Deprimismele literaturii române de azi (1)

Don Quijote Rătăcitorule, printre atâtea opinii răzleţe, agresive, subversive, controversate parcă nici n-ar mai avea rost să-ţi faci simţită prezenţa într-o lume din ce în ce mai preocupată de materialisme efemere, într-o lume în care se vorbeşte doar despre vedete şi vedetism, despre politică şi fotbal, despre violatori în serie şi criminali sadici. Splendoarea s-a transformat în tv-show iar sinceritatea şi-a luat lumea-n cap în timp ce intelectualii polemizează virulent, parcă prea virulent pentru o lume atât de... virulentă. Pretutindeni întâlneşti doar chipuri crispate, preocupate, încrâncenate. Ai sentimentul că traieşti într-o lume bizară, fantasmagorică din care au dispărut frumuseţile simple, zâmbetele, fascinaţia. “Time is money” este sloganul general valabil. Şi cu toate acestea, se mai întâmplă şi lucruri frumoase. Mai ales în zona “obscură” a literaturii române, zona celor „tineri şi neliniştiţi”, pentru care deocamdată uşile încă se sfiesc să se deschidă. De fapt, adevărul este că, scriitorii tineri vin cu atâta forţă încât au creat o adevărată angoasă, o panică generalizată în rândul “consacraţilor” din literatura română.

Fenomenul “internaut” a căpătat proporţii de-a dreptul incredibile, unii dintre scriitorii tineri ajungând să fie mai bine receptaţi decât maeştri lor. De fapt, ei au ajuns în ipostaza de nu-şi mai recunoşte maeştri, de-a nu mai recunoaşte „valoarea consacrată”, de-a renega tot ce înseamnă „şaptezecist”,„optzecist” etc. Acest sentiment porneşte dintr-o aprigă dorinţă de revanşă împotriva tuturor acelora care, în altruismul lor exagerat, au ignorat aproape cu desavârşire ceea ce se petrece în zona literaturii tinere. Ignoranţa are întotdeauna preţul ei.

Iniţiativele sunt multiple iar cei care se încumetă să pornească la drum în aventura site-urilor şi paginilor web sunt din ce în ce mai numeroşi. Există site-uri literare româneşti care au depăşit cu mult cifra miilor de vizitatori zilnici şi în care activitatea literară, comentariile, criticile sunt febrile. Există deja lideri de opinie, există valori recunoscute, întâlniri, evenimente literare.

Este adevărat însă că facilitatea publicării în variantă electronică este în primul rând una de natură financiară dar nu pot fi ignorate nici avantajele cu privire la posibilităţile de distribuţie şi promovare a unei cărţi aparute pe net. Unele edituri au înţeles foarte repede că trebuie să se adapteze noilor tendinţe şi au demarat proiecte ambiţioase în vederea publicării şi în variantă electronică. Deocamdată şi-au dezvoltat site-urile de prezentare şi au experimentat vânzarea prin poşta electronică. Rezultatele au fost extraordinare, de multe ori cifrele obţinute din vânzarea pe net au depăşit cu mult cifrele obţinute prin vânzarea cărţilor în librării. Este un început, încă timid, dar sunt convins că într-un timp nu prea îndepărtat o să asistăm la un fenomen mult mai amplu în acest domeniu, atât de cotroversat astăzi.