Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

Ce va lăsa în urmă Beatrice Rancea la Iaşi?


Autori diverşi

23.05.2016
Suplimentul de cultură, mai 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Actualitate

"Lumini şi umbre": un scurt bilanţ al managerului Operei ieşene: Ce va lăsa în urmă Beatrice Rancea la Iaşi?
de Cătălin Hopulele
În urma declaraţiilor publice ale vicepremierului Vasile Dâncu, dar şi ale noului ministru al Culturii, Corina Şuteu, Beatrice Rancea va fi aproape sigur numită interimar la conducerea Operei bucureştene, o instituţie care în ultimele săptămâni a fost epicentrul unor scandaluri de răsunet în spaţiul public, scandaluri ce au dus la demiterea unui ministru - Vlad Alexandrescu. Elogiată pentru rezultatele sale de la Iaşi de la cel mai înalt nivel al administraţiei centrale, Beatrice Rancea a obţinut pe 17 mai un nou mandat în fruntea Operei Naţionale Române Iaşi, după ce a depus un nou proiect de management pentru alţi patru ani. Acesta a fost notat, în final, cu 9,86. A devenit astfel limpede de ce Rancea nu ar fi putut fi numită la Opera din Capitală "înaintea datei de 20 mai", după cum s-a exprimat în prima sa conferinţă de presă ministrul Corina Şuteu. Acum, odată încheiate toate procedurile necesare reconfirmării în funcţie la Iaşi, managerul va putea fi detaşat pe o perioadă determinată la Opera Naţională Română din Bucureşti. Rancea va avea, aşadar, funcţia de la Iaşi asigurată, iar dacă nu va reuşi să îşi pună planurile în aplicare la Bucureşti, va putea oricând să se reîntoarcă pe poziţia pe care este titular.
Citiţi întregul articol...

CANNES 2016: Din ce a fost, puţin a mai rămas. Cele mai bune filme dintr-o ediţie bună
de Iulia Blaga
Al 69-lea Cannes şi al 12-lea an de când vin. Am schimbat hotelul. Stau mai aproape de săli, dar micul dejun începe la 7.00, nu la 6.30, ceea ce e criminal pentru corespondenţele de la Radio România Cultural. Sau, mă rog, e criminal pentru mine. Corespondenţele le fac oricum, după care fug, pentru că proiecţiile încep la 8.30. Nu mai prind loc la parterul de la Grand Théatre Lumière (Magda Mihăilescu nu-mi ţine loc tot timpul), aşa că mă cocoţ la balcon de unde ecranul se vede aproape ca un cartuş de Kent (sau ca un pachet de cafea). Nu e foarte cald, nici foarte frig, şi a plouat o singură dată de când am ajuns eu, în 12 mai seara (festivalul a început în 11). Mi-am cărat haine pentru toate condiţiile meteo - aici nu ştii niciodată la ce să te aştepţi, iar în săli suflă aerul condiţionat. M-a luat de câteva zile o durere-n gât. Articolul acesta va apărea în ziua în care se anunţă premiile Competiţiei Oficiale. Dar eu scriu în seara zilei de 18 mai 2016 aşa că, potrivit tradiţiei, mă voi opri la ce a fost mai important până acum.
Citiţi întregul articol...

Note de călătorie

Isprăvi şi întâmplări amuzante în Scoţia
de Codruţ Constantinescu
După ce în 2014 mi-am îndeplinit visul de a vedea Irlanda, anul acesta a venit rândul unui prim contact cu Scoţia. Înainte de plecare, m-am rugat în sinea mea ca scoţienii să aibă un accent mai apropiat de cel britanic şi cât mai îndepărtat de cel al irlandezilor, care parcă şi-au jurat să vorbească limba engleză în felul lor propriu şi inconfundabil, prea puţin comprehensibil pentru cineva obişnuit mai degrabă cu engleza americană.
Citiţi întregul articol...

Carte

Colecţia de imposibilităţi
de Marius Miheţ
Viaţa Aglajei Veteranyi pare ruptă dintr-un film noir. Iar povestea ei nu se poate regăsi decât în carcasa unui basm grotesc. Fără norii de zahăr ars ai unei poveşti, copilăria rămâne o captivitate ce are prea puţin a face cu inocenţa. Probabil că aşa se explică şi evadările ei în lumea teatrului. Numai între jocurile realităţii flexibile ale scenei improvizate ea găsea cu putinţă să-şi transfere angoasele. Experimentul teatral putea să forţeze frontierele închise. Graniţele unei singurătăţi asediate din toate direcţiile.
Citiţi întregul articol...

Opinii:

Culegătorul de harfe

Petruşevskaia a înţeles
de Andrei Crăciun
Poveşti de dragoste (în traducerea Antoanetei Olteanu) este o colecţie de nuvele. Cartea a fost publicată la Editura Polirom, în 2014. Aşa m-am întâlnit şi eu - târziu, dar nu prea târziu - cu Ludmila Petruşevskaia. Ludmila Petruşevskaia nu este un nume străin celor care cunosc literatura rusă contemporană - tot mai puţini în ţara noastră. Doamna Petruşevskaia (68 de ani) a publicat peste cincizeci de cărţi. Nimic din ce este textual nu îi este străin: a scris romane, poezie, piese de teatru, proză scurtă, eseuri. A scris tot.
Citiţi întregul articol...

Întâmplări şi personaje

Foileton: Senzaţionalele aventuri ale celebrului detectiv particular Juanito William Bond (3)
de Florin Lăzărescu
Într-o bună zi, eram, cred, pe punctul de a trece în nivelul patru, când uşa biroului s-a deschis zgomotos, ca şi cum ar fi fost lovită de un picior. Am dus mâna la piept şi, într-o fracţiune de secundă, pistolul meu tremura de nerăbdare să găurească ţeasta nepoftitului care-mi deranja meditaţia. Un pitbull feroce târa de lesă un amărât de om, evident jenat de lipsa lui de autoritate asupra animalului. Amărâtul şi-a proptit călcâiele în prag, s-a prins cu mâna de uşă, suficient de repede ca să-şi salveze javra de la o moarte sigură. Pistolul meu tremura de nerăbdare să-i împrăştie creierii. L-a legat de piciorul fotoliului de la intrare, mormăind ceva într-o limbă necunoscută, şi apoi a venit zâmbitor înspre mine. Nu-l cunoşteam, dar - ce naiba! - pe mine mă ştie multă lume. Dorea probabil să-l rezolv cu vreun caz. Deşi nu-mi convine să fiu deranjat în momentele mele de spirit, m-am hotărât să-l ascult. Sunt politicos cu necunoscuţii.
Citiţi întregul articol...

Românii e deştepţi

Conturi şi parole
de Radu Pavel Gheo
Primul cont de e-mail mi l-am făcut în 1999-2000, adică în preistoria internetului românesc. Era un cont clasic de Yahoo, cu o parolă scurtă, din şase litere. Erau vremuri mai simple. E drept că pe atunci, când tastai o adresă, trebuia să scrii frumos şi exact http//www. şi aşa mai departe, că nu exista Google - adică exista, dar era încă în faza copilăriei, aşa că internetul adult nu-l băga în seama -, dar altfel era mai uşor.
Citiţi întregul articol...

Vagonul cu vorbe

Da' campania când începe?
de Florin Gheţău
Campania electorală pentru primării a ajuns la jumătate, dar parcă nici n-ar exista. Oare câţi romani ştiu data alegerilor locale? Probabil mai puţin de jumătate. E adevărat că legea e restrictivă şi că partidele/candidaţii au puţine modalităţi de a se face cunoscute/cunoscuţi, însă campania nu înseamnă doar afişe, bannere şi pixuri. Presupune ceva imaginaţie, un discurs bun, dar mai ales soluţii convingătoare.
Citiţi întregul articol...

Rockin' by myself

Lumea de ieri, de azi şi de mâine
de Dumitru Ungureanu
Cine, împins de curiozitate ori de necesităţi profesionale, îşi întoarce privirea asupra istoriei europene din intervalul 1975-1980, trebuie să constate (chiar împotriva convingerilor personale) două trăsături definitorii. Pe de-o parte, preocuparea unei mari majorităţi a oamenilor pentru distracţie, viaţa lejeră, implicare minimă. Pe de altă parte, lupta celor puţini şi motivaţi pentru rectificarea unei grave erori politice şi umanitare, comise de forţele occidentale la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, anume permiterea instaurării comunismului în Est, cu tot şirul de orori, unele trecute sub tăcere şi azi. Ca să ne limităm la domeniul muzicii rock, se observă şi aici dihotomia, manifestată sub formă de curente antagonice: disco şi punk.
Citiţi întregul articol...

Scrisoare pentru melomani

Bamberg Symphoniker. Primii 70 de ani
de Victor Eskenasy
În timp ce scriam acest "meloman", primeam la Frankfurt un ultim e-mail de la Secretariatul Festivalului "Primăvara la Praga". Eram anunţat că nu este exclus ca un concert de muzică spaniolă să fie sold-out dacă nu mă grăbesc să-mi rezerv un loc şi, în subsidiar, ca un bilet la un concert îmi dă dreptul la câteva mizilicuri: pot vizita cu reducere de 20% colecţia Muzeului Naţional de Artă de la Praga şi expoziţiile DOX de la Centrul de Artă Contemporană - bună idee! - şi, mai ales, primesc o reducere de 50% pe trenurile naţionale ce se îndreaptă spre Praga. Mă întreb naiv, aşa va fi fiind oare şi la Festivalul "George Enescu"?... În fond, ideile bune merită preluate, inclusiv aceea care a făcut ca primul concert în mod tradiţional cu Patria mea, capodopera lui Smetana, să fie văzut în aer liber într-un parc al Pragăi şi proiectat în opt cinematografe mari din Cehia şi... Slovacia. De ce nu ar putea beneficia de muzica lui Enescu şi melomanii din Moldova, de la Chişinău, la urma urmei?
Citiţi întregul articol...

Datul în spectacol

Actorie şi literatură
de Oltiţa Cîntec
Trei cărţi de proză semnate de Mircea Diaconu au fost reeditate în ultimii ani de Polirom - Şugubina, La noi, când vine iarna şi Scaunul de pânză al actorului -, fiecare dintre ele reconfirmând într-o formă specifică sensibilitatea şi harul de povestitor ale actorului. Scrise înainte de 1989, reeditarea lor oferă noilor generaţii de cititori ocazia de a se delecta citindu-le şi de a-şi întregi imaginea asupra profilului artistic al lui Mircea Diaconu. De altfel, actorul spune că a avut în viaţă momente frecvente când era cât pe ce să renunţe la actorie ca să se dedice literaturii. N-a fost să fie!
Citiţi întregul articol...

De veghe în lanul de cultură

IT. Şi încă ceva
de Mădălina Cocea
Se îmbracă în acelaşi tricou în fiecare zi, ca să nu îşi aglomereze mintea cu decizii minore. La evenimentele mari, îi vezi singuri pe scenă, cu tenişi în picioare, atât de mici pe lângă ecranul enorm din spate. Fac donaţii. Înfiinţează organizaţii de caritate. Au ceva de spus despre drepturile femeilor, despre includerea minorităţilor, despre foamea din ţările subdezvoltate, despre rolul omului într-un viitor al tehnologiei. Ei sunt oamenii din fruntea marilor organizaţii de tehnologie - Facebook, Google, Apple, Microsoft, Tesla. Ei sunt, mai nou, adevăraţii lideri ai lumii libere.
Citiţi întregul articol...

Idei pe contrasens

Banii, campania electorală şi televiziunile "de ştiri"
de George Onofrei
Trimiterea în judecată a fostului candidat al PNL la Primăria Capitalei, Ludovic Orban, de către DNA, are semnificaţii mult mai adânci pentru mediul politic decât ar părea la prima vedere. Şi dincolo de cel politic, şi asupra mass media. Povestea, pe scurt: Orban i-a cerut unui afacerist să-l ajute cu o sacoşă burduşită cu 50.000 de euro, pe care să îi împartă "la negru" unor televiziuni "de ştiri" în schimbul unor servicii de imagine în viitoarea campanie electorală pentru Primăria Generală a Bucureştiului. Faptul că în România emit la ora actuală nu mai puţin de cinci canale pretinse de informaţii e ridicol în sine. Cum ar putea o piaţă de publicitate precum cea de la noi să susţină atâta producţie "de ştiri"? Din episodul descoperit de DNA vedem în sfârşit, dincolo de zvonistică, cum reuşesc posturi cu o audienţă foarte restrânsă, dar cu echipe numeroase (şi cheltuieli pe măsură) să mai emită.
Citiţi întregul articol...

Fast food

Film

Comunitatea
de Iulia Blaga
După ce a trăit de la 7 la 19 ani într-o colectivitate, cineastul danez Thomas Vinterberg a decis că e timpul să facă un film despre asta, dar rezultatul nu se bazează pe o poveste trăită acolo şi nici nu e o cronică pură şi dură a epocii, cât o dramă nostalgică despre trecerea timpului şi despre o stare de inocenţă pierdută.
Citiţi întregul articol...

Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde

Last minute
de Bobi
Nu înseamnă că urmează să mori după şaizeci de secunde. E o găselniţă de marketing a companiilor de zbor, în situaţia în care cineva se răzgândeşte şi renunţă la bilet. Ţi-l flutura ţie pe la bot, la un preţ atât de bun, încât îţi vine să călătoreşti până acolo chiar dacă nu aveai asta în plan. Dar dacă tot e ieftin, hai la Londra, zic. Oi vedea eu ce-oi face pe acolo. Că ceai cu regina nu cred că pup, dar bani de o bere mă împrumut şi tot am.
Citiţi întregul articol...

Avanpremieră

Yann Martel - Munţii Înalţi ai Portugaliei

"Suplimentul de cultură" publică în avanpremieră un fragment din romanul Muntii Înalţi ai Portugaliei, de Yann Martel, traducere din limba engleză de Dan Croitoru, care va apărea în curând în colecţia "Biblioteca Polirom. Seria Actual", la Editura Polirom.

A nimerit peste jurnalul părintelui Ulisses la doar câteva săptămâni după ce viaţa îi fusese iremediabil distrusă. A fost o descoperire pur întâmplătoare, făcută în timp ce lucra la Muzeul Naţional de Artă Antică, unde îndeplineşte funcţia de asistent muzeograf. Cardinalul-patriarh al Lisabonei, José Sebastião de Almeida Neto, făcuse recent o donaţie de obiecte ecleziastice şi neecleziastice adunate de-a lungul secolelor de pe tot cuprinsul imperiului portughez. Cu permisiunea cardinalului Neto, Tomás a fost trimis de muzeu să întreprindă cercetări în arhivele episcopale din Rua Serpa Pinto, pentru a stabili provenienţa exactă a acelor minunate artefacte, istoria în urma căreia un altar, un potir, un crucifix sau o psaltire, o pictură sau o carte au ajuns în posesia diecezei de Lisabona. [...]
Citiţi întregul articol...

Internaţional

16 mai 1966: ziua revoluţiei culturale pop
de Dragoş Cojocaru
Pe 16 mai, în 1966, preşedintele Mao lansa, printr-o circulară, "Marea Revoluţie Culturală a proletariatului", care avea să lase urme adânci asupra Chinei. În aceeaşi zi, mult mai spre Vest, în sânul "Occidentului putred", apăreau simultan pe piaţă două dintre cele mai mari capodopere din istoria muzicii pop: discul Blonde on Blonde, al lui Bob Dylan, şi Pet Sounds, al celor de la Beach Boys.
Citiţi întregul articol...

AC/DC: sezonul problemelor
de Dragoş Cojocaru
Nimic mai controversat în ultima perioadă decât decizia celebrei formaţii AC/DC de a continua turneul avându-l ca vocalist pe Axl Rose de la Guns N\' Roses, care l-a înlocuit pe Brian Johnson, acesta suferind de probleme de sănătate.
Citiţi întregul articol...

Trainspotting se întoarce
de Dragoş Cojocaru
După 20 de ani, celebrul film realizat de Danny Boyle în 1996 va avea o continuare, anunţată de studiourile Sony cu un clip, postat luni, ce foloseşte imagini filmate acum două decenii.
Citiţi întregul articol...

Cum scapi de amenzi când joci în Urzeala tronurilor
de Dragoş Cojocaru
În timp ce întreaga planetă se întreba care este soarta lui Jon Snow la sfârşitul sezonului precedent al popularului serial Game of Thrones, actorul Kit Harington ştia foarte bine ceea ce îi rezervaseră realizatorii seriei.
Citiţi întregul articol...

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer