Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Castele în ruină - Alba. Judeţul fotografului sătul


Florian-Rareş Tileagă

06.06.2016
PasiLiberi.ro, octombrie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
N-o fi Alba "cel mai cel" judeţ din ţară, bogat, frumos etc. - deşi se poartă superlativele şi aş putea s-o dau pe laude localiste pe care puţini ar putea să le verifice - dar ştiu că e un judeţ fotografiabil. De fapt, dacă cheful de poze s-ar măsura în foame iar judeţul ar fi mâncare, fotografii din Alba ar fi tot timpul sătui. Enumăr doar câteva "specialităţi": cetatea Alba Iuliei, mănăstirea Râmeţ, Iezerul Şureanu, Transalpina, Rimetea.

Şi nu numai. Catedrale, cetăţi săseşti, lacuri montane imense, biserici de lemn, mănăstiri - enumerarea e lungă şi, nu-i aşa, impresionantă în mod negustoresc. De aceea, ca să elimin orice bănuială de promovare umflată, voi enumera cele mai sărace, pustii şi uitate de lume locuri din judeţul Alba. Cele mai trecute cu vederea. Ele sunt vechile cetăţi şi castele nobiliare, din care n-au rămas decât ruine. Adică moloz şi buruieni, care, însă, pentru ochii oricărui bun fotograf, sunt aur curat. Bine ai venit într-un ţinut al rămăşiţelor care, în lumina bună a soarelui, sunt splendide.

Cetatea medievală din Petreşti

E cea mai atipică dintre recomandări, pentru că, practic, vorbim de un cimitir, de o bucată de zid şi de un turn care ar sta oricând în topul celor mai sinistre imagini din Ardeal. Sunt resturile unei cetăţi militare de secol XIV, din care turnul de care vorbeam se înalţă deasupra tuturor acoperişurilor. Totul e astupat de iederă, totul e deformat şi hiperbolic. Lumină bună: dimineaţa.


Bazilica romanică din Gârbova

Pe vârf de deal, aproape de sat, înconjurată de ziduri albe, bazilica nu contrazice nici măcar una dintre imaginile cu "cetate medievală" pe care le aveam în copilărie. Are 700 de ani vechime, stilurile (romanic, apoi gotic) sunt vizibile în liniile construcţiei iar peisajul de ansamblu e dominat de contrastul dintre piatră multă şi puţină iarbă. Lumină bună: seara.


Cetatea medievală din Colţeşti

E unul din locurile care nu reprezintă în nici un fel judeţul Alba, părând mai degrabă o fortăreaţă din Orient. Cocoţată pe deal, departe de satele Colţeşti şi Rimetea, cetatea (construită în 1296) e unul dintre cele mai pozate monumente din Transilvania. Unghiurile de fotografiere sunt cu duiumul, cetatea fiind înconjurată de versanţi, dar cea mai bună imagine se obţine de pe versantul vestic, pentru că astfel vei avea, în fundal, stâncile imense ale Pietrei Secuiului. Lumină bună: după-masa.


Castelul din Ocna Mureş

Un turist de rând s-ar duce acolo plin de speranţă şi s-ar întoarce deprimat. Un fotograf, însă, ar zâmbi, pentru că vechiul castel Teleki din Uioara de Sus (de secol XIX) are tot ce poate fi semnificativ în fotografia artistică: ziduri scorojite, ferestre sparte, frontoane proeminente, scări şubrede, proporţii uriaşe. Lumină bună: seara.


Castelul din Sânmiclăuş

Se vede de la mare distanţă, pentru că faţada sa vestică, cu două şiruri de coloane, se impune deasupra caselor şi lanurilor de porumb din apropiere. Castelul, ridicat în secolul al XVII-lea, este o capodoperă a Renaşterii târzii din Transilvania. Lumină bună: seara.


Castelul din Cisteiu de Mureş

Cel mai trist, părăsit, ruinat şi defăimat de pe listă. Dar osteneala merită dacă eşti fotograf. Rămăşiţele cu iz antic (chiar dacă presărate cu gunoaie) sunt parcă din picturile cu ruine ale unor Andrea Locatelli sau Paolo Anesi. Din oricare unghi l-ai privi, castelul (de secol XIX) e remarcabil. Şi perfect pentru şedinţe foto neconvenţionale. Lumină bună: pe toată durata zilei.


Castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos

Rezonanţele sumbre ale acestui castel de secol XIV (asasinarea lui Martinuzzi şi, după patru decenii, a lui Aron Pumnul în camerele castelului) sunt exprimate pe deplin de ruinele lugubre care au mai rămas în picioare. Poate e greu de crezut, privindu-le, dar vorbim despre cel mai valoros edificiu renascentist din ţară. Cine adoră siluetele de ziduri şi tufele de vegetaţie care îmbracă piatra, va fi fericit în acest spaţiu horror. Lumină bună: dimineaţa şi seara.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer