Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Am fost şi campion universitar de spadă, şi campion al oraşului Bucureşti


Autori diverşi

04.04.2016
Suplimentul de cultură, aprilie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate
 
Premiile Gopo: A New Hope
de Iulia Blaga
N-am mai râs niciodată la vreo Gală Gopo. S-a întâmplat abia la a zecea ediţie, când umorul îndrăzneţ al gazdei, actorul şi regizorul Alexandru Bogdan, a adus în sfârşit ceea ce lipsea evenimentului. O breaslă mică plină de orgolii nu are de ce să se ascundă în spatele unei ceremonii politicoase. La ediţia precedentă era sesizabilă, la cei care au înmânat premiile, o atitudine pasiv-agresivă care era, probabil, semn că puroiul trebuia cumva purgat. Sper că Alexandru Bogdan va fi chemat şi la anul. Postura de Ricky Gervais e cea mai potrivită pentru mica noastră industrie, unde like-urile pe Facebook sunt echilibrate de bârfele pe din dos. Sau de reacţii pe faţă.
Citiţi întregul articol...
 
Interviu
 
Interviu cu istoricul literar şi criticul Mircea Anghelescu: "Am fost şi campion universitar de spadă, şi campion al oraşului Bucureşti"
de George Neagoe
"Este un joc, dacă pot spune aşa, care e fermecător în sine: istoricul literar poate fi un romancier ratat, ţinut să respecte rigorile documentului. E posibil, dar bănuiesc că e foarte greu, nu pentru că este vorba despre un personaj istoric, un om real, ci pentru că este vorba despre un personaj care scrie, şi ceea ce scrie el, oricum ar fi, este lumea lui. Istoricul literar este obligat deci să se plaseze în două lumi, să găsească secretul armoniei lor. În fine, cred că plăcerea este a activităţii în sine, indiferent de rezultat, iar bucuria este de a găsi nota proprie, tema personajului, în jurul căreia se aşază totul. Asta e rar."
Citiţi întregul articol...
 
Carte
 
O espediţie moldovenească în Africa
de Codruţ Constantinescu
Nu mă dau în vânt după vânătoare, însă aventura lui Dimitrie Ghika-Comăneşti şi a fiului său, Nicolae, în Somalia merită studiată cu atenţie pentru că este vorba despre una dintre primele explorări româneşti ale Africii profunde, în anul 1895. Cei doi boieri români, pasionaţi de vânătoare, cu mari proprietăţi în zona Bacăului, au organizat o ambiţioasă partidă de vânătoare, extinsă timp de cinci luni, în Cornul Africii, pentru a exersa în voie împuşcarea de lei, hipopotami şi zebre.
Citiţi întregul articol...
 
Opinii:
 
Culegătorul de harfe
 
Curiosul caz al domnului Graham Greene
de Andrei Crăciun
Mă aflu în plină lectură a cărţii Puterea şi gloria de Graham Greene. Este grozavă - îmi administrez treizeci de pagini pe zi, nu mai mult, ca să-mi prelungesc bucuria. Îmi este, cu fiecare cuvânt, tot mai clar că mă aflu în faţa uneia dintre conştiinţele fundamentale ale secolului XX. Graham Greene a trăit optzeci şi şapte de ani şi a scris enorm. Cu toate acestea, numele său nu figurează între cei înţeleşi drept cu adevărat mari. Puţini înţeleg să îl pună în patrimoniul mondial al literaturii acolo unde s-ar cuveni. Pentru mine e în primii zece scriitori ai ultimilor o sută de ani. Dar câţi gândim aşa?
Citiţi întregul articol...
 
Întâmplări şi personaje

Vreo două lucruri despre scriitori şi USR. Nici n-o să crezi! O să rămâi tâmpit!
de Florin Lăzărescu
De câteva săptămâni, în breasla scriitorilor de la noi s-a pornit un mare scandal. Atât de mare, că a atras atenţia presei, a publicului larg, a celor care de obicei numai grija asta nu o poartă. Contestarea actualei conduceri USR a împărţit scriitorii în tabere care - în locul unui dialog civilizat despre orice probleme ar fi -, de la dă-te-colo-vino-ncoa', au început să-şi arunce, pe un ton degrabă vărsătoriu de sânge, cuvinte mai contondente decât pietrele smulse din caldarâm. Apelative precum "arogant borşit", "ticălos", "nemernic", "tâmpit", "puţă bleagă" sau "cadavru în descompunere" întunecă orizontul strâmt al literaturii noastre mai ceva decât cenuşa vulcanică. Drept urmare, presa a prins să bage cultură pe ţeava ştirilor cotidiene, s-a înroşit Facebook-ul de interes pentru scriitori, vezi oameni care până mai ieri bănuiau vag existenţa scriitorilor români contemporani că au acum păreri şi soluţii pentru breaslă.
Citiţi întregul articol...
 
Românii e deştepţi
 
De la Bucureşti la mare
de Radu Pavel Gheo
Am aflat de curând că în România există un proiect de dezvoltare a unei linii de cale ferată de (relativ) mare viteză, care să străbată întreaga ţară de la vest la est, adică de la graniţa cu Ungaria până pe litoralul Mării Negre. Într-o ţară în care trenurile au ajuns la performanţa de a merge cu viteza unei biciclete, e o ştire care merită un pic de atenţie. Un pic, adică nu prea multă, fiindcă românii cunosc deja specificul administraţiei româneşti, indiferent de guvern şi de culoarea sa politică: planuri măreţe, rezultate penibile. Ne apucăm întotdeauna de treabă cu un avânt titanic, gata să mutăm şi Carpaţii din loc, după care facem o mică pauză, mai muncim un pic, ne plictisim, aruncăm pe apa sâmbetei nişte bani, mai scurmăm puţin cu cazmaua în pământ, ca să ne aflăm în treabă, după care lăsăm totul baltă, fiindcă între timp a apărut un proiect nou, mai măreţ, mai interesant şi mai important pentru naţiune, la care trebuie să ne înhămăm cu acelaşi avânt.
Citiţi întregul articol...
 
Vagonul cu vorbe
 
Avem motive de optimism pentru următorii ani?
de Florin Gheţău
Nivelul de încredere al mediului de afaceri în evoluţia pieţei a crescut la începutul acestui an, arată barometrul EY România. Firmele se arată mai încrezătoare, deşi piaţa pe care acestea activează nu dă semne concludente de dezmorţire. Să fie doar o percepţie a oamenilor de afaceri şi o dorinţă a acestora de a ieşi cât mai repede din tunelul crizei sau într-adevăr tendinţa este de creştere în toate domeniile? Greu de spus. Ceva semne sunt, dar numai în unele sectoare, nu peste tot.
Citiţi întregul articol...
 
Rockin' by myself
 
Iggy
de Dumitru Ungureanu
Filmul Trainspotting, revăzut recent, mi-a scurmat frisoanele şi fobiile omului obişnuit, crescut şi trăit într-o societate ferită de excesele şi duritatea celei britanice. Trebuie să mă consider norocos, fiindcă n-am avut parte de greutăţile unui băiat de la marginea societăţii, nici n-am suferit depresia lipsei de serviciu, proprii generaţiei mele de punkeri vestici. Alţii au decis pentru mine de mic, iar şcoala m-a învăţat că aşa se cuvine să fie mereu.
Citiţi întregul articol...
 
Scrisoare pentru melomani
 
Revelaţii: "The Great Violinist Endre Wolf (1913-2011)"
de Victor Eskenasy
Casa Danacord, principala companie de discuri daneză, ar putea fi un exemplu şi pentru România. Cu peste 600 de CD-uri disponibile în shop-ul ei online, cu antologii de înregistrări istorice din concertele unor mari interpreţi în vizită la Copenhaga, făcute de radioul danez între 1931 şi 1939 (Horowitz, Piatigorski, Serkin, Milstein, Landowska), cu antologii ale marilor voci internaţionale ale operei pe scenele daneze în aceeaşi perioadă (Anni Konetzni, Adele Kern, Helge Rosvænge, Beniamino Gigli, Georges Thill etc.), cu serii speciale de discuri dedicate unor pianiste remarcabile, astăzi uitate (Johanne Stockmarr, France Ellegaard, Galina Werschenska), sau unor mari figuri ale muzicii vocale, ca mezzosoprana Else Brems, Lauritz Melchior şi Aksel Schiotz, Danacord aproape nu mai are nevoie de vreo recomandare specială. Iar cea mai recentă apariţie din seria "Marele violonist Endre Wolf (1913-2011)", vol. 2, Endre Wolf în Sweden. Studio & private recordings 1944-1978, atestă cu prisosinţă profesionalismul şi seriozitatea editorilor danezi.
Citiţi întregul articol...
 
Datul în spectacol
 
Ce vrei să te faci când vei fi mare?
de Oltiţa Cîntec
Shirley Temple, Mickey Rooney, Judy Garland, Macaulay Culkin etc. sunt câteva nume dintr-o întinsă listă de copii actori care au debutat la vârste fragede şi au făcut cariere uimitoare interpretând personaje de gen. Candizi, lipsiţi de trac, adorabili prin înfăţişare şi inocenţă, cei mai mulţi dintre ei au renunţat la copilăria tipică pentru platourile de filmare şi o profesiune care le-a adus celebritate şi le-a umplut conturile. Dar care a venit şi cu un revers.
Citiţi întregul articol...
 
De veghe în lanul de cultură
 
Când vedetele devin reper de moralitate
de Mădălina Cocea
Pe vremuri, să fii vedetă era o chestiune destul de clară. Probabil că există un manual secret undeva, în care se preciza exact câte camere de hotel trebuie să vandalizezi, care era numărul minim de internări pentru dezalcoolizare sau în ce momente este recomandat să începi o ceartă cu paparazzi care se ţin după tine. Celebrităţile erau previzibile. Presiunea media era eficientă. Scandalurile se terminau, de obicei, cu o scrisoare atent construită de biroul de presă al vedetei prin intermediul căreia se cerea scuze publicului. Între timp, lucrurile s-au schimbat, şi nu neapărat în rău.
Citiţi întregul articol...
 
Idei pe contrasens
 
Flori, fete sau băieţi, melodii sau cântăreţi. Şi Ponta
de George Onofrei
Ne-am amuzat, desigur, la vestea că, potrivit unui studiu IRES (institutul de cercetări sociologice patronat momentan doar spiritual de Vasile Dancu), Victor Ponta este cel mai cunoscut intelectual român - atât dintre cei în viaţă, cât şi dintre cei trecuţi la cele veşnice. Mircea Kivu a explicat deja foarte limpede pentru "Adevărul" că atunci când faci sondaje opiniei cu întrebări deschise (nu dai omului o listă pe care să bifeze un nume sau altul), obţii rezultate de genul acesta şi că, în general, românii confundă notorietatea cu "specialitatea". Totuşi, ca un fost prim-ministru ajuns celebru în presa internaţională pentru că şi-ar fi plagiat lucrarea de doctorat să fie văzut drept un mare intelectual al vremurilor sale de către concetăţeni este un fapt care are tâlcul său.
Citiţi întregul articol...
 
Fast food
 
Film
 
Călătorii cu lupi şi italieni pierduţi prin România
de Iulia Blaga
Ultimul lup este, se pare, modul prin care Jean-Jacques Annaud şi-a spălat păcatele după momentul Şapte ani în Tibet (1997), care fusese interzis în China pentru că amintise de invazia Chinei asupra Tibetului din 1949. Şapte ani în Tibet e încă interzis în China, iar Annaud avea şi el interdicţie de a intra în ţară, până i s-a propus să regizeze adaptarea cinematografică a bestseller-ului lui Lu Jiamin. "The Economist" susţine că francezul ar fi semnat o scrisoare deschisă care ar fi fost distribuită în China, în care regreta greşeala cu Şapte ani în Tibet. Mai bine n-o scria. Ultimul lup (Wolf Totem, în engleză) e un film mediocru în 3D, cu peisaje frumoase (Mongolia profundă), dialoguri ultra-explicative ca pentru proşti, poveste subţire şi scene violente de luptă între animale sau, în general, greu de privit pentru iubitorii de animale.
Citiţi întregul articol...
 
Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde
 
Magma cum laude
de Bobi
În cazul în care nu ştiaţi, pe plaiurile din imediata apropiere a Iaşului a trăit cândva un uriaş. Ei, şi când zic uriaş, apoi era uriaş. Atât de mare, încât îţi trebuie cam jumătate de oră doar ca să te gândeşti la el în întregime. Nici nu vă închipuiţi ce greu îi era în viaţa de zi cu zi. În primul rând că e dificil să găseşti haine pe măsura ta. Drept pentru care nici el nu a găsit. Pentru cititorii complexaţi de dimensiuni, vă sfătuiesc ca nici măcar să nu vă gândiţi.
Citiţi întregul articol...
 
Avanpremieră:
 
Nicolae Avram - Mamé
"Suplimentul de cultură" publică în avanpremieră un fragment din romanul Mamé, de Nicolae Avram, care va apărea în curând în colecţia "Ego. Proză" la Editura Polirom.
"Viaţa mea, ca şi a celor peste o mie de băieţi şi fete, se desfăşoară în spatele unor garduri înalte. Clădirile şi terenurile întinse pe zeci de hectare aparţin unei foste unităţi militare. În imediata apropiere curge un rău, iar dincolo de poarta principală se înalţă un munte cu adevărat vrăjit."
Citiţi întregul articol...
 
Internaţional:

Războiul contra Cetăţeanului Kane
de Dragoş Cojocaru
Hearst a lansat un atac uriaş încercând să scoată acest film din circuit, poveste care a intrat deja în istoria cinemaului. Abia acum însă ies la iveală documente care arata nivelul la care Hearst era dispus să ducă acest război cu filmul şi cu tânărul lui regizor. Aceste documente, citate în cartea Citizen Kane: A Filmmaker's Journey, de Harlan Lebo, carte ce urmează să apară în aprilie, arată cum întreaga armată de avocaţi şi directori ai lui Hearst a fost înregimentată în lupta cu Welles. În 1941, Arnold Weissberger, avocatul şi managerul lui Welles, îşi avertiza clientul: "Nu e o furtună într-un pahar cu apă, nu se va calma de la sine".
Citiţi întregul articol...
 
"Palmira nu mai poate fi salvată"
de Dragoş Cojocaru
Este părerea academicianului francez Dominique Fernandez, ca reacţie la vestea eliberării faimosului oraş antic. Palmira, oraş aflat pe drumul caravanelor dintre Damasc şi Eufrat, înscris pe lista patrimoniului cultural UNESCO, a fost ocupat, în 2015, de soldaţii ISIS, care au început să distrugă vechile temple. El a fost eliberat, în prezent, de armata siriană, dar starea relicvelor antice îi îngrijorează pe specialişti.
Citiţi întregul articol...
 
Mister Bean, noul Maigret
de Dragoş Cojocaru
Despre Rowan Atkinson, interpretul popularului Mr. Bean, se spune că este "omul (sau clovnul) cu faţă de cauciuc", pentru a descrie toate grimasele din repertoriul său. Toate aceste grimase lipsesc cu desăvârşire în noul lui rol, comisarul Maigret, eroul unui nou film TV lansat în Marea Britanie de Paştele catolic.
Citiţi întregul articol...
 
"Charlie Hebdo"-Belgia: războiul caricaturilor
de Dragoş Cojocaru
Cei din redacţia "Charlie" au aruncat prima piatră. În primul număr de după atentatele de la Bruxelles, francezii şi-au bătut joc, pe pagina întâi a săptămânalului, cu un desen de Riss, prezentându-l pe cântăreţul Stromae, înconjurat de membre tăiate pe fondul drapelului belgian, întrebându-se: "Tată, unde eşti?".
Citiţi întregul articol...
 
În artă, narcisismul vinde cel mai bine
de Dragoş Cojocaru
O spune un studiu universitar realizat de profesorul Yi Zhou, de la Florida State University, şi publicat de "The European Journal of Finance". Studiul arată că artiştii cu un ego nemăsurat sunt mai cunoscuţi de public şi, în consecinţă, lucrările lor se vând mai scump pe piaţa artistică.
Citiţi întregul articol...
 
La un barbecue, versiunea Masacrul din Texas
de Dragoş Cojocaru
O staţie de benzină rurală, folosită ca decor pentru crimele oribile din clasicul horror Texas Chainsaw Massacre (realizat de Tobe Hooper, în 1974) se va reinventa în această vară, când va fi deschisă publicului sub formă de restaurant.
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer