29.04.2016
Băiatul cu mingea

După antrenament: de la piciorul drept
la stângul, pas înainte, pas înapoi,
pe piciorul drept pe stângul,
talpa dreaptă sus pe coapsă, rămâne
aşa până când se roteşte
de jur împrejur, mingea se rostogoleşte
de-a lungul piciorului,
ca un strop de sudoare, acum o prinde,
o saltă uşor cu laterala moale
a labei şi o jonglează
o dată, de două ori, de trei ori,
sărind pe un picior ca pe sârmă,
la sală, prinde mingea
şi o ţine în aer,
o leagănă pe interiorul
labei mai slabe, stângi, păşeşte înainte
şi iar înainte, înapoi, o ridică
deasupra capului, o lasă în suspensie;
el îşi potriveşte corpul în unghi drept,
ţine mingea sus cu o zvâcnire
 a gâtului, o balansează cu capul
dintr-o parte în alta, mai lent, tot mai lent,
ca un refren ce se pierde,
până când mingea, încetinită, se opreşte
pe marginea părului lui,
soarele fierbinte şi sudoarea îi umplu ochii
el face paşi, legănat
apoi aruncă delicat mingea
ridicându-şi umerii
dând capul pe spate, o prinde
în golul de sub bărbie,
se apleacă de la mijloc, îşi vede umbra,
tricoul fluturând, firele culcate
ale ierbii arse de arşiţa verii;
se relaxează, mingea alunecă
în spate... nu nimereşte piciorul.

El se roteşte, se duce
la minge, de parcă ar fi o piatră
de care s-a împiedicat, o apasă
cu piciorul stâng, o presează
în laba piciorului drept
până când mingea sare în aer, îi dă un călcâi
să zboare deasupra capului - curcubeul! -
se instalează pe coapsa întinsă apoi
îşi roteşte mingea peste genunchi,
pe fluierul piciorului, ca să jongleze din nou
de la piciorul drept la stângul
- de la dreptul la stângul, până pe coapsă, sus -
dând ocol, în ultima zi a verii
câmpului gol.

(în perioada 1 aprilie - 30 octombrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)

0 comentarii

Publicitate

Sus