Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Personajele feminine îndrăgostite şi cititorii lor


Autori diverşi

29.02.2016
Suplimentul de cultură, februarie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate

Palmaresul Berlinalei: Realitatea în oglindă
de Iulia Blaga
Premierea lui Fuocoammare, de Gianfranco Rosi, cu Ursul de Aur pentru Cel mai bun film (plus Premiul juriului ecumenic) n-a fost o surpriză pentru nimeni. În condiţiile în care numai la Berlin au venit în ultimele şase luni 80.000 de refugiaţi, iar Europa începe să nu mai fie atât de dornică să ajute, un documentar ca acesta poate face multe.
Citiţi întregul articol...

Interviu

Interviu în exclusivitate cu actorul Tom Courtenay: "Nu m-am perceput niciodată ca o vedetă de cinema, nu mi-a plăcut ideea"
de Iulia Blaga
Am tot aşteptat ca un distribuitor român să aducă în cinematografe 45 Years, pentru care Tom Courtenay şi Charlotte Rampling au fost premiaţi în 2015 la Berlin. Dar uite că a trecut anul, a mai trecut un Berlin şi nu s-a întâmplat. Păcat. Dacă aveţi ocazia să vedeţi filmul, faceţi-o pentru cei doi actori. Aşa că dăm azi drumul la interviu, sărbătorind cei 79 de ani pe care Tom Courtenay i-a împlinit în 25 februarie. Mi-a plăcut mult de el când l-am cunoscut la Berlin. Mi s-a părut modest, cald, timid, amuzant şi copilăros (a căutat în telefon să-mi arate o poză cu câinele lui lătrând la poza lui Colin Firth). Şi totuşi e unul dintre cei mai mari actori britanici...

"Mda, nu mai sunt aşa celebru ca în tinereţe. Am devenit mult mai cunoscut după Doctor Zhivago decât mi-am putut imagina sau credeam că sunt. Dar nu am o problemă cu asta. Nu m-am perceput niciodată ca o vedetă de cinema, nu mi-a plăcut ideea. Credeam că e mai interesant să fii actor decât vedetă. "
Citiţi întregul articol...


Dosar

Personajele feminine îndrăgostite şi cititorii lor
de Eli Bădică
Între "luna iubirii" şi "luna femeii", "Suplimentul de cultură" vă oferă spre lectură un dosar la graniţa celor două luni, împăcând, cumva, ambele tabere. Astfel, am provocat o seamă de autori români să ne spună care sunt personajele lor feminine favorite îndrăgostite din cărţi şi să îşi motiveze alegerile. Invitaţia a fost luată foarte în serios, iar răspunsurile lor sunt, fireşte, variate: unii pun accentul pe un singur personaj feminin îndrăgostit, alţii plonjează în enumerări; unii au ales personaje din cărţi clasice, alţii din literatura contemporană; unii au apreciat femeile imaginate în cărţi în funcţie de tipul de iubire pe care o manifestă, alţii s-au concentrat asupra propriilor impresii şi senzaţii cu care au rămas după lectură. Vă asigurăm că răspunsurile celor 14 autori - Linda Maria Baros, Emil Brumaru, Sorin Despot, Cosmin Manolache, Cela Varlam, Ana Donţu, T.S. Khasis, Ioana Geacăr, Dan C. Mihăilescu, Ana Puşcaşu, Silvia Marinescu, V. Leac, Veronica D. Niculescu, Răzvan Pricop - vă vor activa pofta de lectură.
Citiţi întregul articol...


Carte

Poveste despre fericire. La persoana întâi
de Alina Purcaru
De ce să fii fericită când poţi fi normală, volumul autobiografic scris de Jeanette Winterson, e genul de carte care îţi lasă, de la primele pagini, impresia că ai aşteptat-o de foarte, foarte multă vreme şi că scrisul are, lucru dovedit, forţa să schimbe percepţii, idei şi însuşi modul în care ne proiectăm vieţile. În această carte, provocată de o traumă şi de o obsesie identitară, Jeanette Winterson, scriitoare născută în Nordul Angliei, reface drumul pe care a ajuns de la abandon, la împăcarea, atâta câtă poate exista, cu sine însăşi şi cu propriul trecut. Este o poveste identitară cu praguri şi momente grele, multe dintre ele complet absurde şi neînchipuit de dureroase, pe care Winterson o spune cu francheţe şi cu o ironie absolut revigorante. Uimitoare.
Citiţi întregul articol...


Opinii:

Culegătorul de harfe

Bestseller-ul
de Andrei Crăciun
Bestseller-ul nu e neapărat o carte, deşi uneori se întâmplă să mai şi fie. Bestseller-ul este o reţetă. Vrei să devii milionar în dolari americani? Vrei să trăieşti din scris? Vrei să te retragi în munţi şi să fii excentric? Vrei să fii un scriitor de indiscutabil succes pe plan internaţional? Iată ce trebuie să faci.
Citiţi întregul articol...

Întâmplări şi personaje

Subiecte dada nesolicitate
de Florin Lăzărescu
Dragobete sărută fete la munte: adio ochelari, 30% reducere. Un proaspăt poliţist, de-abia ieşit de pe băncile Academiei de Poliţie. Un oltean în Antarctica. 7 New Coffee Coupons Options. Astăzi, slujbe transmise în direct, simultan, din trei biserici diferite - de la ora 7.30. Superofertă: Pilă electrică.
Citiţi întregul articol...

Românii e deştepţi

Susţin evaziunea
de Radu Pavel Gheo
La mine în cartier există un magazinaş de unde cumpăr când şi când humus, cafea, câte o conservă sau ce-mi mai pică la mână. Magazinul e acolo de vreo şase-şapte ani şi, de când cumpăr de-acolo, n-am primit niciodată vreun bon fiscal. Sigur, pe tejghea e pusă la vedere o casă de marcat, dar mă îndoiesc că a fost folosită vreodată. Eu, unul, n-am văzut pe nimeni să se atingă de butoanele ei. Într-o anumită logică, încurajată de administraţia noastră fiscală, probabil că ar trebui să mă revolt şi să reclam undeva. Dar nici că-mi pasă.
Citiţi întregul articol...

Vagonul cu vorbe

De ce este PNL în pierdere de viteză
de Florin Gheţău
Nicuşor Dan ia măcar 10 procente în Capitală, Macovei cu M10 se duce spre 4-5%, MP-ul lui Băsescu obţine vreo 7-8% în Bucureşti, ALDE se ridică la 6-7%. Alte partide mici vor însuma la rândul lor măcar 4%, iar independenţii vor fura şi ei alte puncte bune. Adunaţi procentele. Ies cam 38-40. PSD ia 35, indiferent de candidatul cu care va defila. Total: 75. Cât mai rămâne din tortul mare? Vreo 25 de puncte, care se vor duce către liberali.
Citiţi întregul articol...

Rockin' by myself

Supravieţuitorul newyorkez
de Dumitru Ungureanu
Puţine vedete rock au scăpat întregi din industria spectacolului, adulată de inconştienţi şi urâtă de cei arşi. În general, publicul are impresia că-n domeniul respectiv e mereu petrecere, lucru parţial adevărat, dacă priveşti de la distanţă şi implicat în activităţi conexe. Auxiliarii trăiesc la maximum beneficiile meseriei, fără consum psihic, deoarece n-au tangenţă cu tensiunea creativă.
Citiţi întregul articol...

Scrisoare pentru melomani

În memoriam - Raluca Ştirbăţ: "Pascal Bentoiu, aşa cum l-am cunoscut"
de Victor Eskenasy
Într-o lume românească în care delincvenţii "de rang" pretind că scriu tratate ştiinţifice în puşcărie, nu poţi să nu iubeşti un om care îşi începea o carte-capodoperă scriind cu modestie: "Întrucât nu sunt muzicolog, şi deci nu am nici posibilitatea şi nici dorinţa de a urmări şi oferi cititorului adevăruri obiective, îmi propun să fac ceea ce mai degrabă îmi stă în putere: ...un fel de jurnal de călătorie în cuprinsul creaţiei enesciene". Mi-ar fi plăcut să-l cunosc direct pe Pascal Bentoiu, plecat în alte lumi de o săptămână. Nu l-am cunoscut decât din portretul din Timpul ce ni s-a dat al soţiei sale, Annie Bentoiu, din sufletul pus de Sofia Cosma în concertul său de pian, din partiturile enesciene pe care le-a întregit cu atâta har şi dragoste. Aşa că prefer să mă retrag în vârful picioarelor şi să-i las pagină albă unei prietene care l-a cunoscut cu adevărat. Mărturia şi omagiul pianistei Raluca Ştirbăţ.
Citiţi întregul articol...

Datul în spectacol

Cât de greu se găseşte un job
de Oltiţa Cîntec
În urmă cu câţiva ani, pe vremea când, din cauze de austeritate bugetară, în teatre se putea aduce un nou angajat doar dacă plecau, indiferent cum, alţi şapte!, una dintre studentele mele de la Actorie se plângea "cât de greu se găseşte un job. Avea perfectă dreptate, iar constricţia şi imprevizibilitatea pieţei artistice din România au menţinut starea aceasta de fapte, chiar dacă sectorul independent a încercat să absoarbă temporar şi cât de mult poate, căci nu o duce prea bine nici el, supraoferta de posesori de diplome cu specializări artistice.
Citiţi întregul articol...

De veghe în lanul de cultură

De ce este atât de alb omuleţul cel galben
de Mădălina Cocea
Nimeni nu ştie cu exactitate de ce statueta se numeşte Oscar. Numele corect al distincţiilor este "Premiile Academiei Americane de Film". Micul trofeu, stilizarea unui cavaler cu sabie care stă pe o rolă de film, nu a avut nici un nume până în jurul anului 1934, când i-a apărut această poreclă, "Oscar".
Citiţi întregul articol...

Timpuri noi

Convorbiri cu Nicolae Manolescu
de Daniel Cristea-Enache
- Constatând că, nici după 26 de ani de la căderea comunismului, cea mai mare parte din dosarele mele de la Securitate n-au fost comunicate C.N.S.A.S., m-am hotărât să-i adresez actualului director al SRI o scrisoare deschisă. O fac prima oară publică în conversaţiile noastre.
Citiţi întregul articol...


Internaţional:

Eco: "Dacă Dumnezeu ar exista, el ar fi o bibliotecă"
de Dragoş Cojocaru
"Ca să supravieţuieşti trebuie să spui poveşti", scria Umberto Eco în romanul Insulă din ziua de ieri. Şi, deşi numărul lucrărilor sale ştiinţifice este de vreo zece ori mai mare decât cel al romanelor, Eco rămâne cunoscut în întreaga lume pentru "poveştile" sale.
Citiţi întregul articol...

Supliment de dolari pe capul lui Rushdie
de Dragoş Cojocaru
Iranienii au un fel aparte de a sărbători cei 27 de ani scurşi de când ayatolahul Khomeini a emis o fatwa (decret religios) împotriva scriitorului Salman Rushdie, pentru vina de a fi scris "blasfemia" numită Versetele satanice.
Citiţi întregul articol...

Eric Clapton, între un nou album şi retragere
de Dragoş Cojocaru
Pe 20 mai 2016, Clapton va lansa cel de-al 23-lea album de studio din cariera sa. Revista "Rolling Stone" spune că pentru acest disc, intitulat I Still Do, Clapton a colaborat din nou cu producătorul Glyn Johns.
Citiţi întregul articol...

Condamnaţi la moarte pentru vina de a fi metalişti
de Dragoş Cojocaru
Asta riscă doi dintre membrii formaţiei de heavy metal iraniene Confess, care au fost acuzaţi de blasfemie şi propagandă pentru vina de a fi cântat acest gen de muzică.
Citiţi întregul articol...

Ultimul Bowie, serial pe Instagram
de Dragoş Cojocaru
"Bowie, etern inovator, până şi după moarte", a scris "The Guardian", care a anunţat că ultimul album al artistului britanic, Blackstar, va fi transformat într-o miniserie postată, încă din această săptămână, pe Instagram.
Citiţi întregul articol...


Fast food

Film

Pasiune sau credinţă
de Iulia Blaga
Fraţii Coen sunt la al patrulea film cu răpiri (după Fargo, Raising Arizona şi The Big Lebowski) şi nu dau semne că ar fi epuizat acest artificiu dramaturgic. Acum l-au făcut motorul unei poveşti plasate în Hollywood-ul anului 1951, unde omul care stinge cele mai complicate scandaluri ale ficţionalului studio Capitol, Eddie Mannix (personaj real, de altfel, a lucrat pentru MGM) e confruntat cu răpirea vedetei Baird Whitlock (George Clooney), înaintea turnării ultimei scene a unui film cu Iisus.
Citiţi întregul articol...

Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde

De-aş fi poliţist
de Bobi
Nu mi-aş pierde timpul fugărind sărmani ca să le dau amenzi. Nu aş sta în intersecţie cu fluierul în gură, arbitrând precum Ovidiu Haţegan. Nu aş da buzna în cluburi, noaptea, speriind clienţii şi numărându-i ca pe oi, întru respectarea normelor ISU. Dacă aş fi poliţist, aş scrie o carte. O carte nu foarte stufoasă, dar densă în informaţii şi figuri de stil. Cred că aş adopta un stil narativ un pic comic, aşa. Adică aş prezenta întâmplări mai mult sau mai puţin reale din activitatea mea, dar într-o notă ironică. A nu se înţelege autoironică, pentru că eu îmi respect autoritatea.
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer