Actualitate
Un deceniu de haos: Palatul Culturii - o luptă de zece ani cu uitarea, schelele şi meschinăriile politice
de Cătălin Hopulele
După aproape zece ani de când stă închis publicului şi mai bine de cincisprezece de când se vorbeşte despre renovarea sa, sălile mari ale Palatului Culturii vor fi redate ieşenilor pe 27 aprilie. În acelaşi stil în care a fost finalizat secolul trecut, un amalgam arhitectural, după cum ar spune gurile rele, însă un monument frumos, care atrage zeci de fotografi în fiecare seară. Dar drumul Palatului Culturii de la monument ieşean în stare precară la un concept arhitectural plăcut privirii a curs pe o pânză înţesată cu promisiuni, minciuni, scandaluri, amânări şi haos. În cei zece ani, doar lucrurile care au ajuns în presă ar fi suficiente pentru a putea umple un dosar, pentru istoricii care încă nu s-au născut, despre heirupismul din finanţarea publică din România.
Citiţi întregul articol...
Interviu
David Lowen, fost director Euronews şi fost preşedinte CIRCOM Regional: "Nu cred că TVR se poate salva de unul singur. E dincolo de puterile sale"
de Cătălin Hopulele
David Lowen a venit din nou la Iaşi, la Seminarul Internaţional de Jurnalism organizat de TVR, cu un optimist rezervat, dar cu o încredere care răzbate din fiecare afirmaţie a sa - televiziunile publice nu vor muri, ele se vor adapta. În ceea ce priveşte România, crede şi astăzi ca TVR nu se luptă nici cu tehnologia din ce în ce mai avansată şi nici cu o calitate în scădere a programelor, ci cu lipsa stabilităţii. De finanţare, de management, de bun-simţ şi de implicare politică. Televiziunea este a românilor, crede fostul preşedinte al CIRCOM Regional. Iar aceştia trebuie să aibă încredere în ea, fiindcă atunci când a fost adus ca director la Euronews, ca să-l scoată din malul în care se adâncise, problema era similară - a încrederii. Doar că în România nu se va putea rezolva în şase luni, cum a reuşit el, ci va mai trebui, probabil, o generaţie.
Citiţi întregul articol...
Carte
O expediţie în timp, cu Mihai Tican Rumano
de Cristian Teodorescu
Nu mă mai dau în vânt după cărţile de călătorii. Probabil din cauză că am citit multe în copilărie. Cu un entuziasm care mă făcea să caut cu orele, pe rafturile bibliotecilor publice la care eram abonat, până mai găseam un titlu care conţinea şi cuvintele magice: "călătorie", "expediţie", "voiaj". Am citit, până pe la 13 ani, şi cărţi despre călătorii imaginare, şi despre expediţii care s-au întâmplat. Cam toate semănau cu basmele în care e musai să aibă loc şi o călătorie în căutarea a ceva sau a cuiva, de la caz la caz. Pe Mihai Tican Rumano mi l-a recomandat, la un moment dat, bibliotecara şcolii generale la care învăţăm. Prietenul lui Cezar Petrescu m-a fermecat. Poveştile lui curgeau atât de pe gustul meu, încât nu mai conta ca Rumano nu era unul dintre marii descoperitori ai lumii, şi nici că nu stabilise vreun record, acolo, în călătoriile sale. Totuşi, am rămas cu o veche slăbiciune pentru cărţile lui, adevărate madlene ale copilăriei mele.
Citiţi întregul articol...
Opinii:
Culegătorul de harfe
Oameni din Titan
de Andrei Crăciun
Anii 2000 abia începeau când un irlandez şi-a cumpărat o garsonieră în cartierul Titan, în Bucureşti, România. A dat puţin peste cinci mii de dolari pe ea. Avea de gând să stea aici şi să scrie cărţi. Un scriitor, un ciudat. A scris.
Citiţi întregul articol...
Întâmplări şi personaje
Povestea fumătorului
de Florin Lăzărescu
A fost odată ca niciodată, într-un sat, un fumător. Apoi au fost mai mulţi. Şi au trăit împreună în linişte şi pace câtă le-a dat Dumnezeu. Şi-au ridicat case, au crescut împreună animale, au mâncat şi au băut, au dansat şi râs la botez şi nuntă, au plâns la înmormântări. Tot împreună cu nefumătorii. Şi poate că aşa s-ar fi petrecut lucrurile până la sfârşitul lumii, dacă la o bucată de timp nu s-ar fi aflat prin părţile acelea un vătaf hapsân care nu mai ştia cum să belească oamenii cu biruri. A pus bir pe case, pe pământ, pe păduri şi pe lacuri, pe orătăniile din curte, pe mâncarea de la gură, pe trecut drumul, pe sărit pârâul. Boierul avea totdeauna mare nevoie de galbeni de cheltuit pe nevoile lui, aşa că nu făcea nimic pentru oameni şi nici măcar lui nu-i erau de ajuns. Iar lumea tare nemulţumită era de asta.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
A venit primăvara!
de Radu Pavel Gheo
A venit, a venit primăvara! Nici nu trebuie să ieşi afară ca să îţi dai seama de asta. O simţi în aerul încălzit de soarele puternic, care strecoară în casă o duhoare de mizerie stătută. Duhoarea pătrunde încet prin toate ferestrele deschise spre primăvară, ca liniile ondulate de mirosuri ce-şi croiesc drum în desenele animate. Acolo jos, la colţul străzii, e un loc unde e interzisă aruncarea gunoaielor (amendă între o mie şi cinci mii de lei) şi acolo vin în fiecare seară românii rebeli să îngrămădească mizerii. Unii vin pas-pas, la apus, din blocul de alături sau din vilele învecinate, alţii apar cu maşina în întunericul nopţii, deschid portbagajul şi îl golesc repede, după care demarează în trombă. Iar la colţ se adună grămezi de moloz, scânduri putrede, perne mucegăite, pungi cu gunoi menajer, mâncare stricată, cutii de carton cu resturi, sticle pe jumătate golite, saci rupţi. Acum, de când s-a încălzit, gunoaiele încep să pută. A venit primăvara.
Citiţi întregul articol...
Vagonul cu vorbe
Lecţia atentatelor. Ce e de făcut
de Florin Gheţău
Totul se schimbă cu o viteză ameţitoare. Din păcate în rău. În urmă cu vreo două-trei decenii ne uitam la Israel şi nu pricepeam mare lucru din războiul cu gruparea Hamas. Nu prea înţelegeam nici cu cine se duce lupta, de unde vine pericolul şi care e miza, cine sunt inamicii sau de ce riposta Tel Aviv-ului e la fel de dură.
Citiţi întregul articol...
Rockin' by myself
Viitorul luminos din subterană
de Dumitru Ungureanu
Cine îşi mai aminteşte filmul Trainspotting, care a lansat câţiva actori de filme rar premiate?
Hm! Aşadar, vrând să scriu despre muzică, nu încep cu autorul scenariului, Nick Hornby, las în plan secund regizorul şi scot în faţă (de parcă mai era nevoie!) actorii... Personificarea imaginii, a faţadei. În ce sistem de valori trăim? Fără îndoială (să continuu în stilul umorului negru din pelicula respectivă), un sistem dat dracului! Televiziune, internet, aparate foto, telefoane mai inteligente decât posesorii, camere de supraveghere video, cipseturi cu date biometrice implantate la purtător, conexiune instant la realităţi inaccesibile, războaie câştigate cu arme controlate de la distanţă (dronele infatigabile), manipulări genetice, viruşi cibernetici, microbi fără antidot, sclavie corporatistă, regenerare sangvină, trai în vile şi-n favele, sărăcie şi staţia spaţială pregătită ca refugiu pentru nişte privilegiaţi în momentul în care planeta, secătuita, îşi va da sufletul... Toate astea palpită sub membrana auriculară, deodată cu noul album semnat Underworld - Barbara Barbară We Face a Shining Future (2016, Astralwerks / Caroline Internaţional).
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani
Gânduri de biciclist meloman sau invers...
de Victor Eskenasy
Ce păcat că în vremurile noastre de înaltă şi avansată tehnologie nu ai posibilitatea să adaugi unei pagini de ziar tipărite un dispozitiv pentru a asculta un exemplu muzical, alături de polologhia unui critic trezit prost dispus şi gata să asasineze o violonistă, un pianist sau vreo voce a operei. Nici măcar pagina web a unui săptămânal cultural nu oferă o soluţie; singura "muzică" disponibilă este, foarte adesea, aceea a vreunui anunţ publicitar de mesajul căruia e greu să scapi. Altfel, nici eu nu m-am trezit prea bine dispus, fără să fiu "critic" de profesie, şi m-am întrebat, scriindu-vă, ce "exemple" muzicale v-aş fi oferit săptămâna aceasta, trăită sub semnul cacofoniei create de zgomotul bombelor teroriste, al ţipetelor speriate, al alarmelor maşinilor de poliţie şi ambulanţelor de la Bruxelles şi sub cel al recitativelor xenofobe şi antisemite deghizate ale unor solişti vocali liberali în Parlamentul României.
Citiţi întregul articol...
Datul în spectacol
O Aniversare
de Oltiţa Cîntec
Istoria Aniversării, în teatrul din România, a debutat cu un spectacol-lectură la Odeon şi a continuat cu puneri în scenă la Tg. Mureş şi Timişoara. De câteva luni, li s-a adăugat montarea realizată de Erwin Simsensohn la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoşani. O instituţie aflată în situaţie de pribegie, căci clădirea, intrată în proces de restaurare, are soarta multora dintre edificiile de teatru din România. După doi ani de şantier finanţat printr-un împrumut extern al guvernului nostru, au apărut surprize, neînţelegeri între proiectant, care nu s-a sfătuit cu oamenii de teatru, şi constructor, care nu-şi asumă responsabilităţi, care îşi dă seama că de fapt lucrările costă mai mult decât iniţial etc. Recunoaşteţi, cred, tiparul. Modelul se repetă, înseamnă mari întârzieri, cheltuieli suplimentare: pentru artişti, ghinionul de a repeta şi juca în alte săli, cel mai adesea improprii; pentru conducere, dificultatea de a pierde actorii din trupă, care pleacă, pentru că anii trec, iar rolurile la care visează, planurile de carieră nu pot aştepta rezolvarea disensiunilor dintre arhitecţi şi executanţii reparaţiilor, găsirea finanţărilor şi altele asemenea.
Citiţi întregul articol...
De veghe în lanul de cultură
Povestea mărului care se visa întreg
de Mădălina Cocea
Ieri discutăm cu o prietenă pe Facebook că aş mânca nişte paste. Într-o conversaţie pe WhatsApp, schimbam imagini cu cartofi belgieni şi mesaje de încurajare pentru Bruxelles. Mi-am notat pe telefon citirea de la apometre. Este posibil să fi schimbat şi nişte replici digitale cu privire la deconstructivismul lui Derrida, dar aş prefera ca acele comentarii să nu iasă vreodată la suprafaţă. Dacă aş fi interogată de Poliţie în legătură cu activitatea mea de pe telefon, m-aş simţi foarte liniştită ştiind că aspectele mai sus menţionate sunt criptate, secrete şi ascunse în interiorul acelui seif digital de nepătruns pe nume iPhone.
Citiţi întregul articol...
Idei pe contrasens
Noile mituri fondatoare ale poporului român
de George Onofrei
Un subiect aproape "îngropat" săptămâna aceasta, în contextul atacurilor teroriste de la Bruxelles, l-a reprezentat raportul Corpului de Control al Primului-Ministru privind cazul Colectiv. Mass media au acordat mai mult spaţiu când a fost prezentat raportul definitiv al accidentului aviatic din Munţii Apuseni, agenda publică fiind, probabil, ceva mai liberă la momentul respectiv. "Îngroparea" subiectului e posibil să aibă explicaţii ceva mai adânci decât evenimentele din capitala administrativă a Uniunii Europene. Imediat după groaznicul incendiu din clubul bucureştean, singurele "poveşti" livrate de media erau exclusiv unele de succes, fie că îi priveau pe salvatori, fie sistemul medical românesc.
Citiţi întregul articol...
Fast food
Film
Ilegitim, dar sănătos
de Iulia Blaga
Cu Ilegitim, Adrian Sitaru duce mai departe căutările formale începute odată cu filmul său de debut, Pescuit sportiv, şi continuate cu Din dragoste, cu cele mai bune intenţii şi Domestic. Curajul lui de a nu peria spectatorul în sensul blănii (cum spunea odată Nae Caranfil despre sine) poate veni din dorinţa de a-l scoate din zona de confort. Cred că este vorba mai degrabă de un exerciţiu intuitiv, care îl face să înainteze pe pipăite în zone formale necunoscute, presimţind că forma va determina treptat conţinutul. Altfel spus, în momentul în care pleacă la drum, nu ştie unde va ajunge, ceea ce face călătoria şi mai palpitantă. (Iar călătoria o face în primul rând pentru sine, nu pentru spectator, ceea ce mi se pare foarte ok.)
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde
Ion din Nazalet
de Bobi
Acum na, ştim cu toţii cum e, fiecare cu conştiinţa lui. Dacă poţi şi vrei, îl ţii, dacă nu, o să arzi în iad. Adică nu e ca şi cum cineva te obliga să ţii post. Ion a hotărât că veşnicia e musai să o petreacă în rai, că e lungă. Sau, mă rog, au hotărât părinţii pentru el, încă de mic, când neştiind cum să-i prefigureze noţiunea de iad, i-au dat să aleagă între post şi bătaie, iar el a ales să nu îşi transforme fesele în zebră. Şi cum timpul trece fără să te întrebe dacă eşti şi tu de acord cu asta, uite cum Ion a devenit bărbat responsabil şi vegetarian câte patruzeci de zile, ici şi colo.
Citiţi întregul articol...
Avanpremieră:
Roy Lewis - Cum l-am mâncat pe tata sau Omul Evoluţiei
- Dar, la urma urmei, de ce încerc eu să explic asta? Cea mai convingătoare dovadă a gătitului e mâncatul. Gustaţi un pic şi o să vedeţi.
Fraţii mei şi partenerele noastre ne-am înghesuit în jurul ciudatei şi aromatei bucăţi de carne pe care mama ne-a oferit-o în clipa aceea. Fetele, care deja se intimidaseră în faţa focului, s-au retras cu sfială, însă Oswald a apucat cu îndrăzneală carnea, a dus-o la bot, şi-a înfipt dinţii în ea şi a muşcat o bucată. Într-o clipă chipul i s-a făcut stacojiu, a început să scuipe, s-a înecat, a icnit, a înghiţit cu violenţă, a scăpat halcă de carne (pe care mama a prins-o repede) şi s-a zvârcolit de durere. Îşi frecă înnebunit gura şi gâtlejul, iar din ochi îi ţâşnea apă.
Citiţi întregul articol...
Internaţional:
Batman vs. Superman: naşterea unui univers de bani şi pixeli
de Dragoş Cojocaru
E martie, vine sezonul blockbusterelor şi, prin urmare, nimeni nu se miră că premiera foarte mediatizată a săptămânii este filmul Batman vs. Superman. Un alt film cu supereroi? Nu numai.
Citiţi întregul articol...
Avem un atentat. Urmează reacţiile
de Dragoş Cojocaru
Recentele atentate de la Bruxelles i-au convins pe cei de la "Slate" că, în ultima perioadă, reacţiile în mass şi social media tind să urmeze o schemă anume de reacţie la orice atac terorist.
Citiţi întregul articol...
Cele mai importante 10 tweet-uri din primii 10 ani de Twitter
de Dragoş Cojocaru
Faimoasa reţea de socializare a împlinit un deceniu de activitate şi a devenit, conform "Le Figaro", un "element indispensabil pentru cunoaşterea şi înţelegerea istoriei contemporane", în ciuda unei cifre de afaceri în scădere şi a unei "întârzieri" în ceea ce priveşte numărul de utilizatori, în comparaţie cu uriaşii Facebook şi Instagram.
Citiţi întregul articol...