Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cum poţi publica un cuvînt? (artă poetică)


Bogdan Ghiu

06.03.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cum aş putea să public un cuvînt (eu creez cuvinte tocmai pentru că limba, şi tot ce depinde de ea, adică totul, e mult prea dată, datul însuşi) sau un joc de cuvinte şi atît, adică fără nimic alături, de jur-împrejur sau dedesubt, pur şi simplu, de sine stătător, fără adică a pune cuvîntul acela pe o carte (ca titlu) sau pe / într-un tablou / fotografie (ca "obiect") etc.?
 
Mă interesează să creez jocuri de cuvinte pline, tari, cu sensuri şi mize mari, cuvinte totalizatoare, cuvinte-emblemă. Să spun scurt. Nu îmi place să povestesc "neutru", să înşir, deşi ştiu şi accept că acestea sînt norma şi imperativul etico-politice al epocii: să ne povestim.
 
Am scris despre media şi am inventat Evul Media, ca etichetă generală pentru epoca (epocile) prezente (cu trecerile, deci, dintre ele, perceptibile - miracol, binecuvîntare - biografic, într-o singură viaţă).
 
Am scris pornind în continuare tot de la media, ca revelator privilegiat al lumii actuale, şi, mergînd şi mai departe, am spus Telepitecapitalismul: tele + pithecus + capitalism = "semiocapitalism" (Berardi "Bifo") literar, poetic, sintetic, adică pontifical spus.
 
Am ajuns, în sfîrşit, să spun şi vreau în continuare să spun, sus şi tare, ca soluţie democratică, Dadasein, altfel spus, erezie, alterarea, corectarea marelui, epocalului Dasein (Heidegger cu toţi ai lui şi cu toate ale sale) prin Dada.
 
Şi atît. Un cuvînt şi atît. Pentru care să nu fiu nevoit să scriu o carte pe care să-l pun ca titlu, fără să-l tipăresc deci, fără să expun, fără suport şi chiar fără artă: Evul Media, Telepitecapitalismul, Dadasein.
 
Şi altele, mai mici sau mai mari, aproape tot timpul.
 
Şi, ca procedură (căci arta este, suprem, creare de proceduri "sărace": ce poţi face cu tine însuţi, cinstit, şi atît), mă pregătesc să propun Compostapocalipsa. Care rămîne de descifrat, de creat.

Ştiu că epoca e narativă (fără a fi neapărat şi "epică", adică un cuvînt netradus şi nemestecat, deci nehrănitor) şi că e corect să relatăm cît mai tranzitiv, cu cît mai puţine efecte de intensificare liric-"modernistă".
 
Dar eu sînt poet, adică traduc. Vreau deci să pot să spun doar cîte un singur cuvînt-punte şi lume şi atît. Cum să fac? 
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer