02.04.2016
Mă hotărăsc să pun capăt rondului de noapte cu bicicleta. Aş mai sta, că e frumos afară, dar mâine trebuie să merg la serviciu. Cobor Copoul aproape pustiu în viteză, virez prin faţa Agenţiei TAROM înspre Strada Gării şi încetinesc, atent la liniile de tramvai.

Din mers, de pe trotuarul întunecat de copaci, pare că aud vocea unui cetăţean care mă strigă:
- Domnu', domnu'! Staţi oleacă.

Vreau să trec nepăsător mai departe, apoi începe să mă mustre conştiinţa. Dacă e un om în nevoie? Opresc, dar nu-l văd încă bine pe apelant.
- Bună seara, îmi strigă prietenos vocea.
- Bună!
- Ce mai faceţi, vă plimbaţi cu bicicleta?

Omul are spirit de observaţie. Sau mă ia pe departe, trage de timp. Sigur îmi cere ceva. Încep să pariez în minte: bani sau o ţigară.

Mă apropii şi îl văd mai bine. Iese şi el pe jumătate la lumina neoanelor, ca dintr-o grotă. E băut, dar nu mort de beat. Mai degrabă în curaj:
- Nu cumpăraţi un estictor?

Mă abţin să nu izbucnesc în râs.
- Un ce?!
- Un estinctor.

Trage din întunericul copacilor un extinctor mai mare decât cel obişnuit, de maşină. Îl ia în braţe şi mi-l prezintă:
- Marfă bună!

Mă gândesc de unde l-o fi având. Pare că ezitarea mea îi creează speranţe, aşa că i le tai scurt:
- Mulţumesc. Nu.
- Hai, că-l dau ieftin.

Începe să mă roadă curiozitatea.
- Cât?
- Douăzeci de lei.

Îmi stârneşte cheful de negociere:
- Mult.
- Hai zece.
- Nu, nu-mi trebuie.

Cetăţeanul e evident necăjit, dezamăgit de o aşa remarcă.
- Haideţi, domnu', nu găsiţi unul mai ieftin nici în bazar.

Plusez.
- Dar merge?
- Merge, dă-l dracu', de ce să nu meargă? Îl putem verifica.
- Cum?
- Tragem aşa de aici!

Îmi arată cu gesturi imaginare procedura.
- Şi dacă aşa se consumă, zboară toată soluţia din el?

Cu întrebarea asta îl cam închid. Îl scot tot eu din încurcătură, trecem peste momentul penibil:
- Ei, nu-i nevoie acum. Întrebam şi eu de curiozitate. Nici n-am ce face cu el.
- E bun la incendii.
- Păi, am unul la maşină.
- Ăsta-i mai mare. E de tren. Ăla de maşină nu-i bun la incendii mai mari, insistă el să-mi aducă şi mai multe argumente.
- La incendii mai mari, fug şi chem pompierii, nu dau cu extinctorul.
- Până vin pompierii, e bine să aveţi lucrul dumneavoastră.

Îmi aprind o ţigară, ca să rumeg sfatul profund.
- Nu, nu cumpăr. Nici dacă l-aş vrea, n-am cum să-l car până acasă.
- Vă ajut eu.
- Nu, iau o decizie finală. Noapte bună.
- Dar îmi daţi şi mie o ţigară?

Îi dau una. I-o şi aprind.
- Noapte bună, îmi spune el.

Îşi ia extinctorul sub braţ şi se îndepărtează pufăind din ţigară.

PS (ce-am mai văzut între timp):

0 comentarii

Publicitate

Sus