acestuia din urmă, compozitorul Emil Frey. Un an mai târziu, în 1910, Emil Frey deţinea titlul de pianist al Curţii regale române...
Citiţi întregul articol...

Datul în spectacol

Cabina actorilor
de Oltiţa Cîntec
Printr-un concurs de împrejurări, teatrale, cum altfel?, am ajuns în cabina de la Teatrul "Bulandra" care i-a aparţinut patroanei spirituale a lăcaşului. Aveam întâlnire cu o altă mare actriţă, Mariana Mihuţ, care, de ani de zile, din 1971 încoace, se pregăteşte pentru spectacolele aşezământului exact în acelaşi loc. Există fără îndoială o memorie a locurilor, iar dacă locurile ar putea vorbi, poveştile ştiute numai de ele ar fi o extraordinară resursă de arhivă. Cum însă n-o pot face, trecutul răzbate până la noi doar prin rememorări - amintiri sau imagini - ori prin obiecte.
Citiţi întregul articol...

De veghe în lanul de cultură

Frumuseţea Barbie - descărcaţi noua versiune
de Mădălina Cocea
Suntem abia la începutul anului, dar am deja o propunere pentru titlul de Persoana Anului 2016: Barbie. A fost personajul de pe coperta revistei "Time" din această săptămână. A apărut în toate ziarele. A făcut un pas aproape la fel de aşteptat de femei ca primul pas pe Lună. La venerabila vârsta de 57 de ani, pentru prima dată în viaţa ei, după o dietă de proteste, presiuni şi memorii, păpuşa Barbie s-a îngrăşat.
Citiţi întregul articol...

Timpuri noi

În grădină
de Daniel Cristea-Enache
- A crede sau a nu crede în Dumnezeu, aceasta-i întrebarea... Aceasta-i întrebarea... căreia am să-i răspund altădată, sper că înainte de a muri. Pot să-ţi mărturisesc însă că eu nu sunt compatibil cu creştinismul, care mi se pare o religie tristă, a suferinţei şi compătimirii şi, în acelaşi timp, a renunţării la competiţie, adică la esenţa însăşi a vieţii. M-a fermecat, întotdeauna, mitologia greacă (precreştină) pentru că exprima, cu o inepuizabilă inventivitate epică, bucuria de a trăi.
Citiţi întregul articol...

Internaţional:

Câte albume vinzi pe YouTube?
de Dragoş Cojocaru
A fost nevoie de numai trei luni, după postarea online, ca ultimul clip al lui Adele, "Hello", să atingă recordul simbolic de un miliard de vizionări pe YouTube, primul videoclip care număra atâtea vizionari pe celebra platformă în numai 88 de zile.
Citiţi întregul articol...

Eşti stresat? Colorează o carte!
de Dragoş Cojocaru
Şi, fiindcă orice metodă care ajută la infantilizarea societăţii este eficientă, milioane de americani au sucombat mai nou unei mode venite din Europa: ei luptă împotriva stresului cu ajutorul cărţilor de colorat pentru adulţi.
Citiţi întregul articol...

"Cel mai ilegal film din toate timpurile"
de Dragoş Cojocaru
Povestea e veche, din 1974, de când un anume Bill Kaysing a lansat ideea că, de fapt, americanii n-au ajuns niciodată pe Lună, că totul a fost "o escrocherie de 30 de miliarde de dolari" şi că, în realitate, imaginile cu Armstrong şi ceilalţi pe solul selenar au fost un film regizat în cel mai mare secret de către Stanley Kubrick.
Citiţi întregul articol...

Tatăl lui Mad Max, la Cannes
de Dragoş Cojocaru
Miller mărturiseşte că şi-ar fi dorit ca Mad Max să fie selectat pentru competiţia la Palme d'Or. "A veni la Cannes şi a nu intra în competiţie e ca şi cum ai auzi de o petrecere la care nu eşti invitat", spune regizorul, care, totuşi, crede că filmul nu era potrivit pentru competiţia în care intră pelicule "mai grave, mai serioase". "Mad Max: Fury Road este un blockbuster, puţin grandilocvent, puţin nebun..."
Citiţi întregul articol...

Prinţul Charles, un artist foarte scump
de Dragoş Cojocaru
Încă din 1952, Charles este primul în linia succesiunii la tronul britanic pe care, probabil, nu va ajunge să îl ocupe vreodată. Are parte de o consolare însă: este unul dintre cei mai bogaţi artişti plastici englezi.
Citiţi întregul articol...

Papa Francisc va predica la cinema
de Dragoş Cojocaru
O premieră în istoria seculară a papalităţii: şeful Bisericii Catolice îşi va face debutul într-un lungmetraj. Suveranul Pontif îşi va juca propriul rol în filmul evanghelic Beyond the Sun, într-un epilog în care "va explica copiilor în ce manieră ar putea să-l găsească pe Hristos".
Citiţi întregul articol...


Fast food

Film

Afazie şi mândrie
de Iulia Blaga
Toată lumea pare să fi înţeles foarte bine ce se întâmplă în The Big Short, ceea ce-mi aminteşte de sentimentul de triumf al prietenei Annamaria, care-l citea în studenţie pe Patapievici şi era mândră că pricepe. Eu n-am înţeles The Big Short, film care m-a făcut să ating maximul incompetenţei. N-am, pardon de expresie, organ pentru economie sau numere, iar adaptarea bestseller-ului omonim al lui Michael Lewis din 2010 nici nu te iartă. E o alertă intensă, fără un moment de răgaz şi cu fiecare replică în chineză!
Citiţi întregul articol...


Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR va răspunde

Banc tuning
de Bobi
Unii specialişti au spus că râsul ar fi un soi de reflex condiţionat. Adicătelea anumite situaţii pot contrazice starea de normal într-o manieră care dă cu virgulă la creier într-un mod plăcut. Şi atunci începem să ne schimonosim, să horcăim, să lăcrimăm şi să hăhăim, toate într-o marmeladă bolborosindă de stare de bine.
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer