Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Îmi pare teribil de rău că nu am rămas în străinătate, să îmi fac cariera acolo


Autori diverşi

22.02.2016
Suplimentul de cultură, februarie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate

Corespondenţă de la Berlin: Dar hai să ne avem ca fraţi, toţi suntem puţin refugiaţi
de Iulia Blaga
Am tot văzut juriul de la câţiva metri la proiecţiile pentru presă din CinemaxX. Dar nu cred că începutul de chelie al lui Clive Owen sau faptul că a slăbit vă interesează, nici că Meryl Streep e mult mai scundă decât pare pe ecran. Sau mă înşel? Nu era nevoie ca Meryl Streep să spună la conferinţa de presă a juriului, la începutul festivalului, "Toţi suntem africani". Sau era?
Citiţi întregul articol...


Interviu

Bujor Prelipcean, managerul Filarmonicii ieşene: "Îmi pare teribil de rău că nu am rămas în străinătate, să îmi fac cariera acolo"
de Cătălin Hopulele
Pe strada Cuza Vodă din Iaşi se ridică în trepte o antiteză pe care violonistul Bujor Prelipcean, director al Filarmonicii din Iaşi, nu şi-o explică în totalitate, deşi a fost de faţă la toate schimbările. Clădirea celei mai performante instituţii culturale a Iaşului sta să se prăbuşească la primul cutremur, cu o aripă reparată doar pe jumătatea în care-şi desfăşoară activitatea Universitatea de Arte "George Enescu". Dar Filarmonica străluceşte. Din tot orizontul cultural al Iaşului, fie el capitală a culturii sau nu, constelaţia corului academic, a orchestrei şi a cvartetului Voces luminează în toată lumea.
Citiţi întregul articol...


Carte

Inexplicabila vrajă a Sudului
de Cristian Teodorescu
Slăbiciunea mea pentru sudiştii americani nu mi se trage de la Faulkner, ci de la povestirile lui Capote. Asta poate şi din cauză că până să citesc, în original, ceva din Faulkner, am avut parte doar de traducerile idioate ale cărţilor sale, "stilizate" de Eugen Barbu, în care frazele lungi cât un capitol ale marelui romancier păreau nişte opinteli triste din care nu se înţelegea mare lucru. De-abia când am citit Ursul, nuvela lui Faulkner, în original, faimoasele lui fraze care, în traducere, mi se păreau poticnite şi penibile, mi s-au deschis drept capodopere a ceva care, pe româneşte, suna aiurea.
Citiţi întregul articol...


Avanpremieră

Ioana Creţoiu - Alegeri dificile
La două luni de la această discuţie, în curtea fabricii Chimica se tăia panglica ciupercăriei, în prezenţa tovarăşului prim-secretar de la judeţ. Directorul visase la vizita Secretarului General, la televiziunea venită din capitală, la muncitori aduşi cu camionul de la alte fabrici. Era totuşi mulţumit: ziua era senină, nu era nici frig, nici cald, curtea fabricii fusese măturată şi spălată cu furtunul, muncitorii îmbrăcaseră salopete curate, veniseră chiar şi nişte pionieri cu buchete de flori. Noua investiţie se prezentă bine: vechile magazii, astăzi noile ciupercării, se văruiseră şi în exterior se înlocuiseră toate geamurile sparte, rafturile pentru ciuperci erau supraetajate, mirosul bălegarului din compost acoperea mirosul de acetonă pe care uzina chimică, în lipsa filtrelor, îl răspândea de obicei în atmosferă, otrăvind aerul la kilometri distanţă. Secretarul de la judeţeana de partid părea mulţumit şi zâmbea.
Citiţi întregul articol...


Opinii:

Culegătorul de harfe

Dincolo de Oscar
de Andrei Crăciun
Scurtă dare de seamă despre filmele care nu m-au lăsat indiferent în ultimul timp. Sunt imun la ierarhii. Nu mă impresionează nici o ierarhie. Nu mă interesează nici cine ia premiul Oscar, am o cinematecă de uz strict personal, dar am învăţat câte ceva din aceste filme de cinema, aşa că vă scriu aici ce m-a impresionat, ce m-a revoltat, ce mi-a stors o lacrimă (sau poate că mai multe) în 2015 şi începutul acestui 2016, tot mai aproape de sfârşitul lumii. Poate vă ajută.
Citiţi întregul articol...

Întâmplări şi personaje

Nanu şi Nana. O apariţie
de Florin Lăzărescu
Cu toată arşiţa de-afară, mă jucam pe malul şanţului. Încercam să scot un greiere dintr-o gaură. Căram apă cu cana şi turnam acolo. Frecam menta, cu alte cuvinte, dar eram destul de concentrat pe chestia asta. Se însera binişor, eu nu reuşisem să scot greierele din gaură, ieşisem pe marginea şanţului cu gândul să torn o ultimă cană de apă, după care să mă las păgubaş, când i-am văzut venind.
Citiţi întregul articol...

Românii e deştepţi

Nicotină şi tutun
de Radu Pavel Gheo
Deci eu, "aburiciul", nu afum pe nimeni, nu fac rău la nimeni, îmi satisfac plăcerea sau viciul în cel mai benign mod posibil şi, în loc să mă recompenseze, legea mă discriminează. M-ar discrimina chiar dacă ar permite, într-o formă sau alta, crearea unor localuri pentru fumători. Nu vreau să merg acolo. Nu mai suport fumul şi mirosul. Îmi fac rău. Da, sunt dependent de nicotină şi cafeină, dar de ce să fiu obligat să mă înghesui într-o cuşcă de sticlă şi să respir gudron?
Citiţi întregul articol...

Vagonul cu vorbe

Minutul fatidic. Începutul căderii lui Iohannis
de Florin Gheţău
Unii spun că Gelu Diaconu, fostul şef al ANAF, i-ar fi lăsat o bombă cu ceas urmaşului său. Dar şi guvernului Cioloş în ansamblu. "M-aţi mazilit, las\' că vă pregătesc un cadou. Ia intraţi voi în gura lupului, dacă tot m-aţi forţat să plec din funcţie."
Citiţi întregul articol...

Rockin' by myself

Fascinaţii morbide
de Dumitru Ungureanu
Orice om lucid se întreabă, într-un moment sau altul al vieţii, ce se întâmplă cu el când trece dincolo. Unii nu-şi permit nici o amăgire: dincolo nu e nimic. Alţii au vise frumoase: acolo e Paradisul şi ni se cuvine tuturor. Între extreme sunt cei care, fără prea multe iluzii, fantazează poetic şi, deseori, umoristic despre singura certitudine a vieţii, a oricărei vieţi. Nu e ceva specific unei culturi anume, ci este, s-ar spune, constanta naturii umane.
Citiţi întregul articol...

Scrisoare pentru melomani

La centenarul Carmen Sylva: Marion Fürst - "Românii par să aibă probleme cu tot ceea ce au valoros în cultura lor"
de Victor Eskenasy
Nu-mi prea găseam cuvintele să îmi încep această tabletă săptămânală, când, pe e-mail, mi-a sosit un mesaj de la o filială a ICR-ului, care mă invita vineri, 19 februarie, la un "eveniment aniversar" Brâncuşi. Mărturisesc că m-am destins, zâmbind, şi mi-am amintit că "strategul" de la care pornesc şi se aprobă "indicaţiile" pentru politicile culturale româneşti în Occident cu asemenea limbă de lemn este un fost, în tinereţe, în anii ceauşismului, zelos secretar de partid la Institutul de Teatru, iar apoi trăgător de sfori la Teatrul "Ion Vasilescu". "Eveniment aniversar" carevasăzică... Şi nu o comemorare a 140 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, să înţeleagă şi bietul eventual spectator străin de ce şi cum!
Citiţi întregul articol...

Datul în spectacol

Artă şi cenzură
de Oltiţa Cîntec
S-a auzit în ultima vreme, ceva mai des decât altădată în spaţiul public, cuvântul cenzură, într-un context particular care îl utiliza abuziv, partizan. Nu în legătură cu artele, însă încercarea autorităţii de a controla libertatea de expresie e atât de veche şi de nocivă, încât simt nevoia să reiau tema, cu referire expresă la creaţia scenică.
Citiţi întregul articol...

De veghe în lanul de cultură

Pe barba lui Tutankamon
de Mădălina Cocea
"Humpty Dumpty" este un cântec pentru copii pe care l-am învăţat la vârsta de cinci-şase ani. A fost atunci unul dintre cele mai triste lucruri pe care le-am auzit vreodată, chiar mai trist decât faptul că nu există Moş Crăciun. Este vorba despre un omuleţ-ou care stătea pe un zid şi, după ce a căzut, nici armatele împăratului nu l-au mai putut face la loc. Aşa am învăţat eu că există lucruri care se strică şi nu mai pot fi reparate. Dar după mult, mult timp am învăţat şi că reparaţiile pot fi o artă în sine.
Citiţi întregul articol...

Timpuri noi

Convorbiri cu Nicolae Manolescu
de Daniel Cristea-Enache
Am scris de multe ori despre G. Ivaşcu. Directorul "Contemporanului" între 1956 şi 1971 şi al "României literare" între 1971 şi 1988 este protagonistul unei poveşti fundamentale din biografia mea profesională. Nu folosesc de obicei cuvinte mari: dar G. Ivaşcu le merita ca puţini alţii. Şi nu vorbesc doar despre mine - l-am avut profesor în ultimul an de facultate, mi-a fost membru în comisia de licenţă, îi datorez chemarea în 1963 la catedra de literatură a Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti, al cărei şef era, ca şi un sfert de secol de cronica literară -, vorbesc şi despre cele două hebdomadare menţionate mai sus, cele mai importante din România comunistă, a căror istorie va trebui scrisă cândva.
Citiţi întregul articol...


Internaţional:

Punk: patru decenii de anarhie
de Dragoş Cojocaru
Este greu de identificat locul exact în care s-a născut subcultura punk, încă subiect de aprigă dispută printre adepţii ei. Sigur este faptul că punkul a apărut, aproape concomitent, în SUA şi Marea Britanie pe la jumătatea anilor \'70, o subcultură "bricolaj" care a reunit toate elementele subculturilor tinere de la Al Doilea Război Mondial şi până atunci şi "le-a prins laolaltă cu agrafe", cum spune criticul muzical Jon Savage, autorul unei biografii a grupului Sex Pistols.
Citiţi întregul articol...

Literatură de contrabandă
de Dragoş Cojocaru
O colecţie de povestiri scrise sub pseudonim şi scoase din Coreea de Nord prin contrabandă este pe cale să devină o senzaţie literară mondială, scrie "The Guardian". Acest autor, care semnează cu pseudonimul Bandi, este deja numit de către unii "un Soljeniţan nord-coreean". Agenta să literară, Barbara Zitwer, declară că, în doar câteva zile, a primit oferte "imediate şi uluitoare", atât din Anglia, cât şi din Statele Unite, şi că aşteaptă ca foarte curând să aranjeze publicarea acestei colecţii de povestiri în mai multe ţări europene şi în Israel.
Citiţi întregul articol...

Andrzej Zulawski, moartea unui cineast "tenebros"
de Dragoş Cojocaru
Cunoscutul artist polonez Andrzej Zulawski, regizor şi scriitor, a încetat din viaţă la vârsta de 75 de ani. Născut pe 22 noiembrie 1940, Andrzej Zulawski a fost fiul unui diplomat şi scriitor, Miroslaw Zulawski, ataşat cultural la Paris. Acest lucru i-a permis tânărului Andrej să facă parte din şcoală în capitala Franţei, formându-se, între 1957 şi 1959, la Institutul de Înalte Studii Cinematografice.
Citiţi întregul articol...

Cum sună o colaborare Mozart-Salieri
de Dragoş Cojocaru
În credinţa populară, Salieri, gelos pe talentul lui Mozart, a pus la cale asasinarea acestuia. În realitate, cei doi compozitori "se întâlneau şi colaborau frecvent, la Viena", spune Ulrich Leisinger, de la Fundaţia Internaţională Mozarteum din Salzburg. "Cu toţii am văzut filmul Amadeus, unde Salieri este prezentat într-o manieră eronată. Nu l-a otrăvit pe Mozart."
Citiţi întregul articol...

China îi interzice unui autor să primească un premiu
de Dragoş Cojocaru
Autorităţile chineze nu îi permit autorului Yang Jisheng să meargă în Statele Unite să primească premiul Louis M. Lyons, oferit de Universitatea Harvad.
Citiţi întregul articol...


Fast food

Film

Orizont
de Iulia Blaga
Despre Orizont, Crişan spune că e un thriller ardelenesc. Peste graniţe acest subgen (sic!) nu are, fireşte, nici o însemnătate, dar la noi sună ca o glumă care poate trezi interesul spectatorilor. Poate că asta e şi scopul. Ce trebuie spus de la început e că lui Crişan îi iese foarte bine "modernizarea" lui Slavici. Adaptând liber materialul literar, el păstrează ceea ce doreşte, aşa că modifică finalul, dar reţine detalii semnificative, de genul bancnotei rupte pe care Andra / Ana o primeşte ca plată de la femeia cu copil, înainte ca aceasta să fie ucisă de oamenii lui Zoli / Lică (Bogdan Zsolt). Or, în contextul unui thriller psihologic, acest amănunt e covârşitor. (Dacă nu mai ţii minte nuvela, chiar gândeşti că e o rezolvare dramaturgică inteligentă.)
Citiţi întregul articol...

Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde

Sinceritate relativă
de Bobi
- Bună. Îmi cer scuze dacă deranjez, dar am dat peste profilul tău fără să vreau şi...
- Şi ce?
- Am vrut doar să îţi spun că eşti foarte drăguţă. Atâta tot. Dar cred că tu ştiai deja asta. ?
- Mulţumesc, dar nu te cunosc.
- Scuze, aşa este. Îţi trimit acum o cerere de prietenie?
- Şi dacă nu vreau să o accept?
- ... Dacă nu vrei... nu vrei. Dar să ştii că tot drăguţă rămâi. Nu credeam că există fotomodele cu ochii atât de mari.
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer