Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Am vrut să oferim adolescenţilor ieşeni o experienţă care să îi facă să revină în sala de teatru


Autori diverşi

18.04.2016
Suplimentul de cultură, aprilie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate
 
Octav, un film cu un CV de elită. Serge Ioan Celebidachi îşi filmează în România lungmetrajul de debut
de Iulia Blaga
Între 21 martie şi 27 aprilie 2016, la Câmpulung (Argeş) şi în studiourile de la Buftea au loc filmările la Octav, lungmetrajul de debut al lui Serge Ioan Celebidachi. Văzând fotografiile de pe platou cu un Marcel Iureş îmbătrânit la machiaj, imediat te gândeşti că seamănă izbitor cu Sergiu Celibidache, tatăl regizorului. După cum anunţa un comunicat de presă, Octav explorează teme universale ca timpul, nostalgia şi dragostea în cea mai pură şi măreaţă formă a sa, întruchipată de relaţia profundă şi inocentă dintre un bătrân de 80 de ani şi o fetiţă de 10 ani. Intrigantă şi originală în această poveste este călătoria în timp pe care o face personajul principal, bătrânul Octav (interpretat de Marcel Iureş), în urma căreia ies la iveală evenimente importante din copilăria sa, acesta rămânând în acelaşi timp prizonier al trupului său îmbătrânit.
Citiţi întregul articol...
 
Interviu cu regizorul Bobi Pricop, nominalizat la UNITER pentru Pisica verde: "Am vrut să oferim adolescenţilor ieşeni o experienţă care să îi facă să revină în sala de teatru"
de Cătălin Hopulele
Din colaborarea avută cu Teatrul pentru Copii şi Tineret Iaşi, regizorul Bobi Pricop a făurit un spectacol cum nu s-a mai aflat pe scenele din România. Pisica verde, cu tehnica să de silent disco, l-a trimis pe acesta în faţa juraţilor de la UNITER şi i-a adus o nominalizare la categoria cea mai bună regie, în prestigioasa competiţie teatrală. Însă regizorul rămâne cu picioarele pe pământ - deşi consideră nominalizarea ca fiind una onorifică, o certificare a muncii depuse, în special pentru faptul că este prima oferită când este luat în calcul un spectacol pentru adolescenţi, spune că îşi va continua munca pe care a depus-o şi până acum, fără a creşte presiunile din exterior sau interior asupra sa. În vârstă de 30 de ani, regizorul a pus în scenă până acum nouă spectacole, la Bucureşti, Craiova, Oradea şi Iaşi, însă nu crede că există vreo aşteptare reală ca valul existent al tinerilor regizori să poată revigora în vreun fel actul teatral. Bobi Pricop nu s-a distanţat complet nici de actorie, chiar dacă la început a părut că se îndepărtează de aceasta, regizând chiar de cum a absolvit cursurile de licenţă şi de masterat la Uniunea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografica din Bucureşti. "Sunt sigur că nu sunt un actor netalentat. Dar am descoperit un fel de împlinire lucrând în teatru ca regizor."
Citiţi întregul articol...
 
Carte
 
California românească
de Marius Miheţ
Încheiat într-o primă formă la finele lui 1988, romanul La capătul nopţii a preluat între timp mare parte din balastul unei memorii asediate. A rezultat un text cu etajări simbolice şi deschideri multiple, la două capete ale istoriei. Libertatea însemna cândva - astăzi mai puţin - un ideal. Deseori unul utopic. Iar literatura înlocuia libertatea imposibilă cu cartografierea memoriei. Cam aşa funcţiona, fireşte, banalizând problema, întreaga producţie literară din comunism.
Citiţi întregul articol...
 
Opinii:
 
Culegătorul de harfe
 
Literatură, nisip şi clepsidră
de Andrei Crăciun
Femeia de hârtie de Rabih Alameddine (Polirom, 2015), ce splendidă declaraţie de amor de litere! Citesc Femeia de hârtie în Orientul Mijlociu. Sunt în Palestina. Nu e nici cinci dimineaţa, glasul muezinului m-a trezit. Nu mai pot adormi. Iau o carte de pe noptieră. Mă pierd în cartea lui Rabih Alameddine. Citesc, citesc, citesc. Sunt convins că acest roman este scris de o femeie. Merg spre coperta a treia şi aflu că m-am înşelat. Rabih Alameddine (născut în 1959) este un bărbat din Iordania, crescut în Kuweit şi Liban, care a mai trăit în Anglia şi în Statele Unite ale Americii, a studiat ingineria la Los Angeles, iar în prezent se împarte intre Beirut şi San Francisco. Mă uluiesc.
Citiţi întregul articol...
 
Întâmplări şi personaje

De vorbă cu calul
de Florin Lăzărescu
Deşi băuse peste măsură de mult, scoase ultimii bani şi mai cumpără o sticlă de ţuică, pe care o sorbi cu înghiţituri mici, printre lacrimi, la o măsuţă de plastic din bar. O vreme aţipi, nestingherit de larma celor din jur. Apoi tresări brusc, îşi luă biciul de lângă sticla de ţuică şi alergă afară.
- ...Trr! Trrr! Belitu\' dracului! Pleci fără mine, ai?! Nu mai pot bea liniştit o ţuică, ai?!... Naa, cal afurisit! Stai oleacă! Unde fugi aşa? Parcă n-am mai oprit la crâşmă asta niciodată! Ţi-i foame, ai?! Apăi să ştii că pan-acasa, halt!, nu primeşti nimic, mergem întins... Crezi că mie nu mi-i foame?! Tu măcar ai mâncat toată noaptea, aşa sunteţi voi caii, mai mult mâncaţi decât dormiţi! Mănânci, de-a-mpicioarelea, dormi de-a-mpicioarelea! Şi ce mâncare!...
Citiţi întregul articol...
 
Românii e deştepţi
 
Pe pistă: perspectiva biciclistă
de Radu Pavel Gheo
La naiba, n-am loc să trec! Iar au parcat idioţii ăştia maşinile pe pista de biciclete. Ar trebui să-i amendeze. Sigur, multe ar trebui. În fine, hai că trec repede pe trotuar. Ce să fac, nene? Asta e. Nu te supăra, pe unde vrei să merg, să ies pe şosea? Nu vezi şi dumneata că au blocat cretinii pista? Ba pe-a mă-tii. Asta-i opera deştepţilor de la primărie. Au făcut oraş european, cică, avem nu ştiu câte zeci de kilometri de piste ciclabile. Avem o laie. Uite cum au făcut aici. Mi-aduc aminte: erau nişte trotuare late de vreo trei metri, cu copaci umbroşi, să te tot plimbi vara pe bulevard. Ca în Viena. Dup-aia au hotărât că fac pistă ciclabilă - frumos, nimic de zis, european, civilizat. Şi uite ce-a ieşit.
Citiţi întregul articol...
 
Vagonul cu vorbe

Naţionalismul, arma periculoasă a liberalilor
de Florin Gheţău
Se vede că liberalii sunt dezorientaţi şi au rămas fără obiectul muncii, având deja câteva rateuri în acest an - scriam în această pagină în urmă cu o săptămână. PNL e în cădere în sondaje, partidul nu are temă, nu are subiect, nu are vână. E plat, previzibil şi neatractiv. Marţi a picat bomba. Marian Munteanu a fost desemnat candidat la primăria Bucureştiului, după două episoade nereuşite. Mai întâi a fost retragerea lui Cristian Busoi, apoi povestea cu Ludovic Orban chemat de urgenţă la DNA, pentru că omul căuta bani pe la diverşi afacerişti pentru propria campanie electorală.
Citiţi întregul articol...
 
Rockin' by myself
 
Broderia roşie a groazei
de Dumitru Ungureanu
Genul de filme numit "horror" s-a născut, de nu greşesc, odată cu a şaptea artă. Pelicula Sosirea unui tren în gară La Ciotat (1895), a fraţilor Lumière, punea pe fugă spectatorii primei proiecţii, care credeau că vor fi striviţi de locomotiva ce părea să iasă de pe pânză şi de pe sine. Faptul a fost observat şi exploatat comercial de specialiştii în psihologia maselor, gata să ofere publicului senzaţii tari. Contra cost, fireşte.
Citiţi întregul articol...
 
Scrisoare pentru melomani
 
"Mineriada" de la Opera Naţională din Bucureşti: Demisia coreografului Johan Kobborg şi reflexele şovinismului românesc
de Victor Eskenasy
Ziua de 12 aprilie 2016 va intra, probabil, în istoria culturală a României secolului XXI drept una ruşinoasă, cea a unei alte "mineriade", împotriva unei mâini de artişti, balerini ai Operei Naţionale de la Bucureşti, care au îndrăznit să protesteze contra veleitarismului şi naţionalismului, a îngustimii de spirit şi a comportamentului fariseic, amintind de vremuri ceauşiste, şi demonstrate de cei doi dirijori români care s-au trezit peste noapte instalaţi de Ministerul Culturii în posturi de conducere. Un martor al evenimentelor relata pe Facebook despre înjurăturile, fluierăturile, urletele "Plecaţi Dracului la voi în ţară", adresate balerinilor de "oameni abrutizaţi", la care s-a adăugat, nota el pe bună dreptate, "lipsa de solidaritate a altor artişti şi intelectuali care acum bagă capul în nisip, având naivitatea să creadă că nu le vine şi lor rândul"...
Citiţi întregul articol...
 
Datul în spectacol
 
Matei Vişniec Ars poetica
de Oltiţa Cîntec
Cel mai nou roman al lui Matei Vişniec, Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrelă (Editura Cartea Românească) ilustrează strălucit direcţiile creatoare pe care autorul român de expresie franceză şi-a construit opera: teatru, proză, poezie. Citindu-l, gândul mi-a fugit spre Roman teatral de Mihail Bulgakov şi, mai aproape de noi, spre Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici, tustrele reflectând în timpi istorici diferiţi, în moduri specifice şi în grade diverse complicata lume a iluziei teatrale.
Citiţi întregul articol...
 
De veghe în lanul de cultură
 
Şi textele mici
de Mădălina Cocea
Este luni dimineaţă şi, spre deosebire de fiecare luni dimineaţă, nu mă întreb ce mai fierbe prin România. Luni dimineaţa ştiu ce fierbe România, pentru că toată lumea bolboroseşte la 100 de grade din weekend-ul precedent. Încerc să ignor situaţia şi să îmi văd de articol. Am o idee bună de articol, are legătură cu vedete care şi-au dat falimentul, în timp ce îşi afişează luxul la televizor. Este vineri şi, pentru că îmi place să fac lucrurile din timp, mă aşez lângă nepoţica mea pe canapea şi vreau să mă uit la unul-două videoclipuri.  Nepoţica mea are alte gânduri, cum ar fi să cânte ea în loc să cânte domnii de la televizor.
Citiţi întregul articol...
 
Idei pe contrasens
 
Timbrul literar se întoarce. Pregătiţi lipiciul!
de George Onofrei
Parcă niciodată în istoria recentă Parlamentul României nu a fost o instituţie atât de eficientă. În alte vremuri, legile dospeau şi ani până să ajungă la votul din Plen. Numai că finalul de mandat îi va găsi pe aleşii noştri cu o cantitate serioasă de saci urcaţi în căruţă. Oricine are practic vreun interes şi pe "lumea cealaltă", adică în afara forului legislativ - unde sunt poate "ziarişti profesionişti", pensionari, scriitori, compozitori -, acţionează acum, repede, cât poate opinia publică e mai atentă la clipul trupei Taxi sau la ridicolul alegerilor locale din Bucureşti decât la legile care urmează să fie trimise spre publicare în "Monitorul Oficial".
Citiţi întregul articol...

 Note de călătorie 

Vederi din Palestina 
de Andrei Crăciun
Sunt în Palestina, alături de alţi ziarişti români, la o invitaţie a Ministerului Turismului şi Antichităţilor din această ţară sfântă prea puţin recunoscută, şi încă şi mai puţin cunoscută pe plan internaţional. Am venit aici cu inima deschisă, caut să înţeleg de ce israelienii şi palestinienii nu pot ajunge la un acord de pace. Menţionez că sunt filosemit, religia mea e creştină, dar cultural mă simt evreu. Am fost educat deopotrivă în România şi în Israel, la Tel Aviv. Oamenii pe care îi admir cel mai mult pe lume sunt evrei.
Citiţi întregul articol...

Fast food
 
Film
 
Vulturul şi buncărul
de Iulia Blaga
Eddie Vulturul e o comedie feel good (văd că Google zice că şi Chungking Express e feel good), cu potenţial la public din mai multe motive. În principal, pentru că îi dă posibilitatea omului de rând să se identifice cu eroul care şi-a pus în cap şi a reuşit să ajungă la Olimpiada de la Calgary, la proba de sărituri cu schiurile, fără să aibă pic de experienţă.
Citiţi întregul articol...
 
Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde
 
Ca între neamuri
de Bobi
- Ăştia spuneau că servesc ciorbă, dar văd că o dau ca pe rachiu. Ia uite, zici că am cerut cincizeci de mililitri.
- Da, fato, dar eu îi spun. Să mor dacă nu îi spun.
- Ei, lasă, ce să mai spui de acum, asta e. Măcar e bună. Noroc de ardeiul iute.
- O, da, cică face bine la stomac.
- Hi, hi, dar face bine şi lu\' Petrică, pentru aia mică.
- Ha, ha, haaaaa!
- Taci, tu, că te aude lumea!
Citiţi întregul articol...
 
Avanpremieră:
 
Ioan T. Morar - Sărbătoarea Corturilor
"M-am născut minoritar şi, cu siguranţă, voi muri minoritar. E adevărat, n-am ales în ce minoritate să mă nasc, n-am vrut eu să vin în lumea asta într-o familie de baptişti. E singurul lucru pe care nu l-am ales eu. În rest, celelalte minorităţi în care am intrat au fost hotărârea mea, luată în cunoştinţă de cauză. Eu am ales să trec la cultul mozaic, eu am ales să plec în Israel (când am ajuns acolo nu am devenit majoritari, eram în minoritatea convertiţilor), eu am ales să mă întorc şi am ales să fondez, alături de Jac, "Sărbătoarea Corturilor", o biserică iudeo-creştină. Aşa voi sfârşi, un minoritar în minoritatea neoprotestanţilor."
Citiţi întregul articol...
 
Internaţional:
 
Artă şi politică: cum se folosesc liderii de tablouri
de Dragoş Cojocaru
"Uitaţi ce declară liderii politici. Dacă vreţi cu adevărat să aflaţi ce au în minte, priviţi cu atenţie tablourile expuse în spatele lor în timpul conferinţelor de presă, sau la summituri, sau atunci când se opresc, cu o spontaneitate doar aparentă, pe coridoare, pentru a răspunde întrebărilor unui reporter", spune Kelly Grovier într-un material BBC Culture.
Citiţi întregul articol...
 
Micul Darth Vader s-a prăbuşit în partea întunecată
de Dragoş Cojocaru
La sfârşitul anilor '90, micul actor Jake Lloyd apărea în filme la Hollywood alături de Arnold Schwarzenegger în Jingle All the Way şi, mai ales, îl juca pe copilul care urma să devină Darth Vader în Războiul stelelor: Ameninţarea fantomei. Astăzi, Jake Lloyd, pe numele lui real Jake Broadbent, a ajuns în zona crepusculară, presa anunţând, în ultimele zile, cum fosta vedetă a fost transferată din penitenciar la o instituţie psihiatrică.
Citiţi întregul articol...
 
Când serviciile secrete protejau secretele lui Harry Potter
de Dragoş Cojocaru
O poveste interesantă care implică agenţi ai guvernului britanic şi pe micul vrăjitor de la Hogwarts a fost dezvăluită în această săptămână. Într-un interviu acordat postului de radio australian ABC, editorul Nigel Newton a dezvăluit faptul că, în 2005, a fost contactat de serviciile de informaţii britanice cu privire la o posibilă "scurgere" pe internet a ultimei cărţi semnate de J.K. Rowling, carte care nu fusese lansată încă oficial.
Citiţi întregul articol...
 
Anglia declară război pentru inelul Ioanei d\'Arc
de Dragoş Cojocaru
Englezii au ce au cu Philippe de Villiers, fondatorul unui parc tematic istoric din Franţa, numit Puy du Fou. Villiers a devenit un villain în ochii englezilor, după ce a cumpărat pentru o sumă foarte frumoasă, la o licitaţie în Londra, inelul Ioanei d\'Arc, eroina naţională franceză.
Citiţi întregul articol...
 
Noul serial Star Trek - ce va fi, de fapt
de Dragoş Cojocaru
Încă din februarie, de când postul CBS a anunţat că se lucrează la un nou serial Star Trek ce va fi creat şi dirijat de Bryan Fuller (autorul seriei Hannibal), fanii s-au întrebat cum va fi această nouă serie. "Epicstream" anunţă că noul Star Trek va fi, de fapt, o serie de tip American Horror Story sau True Detective, cu câte o singură poveste de mai multe episoade, ce va dura câte un întreg sezon.
Citiţi întregul articol...
 
Un Pasternak cam scump
de Dragoş Cojocaru
Casa de licitaţii newyorkeză Bonhams a scos la vânzare manuscrisul romanului Doctor Jivago, adnotat chiar de autorul său, Boris Pasternak. Un manuscris care a fost vândut pentru suma de 77.500 de dolari.
Citiţi întregul articol...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer