Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Ora de libertate

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

1-8 martie


Ana Damian

03.03.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
- Nu pot să cred că eşti un hater.
- Me? spun destul de fals pentru că înţeleg ce spune prietena mea Mona.
- Nu-ţi place 1 martie, deteşti 8 martie, de Valentine's te-ai ascuns şi mai am şi alte sărbători care nu-ţi plac. Eşti un hater.
- Haterul e mai degrabă specimenul de social media care înjură tot ce mişcă - spune Claudia.
- Ştiu ce e haterul, dragă Claudia - ridicăm toate capul spre ea, pentru că discuţia noastră uşoară se duce pe un ton vesel sau trist dar niciodată arţăgos. Iar Mona este evident nervoasă şi decisă să îşi verse năduful pe noi.

Tăcerea se prelungeşte până la o limită când atmosfera ar putea deveni neplăcută noroc că Mona se trezeşte şi se uită spre noi puţin descumpănită:
- Îmi pare rău - şopteşte - îmi plăcea la nebunie 1 martie, întotdeauna mi-a plăcut, când eram mică îmi imaginam că anul începe la 1 martie. 31 decembrie era atât de anost, nu se întâmpla nimic remarcabil care să marcheze trecerea, pe când mărţişorul era şi zi şi simbol şi obiect şi mai mult decât orice era o legătură care se crea cu băieţii care în restul anului erau ermetic închişi. Mi se părea că pentru o zi eram centrul atenţiei şi cu cât primeam mai multe eram mai fericită. Sună stupid?
- Patetic - spun eu şi râdem toate dar Mona se uita la noi parcă dorind să găsească pe cineva alături de ea în iubirea mărţişorului.
- Pentru mine - spuse Ileana - nu a fost vreodată aşa ceva. Nu am fost extremistă ca dânsa - şi arătă spre mine - dar nici nu a însemnat mai mult decât o zi ceva mai specială în care puteam să ne ascundem în spatele mărţişorului şi să fim interesate de băieţi şi ei de noi fără alte fandoseli.
- Nu sunt un hater - spun şi toate ar vrea să sară pe mine să mă contrazică, să îmi dea exemple din care să reiasă că sunt, dar le opresc - de ce nu vă gândiţi că nu îmi place mărţişorul sau revelionul sau Valentine's pentru că acestea sunt zile, mari sau mici, cărora nu le poţi accepta semnificaţia sau nu te poţi bucura de ea de unul singur? Nu aş putea aştepta 1 martie cu nerăbdare ca să fug în Obor să îmi iau un mărţişor, poate dacă m-aş duce după o geantă la D&G ar fi mai uşor de suportat dar şi aşa aş avea zeci de poşetuţe pe care mi le-aş fi dăruit singură de Crăciun sau de 8 martie. Sunt 340 de zile în care nu am nicio problema şi îmi ador singurătatea şi îmi iau ce genţi vreau singură, nu-mi cereţi să o fac şi de 1 martie, uite Mona detestă acum ziua asta pentru că au fost probabil cu unul mai mulţi bărbaţii care i-au dăruit mărţişorul din dragoste.
- Nu vă imaginaţi - spune şi monologul meu destul de depresiv e uitat imediat - azi a venit soţul meu Matei la mine la serviciu să îmi aducă mărţişor. Vă daţi seama? Nici măcar nu credeam că ştie unde lucrez ba a mai venit şi pe la 4 după masa exact când se deschide bursa la New York. pe masa mea trona mărţişorul de la Vlad, o poşetuţă, cum zice dânsa - şi arată spre mine - CK.

Eram toate în pragul sufocării:
- Şi? - spuse Anouk - zi dragă nu ne ţine aşa că facem infarct.
- Şi? Păi omul ăsta nu a ştiut niciodată că există 1 marie, de ziua mea îmi lua soacră-mea cadou - de jenă, nu m-a aşteptat o dată de la muncă, mă rog, lista e prea lungă şi acum brusc îmi cumpără cadou... o poşetuţă? Dacă nu m-aş fi simţit vinovată aş fi râs, dar m-am simţit, s-a uitat la poşeta de pe biroul meu şi a spus astea le primiţi voi de 1 martie, faină companie aveţi! Şi nu avea mult sarcasm în voce, avea mai multă tristeţe. Nu e viaţa asta de rahat? Acum devine atent când nu îl mai vreau, el nu s-a simţit ever vinovat, pentru nimic iar eu era să mor azi. Dar am supravieţuit. Nu ştiu sigur cum am să ies din situaţia asta dar un lucru mi-e clar, nu mai accept o oră viaţa pe care am dus-o. Şi în acest moment Vlad este într-un avantaj uluitor. Vă daţi seama că mi-a adus o poşetă perfectă? Stilul meu 100%, a lui Matei era cumpărată de mama lui, evident. 100% stilul ei. Avantaj Vlad şi să o ia naiba de vinovăţie. Ai să îţi distrugi copiii, nu îi iei de la tatăl lor - mi-a spus mama. Care tatăl lor? Ultima dată când Oana a avut febră mi-a adus Vlad medicamentele pentru că Matei nu răspundea la telefon. Aşa că am avut un mărţişor tematic, poşete pentru fete.
- Poţi să îmi dai mie una - spun.
- Aia de la soacră-mea - râde în sfârşit Mona - are atâtea cercuri de metal că poţi organiza olimpiada doar din geanta mea, şi ciucuri... şi curele.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer